Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 22 August 2012 22:33
Coperta Romania molusc?Cele aflate în cartea aceasta le gândim sau ni le povestim zilnic mai to?i ?i mul?i le-am putea scrie dac? am avea experien?a, competen?ele, luciditatea, puterea de analiz?, harul de exprimare ?i - nu în ultimul rând - curajul autorului ei. Generalul Mircea Chelaru a avut o carier? militar? spectaculoas?, în s?geata, brusc lansat? ?i brusc întrerupt?; s-a încercat, ca politician, în câteva partide ?i mi?c?ri, dar nu pare fi f?cut pentru genul de politic? de pe Dâmbovi?a ?i î?i împline?te acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civil?, c?ci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, exceleaz?. Ca ?i, în ultimii câ?iva ani, Mircea Mali?a (prin „Cumin?enia p?mântului") sau Claudiu Iordache (prin „Apocalipsa dup? Cioran"), Mircea Chelaru scrie o carte depre stricarea (din pricini ?i endogene ?i exogene) a României ?i a românilor ?i stabile?te, ?i el, c? prima ?i cea mai urgent?, esen?iala ?i existen?iala cerin?? a acestui neam este supravie?uirea sa. Interesul na?ional al României, sintagma atât de bagatelizat? prin gongoric? suprafolosire, nu este azi nici cine ?tie ce menire regional?, continental?, ci pur ?i simplu salvgardarea nealterat? a identit??ii na?ionale ?i a suveranit??ii de stat, mai grav, a viabilit??ii ca stat.

Cartea nu e nici „Cântare a României", nici tânguire, ci diagnosticul cuiva care-?i ?tie ?i î?i iube?te pacientul. Nu e strig?t îndurerat de tân?r abia ie?it din adolescen?? ?i, dup? unii, înc? teribilist, cum era Cioran la vârsta când scria „Schimbarea la fa?? a României", nici jurnal de însemn?ri cinice ?i amare ca al lui Argetoianu, ci reflec?ii sobre ?i punctuale, într-un elegant ?i inspirat discurs metaforic, dar prin aceasta nu mai pu?in exact ?i riguros în cele afirmate, într-o viziune pus? sub celebrele fragmente în chestiune din Dimitrie Cantemir ?i Mihai Eminescu (puse ?i ca motto al c?r?ii), despre cum s? ne privim ?i s? ne judec?m noi în?ine, românii, pe noi în?ine. ?i începe cu constatarea c? „am devenit altceva f?r? voia noastr?", nu ne mai în?elegem între noi, „ne c?ut?m st?pâni inventa?i la care s? ne pârâm". Suntem victimele unui „mutant comportamental perfid, extravagant, bazat pe puterea banului, pe consumul dezm??at al clipelor de via??, pe refuzul d?inuirii ?i abandonul continuit??ii".?i a?a am ajuns „în grajdul civiliza?iei moderne", pentru c? legisla?ia, credin?a, educa?ia, etica, armata, sunt puse în slujba convertirii României într-o „târâtoare nevertebrat?". Cu o identitate na?ional? tot mai precar? ?i mai incert?, mai vulnerabil? ?i mai asaltat? ?i mai greu de ap?rat în fa?a t?v?lugului unei „anume" globaliz?ri.

„Corciturile politice au compromis virtu?ile conceptului globaliz?rii", scrie generalul Chelaru, dar au compromis - aten?ie! - ?i virtu?ile patriotismului, na?ionalului, asupra c?rora împroa?c? l?turi a?a-zis europene, mondialiste, cosmopolite. Dar „cinci elemente specifice, ele însele, nu pot fi negociate vreodat?: steagul, cântecul, portul, limba ?i datina". Asupra lor se îndreapt? interesele uniformiz?rii sub o guvernare mondial?, într-o form? sau alta. „Se pare c? nici Na?iune nu mai avem. Civismul sau tot ce este civic este prezentat ca un panaceu universal [...]Suntem pe cale de a deveni Noul Babilon".

Ultima fraz? a c?r?ii este vag încrez?toare în viitor (de?i începe cu „Cred cu convingere c?..."). De aceea, nu vom ie?i demoraliza?i din lectur? acestei c?r?i, dac? revenim la un motto de capitol, din Mircea Eiade: „O na?iune [...] înfrunt? eternitatea [...] numai prin ce gânde?te ?i descoper? ?i se creeaz? între hotarele ei". Unul dintre primii recenzen?i ai c?r?ii (contribu?ia sa e inclus? chiar în volum) prezice c? „foarte probabil, acest volum va fi viu discutat ?i criticat". Enorm?, amarnic? eroare! Se va face totul pentru ca aceast? carte s? treac? total neobservat?. Peste ea vor fi pr?v?li?i mun?i de t?cere. Va fi premeditat ?i metodic ignorat?. Despre bomba atomic? s-a spus.c?, din p?cate, nu mai poate fi dezinventat?. Nici cartea-bomb? a lui Mircea Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventat?, ci doar cât mai ascuns? fire?tilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru aceast? carte - ?i superlativul pe care-l merit?- este îndemnul de a o citi. Aprecierea optim? pentru aceast? carte este îndemnul presant de a fi cunoscut? de cât mai mul?i. footer