Putere şi fascinaţie

Trăiesc printre noi pictori mari, Stela Olteanu Manolescu este unul dintre ei. Merită să-i cunoaştem rafinata amprentă a creaţiei, cu declarata dragoste pentru artă. Pictoriţa s-a născut în localitatea Răşinari, Sibiu, unde a absolvit şcoala primară. Crescută în mîndria pentru originea sa, educată în spiritul valorilor morale, Stela Olteanu Manolescu a folosit timpul şi talentul în linia disciplinei riguroase, a pasiunii pentru frumos. În paralel cu Liceului Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Avrig, a urmat Şcoala de Artă din Sibiu, timp în care a organizat expoziţii de artă populară şi de pictură. Ulterior a fost numită curator al muzeului municipiului Avrig, apoi custode local la filială Muzeului Brukenthal din Sibiu, constituind pasul aducător de respect şi de recunoaştere. Debutul Stelei Olteanu Manolescu (1970) a trezit interesul specialiştilor; pas cu pas, pictoriţa s-a apropiat de podium, astfel, în 1977 a devenit membru în Asociaţia Artiştilor Plastici Amatori din România.

Preţuind arta într-un grad înalt, îi oferă după 1989 solemnitatea libertăţii, îndreptînd-o cu faţa către un viitor cu deshideri augurale. Se stabileşte în Texax, unde a studiat la Facultatea de Arte Frumoase (2003). În anul 1998 talentul său capătă aură internaţională, fiind primită ca membru titular în Asociaţia Artiştilor Plastici „Paris-Montmartre” din Paris. Pictoriţa nu uită originile româneşti, revine periodic în ţară, iar în anul 2003 devine membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi expune la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal din Sibiu. Prinsă într-o rodnică trudă şi ardere, vrăjită de graiul culorilor, pictoriţa marchează cu reprezentativitate grila artiştilor plastici români de certă valoare, reţinînd atenţia publicului din întreaga lume cu note înalte, aparţinînd structurii artistice formate la valoroasa şcoală de pictură sibiană. Pledînd pentru registrul apropiat cu nobleţe de marile opere, Stela Olteanu Manolescu restituie picturii dreptul la poezie, confiscat de libertatea de expresie a curentului postmodern, restituie dreptul la un farmec de atmosferă. Prezentele tablouri însumează relevante „date” ale evoluţiei, punînd în lumină aura de personalitate la care se ridică numele său în artă. Portretele, peisajele, natura statică, îi absorb căutările, peregrinările, adîncurile de aisberg sau gheizerele fiinţei creatoare, dar mai cu seamă sîmburele inexpugnabil şi rezistenţa faţă de vînturile neprielnice din lumea artei; o încăpăţînare fascinată şi eroică în a-şi urma drumul, nesocotind anume influenţe augurale. Portretul, parcă „fotografiat” în timpul unui gînd, al unei încrîncenări, indică îngheţarea unei trăsături semnificative, instituie un tip de portret credibil, care intră în joc cu publicul, un joc sigur, orchestrat de către pictoriţă, iar sentimentul pe care îl ai în faţa lucrărilor este cel de comunicare, de fotografiere emoţională. Interesante sînt detaliile din structura compoziţională a portretelor: folosirea inteligentă a liniilor într-un mod caracteristic manierismului (pînă la cele mai mici detalii) sau jocul savant al umbrelor, de la cele evidente, dătătoare de contur, pînă la cele fine, ale unui rid din conţul gurii. Modul în care imaginea parcă se inventează pe sine, transmutarea valorii în alte spaţii, potrivit altor geometrii de existenţă, cele în care artista trăieşte şi pictează cu un simţămînt suveran, nu se pot compara cu nimic! Lucrările captează, conservă forţă, semnele figurativului ale hiper-realismului se arată în toată splendoarea lor, generînd un univers de mare rafinament. Un val de înţelegere organică şi de emoţie trec din tablou spre privitor, iar acesta iese din contemplaţie îmbogăţit. Farmecul autonom, calitatea lucrărilor, necesare profesionalismului în artă, cele care de-a lungul vremii i-au modelat şi perfecţionat crezul artistic, sînt prezente ca marcă esenţială.

