Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Florin Constantiniu   
Miercuri, 21 Decembrie 2011 21:29
Precum în cer, a?a ?i pe Pamant - album fotoLa Editura Compania, Bucure?ti, 2011 a ap?rut Albumul de Fotografie „Precum în cer, a?a ?i pe p?mânt" - „On earth as it is in heaven". A photo journey into the Romanian Eastern Orthodox realm. Autoarea albumului, editat în edi?ie bilingv? (român?-englez?), Cristina Nichitus Roncea, ne prezint? o splendid? c?l?torie în imagini prin lumea ortodox? româneasc? girat? de pre?iosul „Cuvântul Înainte" al acad. Florin Constantiniu - adev?rat? lec?ie de istorie a cre?tinismului românesc. Adresa site-ului cartii - http://precum-in-cer.ro/ iar la adresa unde pute?i viziona ?i un scurt video-clip de prezentare a albumului.:
http://www.youtube.com/watch?v=7mlip0-5zYw&context=C3130772ADOEgsToPDskKMIc4fH4qC_rsuWQcf1JNq
(Redac?ia ART-EMIS)

Un album care ne înal?? într-o lume purificat?

Albumul doamnei Cristina Nichitu? Roncea ofer? o imagine mai pu?in obi?nuit? a vie?ii ortodoxe din România. De obicei, lucr?rile de acest fel st?ruie asupra valorii artistice a ctitoriilor - m?n?stiri sau biserici de mir - din ?ara noastr? ?i a comorilor de art? ?i cultur? - icoane, obiecte de cult, manuscrise, c?r?i - p?strate între zidurile lor. De ast? dat? îns?, obiectivul fotografic a urm?rit altceva: tr?irea întru Domnul a celor care au c?utat mântuirea prin des?vâr?ire, dar ?i leg?tura lor cu lumea credincio?ilor, în mijlocul c?rora continu? s? tr?iasc?. Pentru a în?elege mai bine crâmpeiele de via?? bisericeasc? - monastic?, în primul rând - coborârea la obâr?ie este necesar?. Una din caracteristicile cre?tinismului românesc este p?trunderea ?i r?spândirea înv???turii lui Hristos de-a lungul unei lungi perioade, de la timpurile apostolice la încheierea etnogenezei românilor. Dac? în cazul bulgarilor, ungurilor, ru?ilor, de pild?, cunoa?tem momentul, când un conduc?tor politic - ?ar, rege, mare cneaz - a impus cre?tinismul poporului s?u, românii apar dintru început ca un popor cre?tin. Miracol ?i enigm?, întocmai ca ?i continuitatea daco-roman?, apoi român?, la nord de Dun?re, în perioada migra?iilor (secolele III-XIII) s-ar putea repeta. În fapt îns?, difuzarea cre?tinismului ?i formarea poporului român au fost dou? procese concomitente, care s-au asociat în chipul cel mai strâns. Cre?tini am fost de când am ap?rut ca neam. În Evul mediu, în lumea cre?tin?, orice autoritate politic?, era, în mod obligatoriu, dublat? de una religioas?: al?turi de voievod, cneaz, rege st?tea un prelat - episcop, mitropolit sau, la nevoie, un stare? care-?i dobândise o autoritate spiritual?. Când s-au întemeiat domniile române?ti, voievozii au avut al?turi ierarhi recunoscu?i de Patriarhia Ecumenic? de la Constantinopol.A?a cum cre?tinarea românilor s-a desf??urat pe t?cute ?i ne?tiute, tot astfel, în împrejur?ri care r?mân în obscuritate, în spa?iul carpato-dun?rean, organizarea bisericeasc? s-a aflat sub semnul hesihasmului (isihasmului), acel curent, care, originar înc? din secolele IV-V, s-a afirmat plenar în secolul al XIV-lea prin înv???tura Sfântului Grigore Palama. Obiectivul lui era în?l?area, prin ascez?, a omului pân? la perceperea luminii taborice, a str?lucirii Mântuitorului, v?dit? în Schimbarea la Fa??.Montaj foto C.N. Roncea 1

