Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 22 Septembrie 2011 19:27
Corina SarbuTriumviratul inspira?ie-c?utare-cunoa?tere

Pentru c? au primit īnc? de la na?tere acel sol de īntregire a existen?ei prin art?, care īmi aminte?te de pasiunea lui Arhimede pentru „Rotundul Crea?iei", inginer-cercet?tor Corina Sārbu ?i savantul Gheorghe Sārbu ne arunc? m?nu?a dantelat? a unui dialog despre m?iestrie ?i spontaneitate īn arta plastic?. Dup? necontenitele c?ut?ri de-a lungul vie?ii, cei doi arti?ti par s? ne spun? c? existen?a uman? r?mīne, cel pu?in par?ial, un mister, care se dezv?luie numai īn procesul crea?iei, ci ?i īn rezultatul acesteia. Īncredin?a?i c? au ceva esen?ial de spus, ei par inseparabili de lumea cercet?rii, a artei, tr?s?turile crea?iei dobīndind, īn spe??, prin identificarea lor cu legile din l?untrul fiec?ruia, o valabilitate necondi?ionat?. Īn mod sigur au venit pe P?mīnt ca n?scocitori de frumos, citīnd pe Dostoievski. Chema?i s? slujeasc? un ideal estetic, īn procesul comunic?rii cu publicul, ofer? prin pictura o a doua lume material? ?i spiritual?, īn care cosmicul ?i umanul triumf? prin autenticitatea tr?irilor. Tr?s?turile lor de penel definesc o modalitate de autoafirmare īn lupta cu realitatea contrar? aspira?iilor spre armonie ?i echilibru, aceasta fiind partea mecanic? a crea?iei, pentru c?, alfabetul ?i ortografia picturilor las? libertate ideilor. Nici chiar imaginile religioase nu se limiteaz? la īnf??i?area lui Iisus pe cruce ?i la rolul unui īnveli? coloristic, ci ?i la permanenta transformare a vie?ii spre idealul suprem al nemuririi.

Nudurile, portretele, cama timpului īn stare fluid? sau magmatic?, cu vīrfurile, v?ile aferente marii rotiri cosmice, percepute la nivelul unui fantastic activ ?i modern, re?in prerogativele personalit??ii lor, liber afirmate. Natura static? - un nod de frumuse?e legat de via?? ca o cre?tere, ca s?mīn?a florilor ce se īnmul?esc, se torc īn culori dulci – este str?b?tut? de Corina Sārbu cu linii ?i contururi de m?tase, care cresc ?i revin de unde au plecat. Elabor?ri meticuloase, pensula?ie vioaie, exaltīnd doar īn punctul d?t?tor de echilibru compozi?ional, fire?ti unghiuri de izvor ?i de r?s?rit, Iisus īn r?stignire, fantasme policrome ale unor trupuri, portrete neobi?nuite ?i cruci dau impresia c? vor aluneca afar? din rame, īn aerul īmprejmuitor, īn lumina natural? a zilei. Regimul pregnant al inspira?iei disciplineaz? vibra?ii abia perceptibile, pīnzele celor doi arti?ti par s? emit? gīndul metafizic al lui Bergson, despre „o lume īn care nimic nu este, ci totul devine impresie inedit?". O lumin? nep?mīntean? īnv?luie sau estompeaz?, simplific? sau adīnce?te, evapor? sau contureaz? identitatea fiec?rei pīnze. Nici exuberan??, nici re?inere, c?derea inspira?iei pe nuan?ele care m?rturisesc timpul sufletesc ?i artistic al celor doi pictori, īmbie privitorul s? fie atent la misterioase t?ceri ale integr?rii cu Universul, la alegoria triumviratului inspira?ie-c?utare-cunoa?tere. Corina ?i Gheorghe Sārbu nu cad īn tenta?ia aparen?ei, a mizanscenei acut decorative, ei ī?i picteaz? universul l?untric al emo?iilor, de unde abstrag esen?ialul, re?inīnd doar semnul secret al simbolului.

Gheorghe SarbuĪn fa?a pīnzelor ai sentimentul comunic?rii, al fotografierii unor idei originale, virginitatea inspira?iei tr?deaz? un fapt mai pu?in aflat, acela c? arti?tii, indiferent de domeniul crea?iei, au nevoie s?-?i īncarce bateriile cu vibra?ii neumblate. Īn amprenta crea?iei lor pot fi citite: fluxul vie?ii, curgerea timpului, de la na?tere la ridul portretului ?i autoportretului, īncremenirea naturii īn frumuse?e petalelor sau metamorfoze īn care simbolurile ?i-au īntip?rit aripile ca īn cear?. M-a atras Amsterdamul respirīnd un aer maestuos īn confruntarea cu miracolul inspira?iei; nu cel īnmormīntat īn c?r?i ?i tratate, īn hīrtii, monumente ?i pietre, ci acela din verva m?t?soas? a liniilor ?i culorilor a?ezate parc? īn trans? cu penelul; acel col? de ora? cu mi?carea naturii pe buze, cu t?cerea vorbitoare a pietrelor de peste ape, cu rumoarea nobil? a palatului īn anul de ieri ?i clipa de acum, privind falnic spre noi, din momentul cīnd i-au fost deschide pleoapele cu penelul. La īnceput a fost culoarea pur? ca sufletul celor doi arti?ti, ca mai apoi unduioase ca dansul ?i ca muzica, īnaripate ca poezia, s? apar? pīnzele acestea ?optitoare. Penelul celor doi arti?ti face ca frumosul s? ac?ioneze asupra ochiului ca o for?? tulbur?toare, care pare a nu se epuiza, nici chiar la dep?rtarea de ele. Nevoia de crea?ie ?i de un altfel de frumos care s? o īntruchipeze este inseparabil?, ?i poate c? f?r? cele dou?, Corina ?i Gheorghe Sārbu nici nu ?i-ar fi dorit s? tr?iasc? pe P?mīnt. Acestea ar fi la o prima vedere considerentele armoniilor de profunzime, care, manifestīndu-se sub pulsa?ia culorilor, sus?in suprastructura stilistic?, la rīndul ei vizīnd atīt reprezentarea-sugerare cīt ?i finalitatea-idee. footer