Stela Manolescu Olteanu se supune picturii ca unei porunci venită dinspre divinitate. Aşa se poate explica îndîrjirea prin care caută frumosul din chipurile oamenilor, pentru că la rîndul lui, frumosul produce în lăuntrul ei frumos, căutîndu-l. Pictoriţa preţuieşte bucuria şi triumful asumării unei nobile misiuni, aceea de a picta. În apropierea lucrărilor sale simţim o indescriptibilă atmosferă de căldură care îmbie, ceva cu desăvîrşire valoros şi unic. Ataşată de valorile pure ale spiritului şi dorind să se impună prin acel fatum al naturii creatoare, Stela Olteanu Manolescu îşi hrăneşte cu substanţialitate fiinţa artistică, ţinînd tot timpul aproape pasul de haloul artei înalte. Exuberanţa locurilor texane o determină să creeze la înălţimea cascadelor artistice, din care împărtăşeşte publicului cu o bucurie inimitabilă. Talentul, dăruirea, prudenţa faţă de tot ceea ce reprezintă postmodernism pictural zgomotos şi conjunctural, îi oferă şansa de a savura succes după succes. Simeza în discuţie evocă prezenţa frumoasei sale voci interioare, în consecinţă, existenţa sa ca artist, cu acea unitate de superioritate, este formula a ceea ce reprezintă măreţ în oameni. Cu un bogat palmares de expoziţii individuale şi de grup, în ţară şi în străinătate, cu numeroase lucrări în colecţii particulare din întreaga lume, cu lucrări în colecţii de stat, Stela Olteanu Manolescu se bucură de unanime aprecieri din partea criticii de specialitate din ţară şi din întreaga lume. Natura, oamenii, existenţa, au multe odăi neumblate şi frumoase în imaginaţia şi talentul pictoriţei. Demersurile sale sînt şi experimentări filosofice ale lumii, sînt multiplele faţete ale urcuşului său spiritual, coerenţa lor internă fiind o frumoasă haină aruncată lumii, fapt ce-i conferă putere şi fascinaţie. Pentru Stela Olteanu Manolescu pictura, în ansamblul ei, reprezintă un modus-vivendi, dispozitivul simbolic prin care îşi tezaurizează harul şi cunoaşterea, îşi interpretează experienţa. În fundamentul drumului său artistic se află resortul afectiv şi spiritual, talentul, pasiunea, comportamentul intelectual, toate putînd fi descifrate analizînd patrimoniul său de creaţii, acumulat în decursul anilor.
(Maria Diana Popescu)

Referinţe critice
 

„Pentru a pătrunde în universul pe care îl exprimă picturile Stelei Olteanu Manolescu nu este nevoie de un efort considerabil, tocmai pentru că mesajele Stelei sunt exprimate cu claritate şi multă sinceritate, oferind o uşă deschisă către spiritul ei pur. Fiecare dintre tablourile ei este o reflectare a realităţii sale înconjurătoare, o oglindă a propriei experienţe spirituale de viaţă”. (Olschewski Friedhelm, Critic de artă, Mainz, Germania).

„Arta Stelei Olteanu Manolescu surprinde prin strălucire şi vigoare. În orice tip de subiect abordat: peisaje, naturi moarte sau admirabile portrete, sensibilitatea artistei captează imediat esenţialul, pe care îl sublimează cu un rar simţ al culorii şi cu o extremă selecţie a luminii, fără a dispersa în efecte ieftine. Stela Olteanu Manolescu reuşeşte să îmbine forţa picturală cu un subtil rafinament cromatic; tablourile sale, intense şi vibrante, fac de multe ori să pară palidă realitatea înconjurătoare. Pentru că talentul nu cunoaşte graniţe, arta Stelei Olteanu Manolescu s-a impus rapid pe diverse meridiane: este membră a prestigioasei asociaţii artistice franceze „Paris-Montmartre” , cunoscută prin elitismul şi exigenţa cu care îşi selecţionează aderenţii, face parte din Asociaţia Culturală „AVA”, din Texas-SUA, în cadrul căreia activează. Arta Stelei Olteanu Manolescu este într-o continuă evoluţie ascendentă, talentul şi vocaţia ei conducând-o, inevitabil, spre locul pe care îl merită în pantheonul culturii Universale.” (Rodica Iliescu, Pictor parizian).

"Stela Olteanu Manolescu surprinde un amestec minunat de maturitate şi candoare. Este un artist complet, evident pătruns de plăcerea de a picta. Stela abordează cu bucurie şi entuziasm peisajul sau portretul, excelând în naturi moarte, genul în care vocabularul ei plastic înfloreşte vizibil. Compoziţiile ei emană forţă şi sensibilitate, obiectele şi florile ei devin sublime printr-o bizară alchimie de lumini şi umbre. Vizualizarea armonioasă a imaginilor pe care le percepe este admirabilă; din picturile sale se desprinde o mişcare, niciodată lăsată la întâmplare, ci perfect integrată în ritmul universal. Drumul vieţii Stelei poate explica această preferinţă pentru sinteza care să interpătrundă experienţa ei de creaţie şi căutarea expresiei artistice." (Jean-Charles Bonnardin, Comentariu apărut în ziarul La Cote des Arts).