Atingerea unei trepte atât de înalte, de cur??ie sufleteasc? ?i de comunicare cu Dumnezeu, pe Care „a-L vedea nu este cu putin?? oamenilor", cerea o for?? spiritual?, capabil? s? lupte cu ispitele ?i s? g?seasc?, prin rug?ciunea neîncetat?, calea spre Domnul. Dac?, atunci, în secolele XIV-XV ?i chiar mai târziu, pân? la reînnoirea paisian? nu am avut clerici de rafinamentul teologic al palami?tilor, în schimb, hesiha?tii români au devenit siha?trii, pustnici, c?lug?ri retra?i în solitudine, dar gata oricând s? dea sfatul cel bun pentru zidirea spiritual? sau conduita în lume. Termenul însu?i de „sihastru" ?i, mai ales, locul ocupat de el în imaginarul popular – unde este înconjurat de respect - d? m?sura leg?turii puternice dintre tr?irea isihast? ?i percep?ia ei în masa credincio?ilor. Ajungem astfel la alt? tr?s?tur? a monahismului românesc: dialogul permanent dintre monahi ?i laici. Trei factori sunt de avut în vedere pentru a în?elege aceast? realitate. Mai întâi, permeabilitatea social?: în imensa lor majoritate, c?lug?rii au aceea?i origine rural? ca ?i masa credincio?ilor. ??ranul se recunoa?te în ??ran, în graiul, reprezent?rile, obi?nuin?ele atât ale unora, cât ?i ale altora. În al doilea rând, rezultat al împrejur?rilor vitrege - am fost mereu „în calea r?ot??ilor" - numai o elit? cu totul restrâns? a clerului avea o înalt? cultur? teologic?; grosul clerului c?lug?resc ?i mirean se împ?rt??ea din aceea?i cultur? de sorginte popular?, ca ?i credincio?ii care îl frecventau. Dialogul devenea astfel foarte lesnicios. În sfâr?it, prin stilul de via??, c?lug?rul, supus ascult?rii, avea de îndeplinit diverse munci fizice, care, într-o lume agrar?, erau, de regul?, activit??i legate de cultura p?mântului ?i cre?terea vitelor. ??ranul, venit la m?n?stire, vedea pe „p?rintele" lucrând la câmp sau îngrijind de vitele sau stupii m?n?stirii, întocmai ca ?i el în gospod?ria lui. Toate acestea „au spart" zidurile m?n?stirii ?i au integrat organic comunit??ile c?lug?re?ti în societatea româneasc?. Respectul credinciosului de rând pentru omul în ras? nu-l înstr?ineaz? în nici un chip pe cel din urm? de cel dintâi. Cleric ?i laic se afl? într-o des?vâr?it? unitate spiritual? ?i mental?. Aceste tr?s?turi ale vie?ii biserice?ti s-au p?strat nealterate din Evul mediu pân? ast?zi. Este ceea ce explic? locul eminent ocupat de Biseric? în via?a societ??ii, prestigiul de care ea se bucur?, for?a credin?ei v?dit?, cel mai pregnant, în marele aflux de credincio?i la s?rb?torile Bisericii.

Montaj foto C.N. Roncea 2Imaginile doamnei Cristina Nichitu? Roncea ilustreaz? perfect aspectele caracteristice ale tr?irii ortodoxe, cu prec?dere în lumea monastic?, înfr??irea, atât de fireasc?, într-o religie a iubirii, între cleric ?i mirean. C?lug?rul se roag? ?i munce?te - ora et labora! -, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl prive?te cu iubire ?i respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia ?i, mai presus de toate, p?catul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortant?. Doamna Cristina Nichitu? Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin for?a sufletului, s? coboare Cerul pe p?mânt ?i s? ne smulg?, fie ?i pentru o clip?, din mizeriile cotidianului pentru a ne în?l?a într-o lume purificat?. Cartea de fa?? este, deopotriv?, o surs? de inspira?ie ?i o chemare la împ?rt??irea unor valori de esen?? divin?. Indiferent de op?iunea celui care o va lua în mân? - credincios sau ateu - cartea îi va fi de mare folos."
Acad. Florin Constantiniu

Pasul de furnic? dintre idee, ?i inim?
Cuvântul Editurii Compania

„Unul ?i acela?i fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul ?i acela?i aparat. Poate r?spunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cuno?tin?e, situa?ii, locuri; se poate mira, bucura, înduio?a pe cont propriu, acumulând poze „pentru sertar"; poate „fura" nostalgii, ezit?ri, a?tept?ri, în?l??ri ?i uniri colective de care imaginea d? seama mai bine decât propria lui judecat?; poate declan?a ca s?-?i asigure o amintire plat? ?i poate ob?ine... un miracol. S-au a?ezat în acest album peste 210 cadre ca s? spun? povestea unui fel de a fi din interiorul ortodoxiei românesti, a?a cum ar?ta ea în ultimii doi-trei ani (2008-2011). Cristina Nichitu? Roncea ?i-a deschis aici arhiva de mirean care fotografiaz? în biserici ?i mân?stiri, în atelierele ?i buc?t?riile lor, în chilii ?i prin mun?ii în care c?lug?rii se duc «la pustie». A avut ?ansa de a fi acceptat? ?i îng?duit? cum pu?ini sunt, gra?ie unui firesc ?i unei simplit??i inspirând lini?te ?i încredere. Sentimente justificate din ceea ce se poate vedea în album: o priz? direct? a evenimentului, iar nu punerea lui în scen?; bucurii mari ?i s?rb?tori ale inimii, nu o antologie a fastului; momente de medita?ie autentic? ?i altele de munc? la fel de adev?rat?, care ?in laolalt? via?a spiritual? ?i întruchiparea ei material?, cerul ?i p?mântul existen?ei, iar nu pl?smuiri eterice asociate cu cine ?tie ce abstrac?ii. Pentru cei care vor s?-?i cure?e sufletul, ca ?i pentru cei care nu cunosc aceast? anume Românie sau pentru str?inii care n-o cunosc deloc, invita?ia la c?l?torie prin ortodoxia r?s?riteana de la noi are gustul fermecat al tradi?iei tr?ite chiar la timpul prezent. Printr-un noroc, obiectivul proasp?t al aparatului de fotografiat s-a mutat de pe monumentul de arhitectur? mereu pus în ram?, pe omul în ras? neagr? care m?tura împrejurul lui, pe cel care aprinde candela, coase ve?minte preo?e?ti, duce vitele la p?scut ?i îngrije?te de b?trani! O mic? deplasare de accent: pasul de furnic? dintre idee, ?i inima."
Adina Keneres - Editura Compania footer