„Fire volubilă, voluntară şi expansivă, Stela Olteanu Manolescu, se remarcă printr-un „sistem” de fină acurateţă. În concepţia sa totul este valorat printr-o liniatică austeră, un bun simţ al dimensiunilor şi al simetriei, concepte excelent evidenţiate în gama coloristică şi viguroarea forţei evocatoare. Dat fiind modul inspirat de concepere a imaginii, aria componistică abordată de plasticiană tratează tema peisagistică, cea a naturilor statice, dar şi dificultosul domeniu al portretului, toate având valenţe multi-perene. Naturile statice, fie că se referă la flori sau la aranjamente de interior, readau cu fidelitate viziunea modelului, fiind „beneficiarele” maniere particulare „păstoase” de pozare şi de disipare a culorilor. În plan peisagistic se distinge prin eleganta transfocare şi/sau panoramare a imaginii, prin aplecarea spre amănuntul pitoresc, încărcat de complexe semnificaţii. Cu un temperament complex, pictoriţa tratează peisajele într-o manieră hibridă pointilist-expresionist-impresionistă, ceea ce conferă lucrărilor nota de diafan, de tamisare a imaginii. Portretul, acest major şi etern „test” pictural, este punctat benefic prin surprinderea atentă, atât general-fizionomică a subiectului, dar, mai ales prin relevarea amănuntului specific, absolut personalizant, prin acurateţea viziunii plastice, prin concreteţea, lirismul şi vibraţia interioară a compoziţiilor. Mereu aproape de oameni, de preocupările lor şi de natura înconjurătoare, Stela Olteanu Manolescu încearcă şi chiar reuşeşte să lase posterităţii urme ale trecerii ei prin lume, demonstrând concomitent apartenenţa la formaţia estetică a artiştilor de înaltă ţinută.” (Ion Măldărescu).
 

„Pictoriţa americană de origine română ne oferă un registru tematic reţinut, un periplu de imagini realizate in călătoriile sale pe mapamond, din Canada, Statele Unite, Mexic, Elveţia, Grecia, Italia sau România. Putem afirma ca in citadinele sale Stela Olteanu Manolescu evidenţiază scriitura lucrărilor, fermitatea atât a liniei cat si a culorii care construiesc imagini de o reală monumentalitate”.

„...Lucrările Stelei OlteanuManolescu nu sunt conotaţii spontane ci elaborări care reflectă specificitatea proprie a ţinutului localizat, fie prin vederi panoramice, ca în cazul lagunei veneţiene, înţesată de vase pescăreşti sau de croazieră, trase la mal, fie (cel mai adesea) prin reprezentări secvenţiale, amprentate de atmosfera proprie a unei ţări. Relevante sunt, în acest sens, peisajele citadine din Grecia, Srtada din Santorini, care îmbină valorile clare ale unui desen calm, sigur, cu raporturi cromatice de factură expresionistă şi Peisaj din Santorini, rafinată proiecţie în alb şi ocru a caselor, treptelor şi acoperişul unei mori de vânt, pe un cer întunecat, albastru cobalt. Se poate afirma, deci, că în citadinele sale, Stela Olteanu Manolescu evidenţiază scriitura lucrărilor, fermitatea, atât a liniei cât şi a culorilor, care construiesc imagini de o reală monumetalitate. Pictoriţa nu se cantonează însă în zona peisajelor citadine, ci se lasă sedusă şi de farmecul naturii. Atunci când pictează Pescăruşul, de exemplu, o face în acorduri rarefiate, subtile, de alburi perlate, ocru şi albastru ceruleum, cu zone alburii violacee, conferind astfel o calmă vibraţie infinitului imaginii,dialogul între cer, apă şi pământ, în care, nu întâmplător, cerul ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa pânzei...” (Dr. Maria Olimpia Tudoran Ciungan, Istoric de artă la Muzeul Brukenthal, Sibiu).

„Stela Olteanu Manolescu deţine deosebite abilităţi tehnice. Dragostea atentă cu care-şi înconjoară lucrările, face ca acestea să prindă viaţă, să vibreze intens. Puterea de exprimare a lucrului cu pensula a fost obţinută prin unica metodă posibilă, prin talentul ei natural şi prin truda atâtor ani de experienţă , toate împreună conferind picturilor sale o aură de autoritate, iar prin adăugarea stăpânirii unei meticuloase tehnici coloristice şi compoziţionale, oferirea unei credibilităţi nelimitate şi a unei eleganţe de netăgăduit.” (Doug Jaques, Profesor de artă - Austin, Texas, S. U. A.).

„Stela sintetizează în opera sa o varietate de stiluri într-o unică expresie care are capacitatea de a fi oglinda maturităţii, candorii şi pasiunii acesteia pentru pictură... Paleta sa încorporează nuanţe de la cele mai intense până la cele mai neutre, iar aceste armonioase melodii de culoare sunt integrate cu multă măiestrie în toate lucrările sale..” (David Willard, Director, Şcoala de Artă, Knoxville, Universitatea Tennessee).

„Lucrările Stelei Olteanu Manolescu poartă tradiţia lirismului şi a realismului figurativ în pictura românească clasică. Dragostea ei pentru natură, un profund sentiment pentru viaţă, un sens al ordinii şi măsurii, compoziţia riguroasă, armonia subtilă pentru culorile mute şi respingerea excesului şi a violenţei definesc lucrările ei. Anii petrecuţi în patrie au rămas adânc ancoraţi în memoria ei; identitatea românească a artei sale rezultă din folosirea elementelor naţionale ale costumelor şi a temelor religioase. Viziunea ei este flexibilă şi afectivă, ingenioasă şi liniştitoare în acelaşi timp.” (Petru Ovidiu Dumbrăveanu, Critic de artă, Sibiu, România).

STELA OLTEANU MANOLESCU
- Scurtă biografie -