Revista Art-emis
Sting - The Lord of the Music PDF Imprimare Email
Teodor Brucar   
Duminică, 21 August 2011 14:17
Sting - Magic FMParcă Ludovic al XVIII-lea spunea, pe bună dreptate, ca „Punctualitatea e politeţea regilor". Nici nu bătuse bine orologiul dogit al Parlamentului ceasurile 8 ale serii de luni ca domnul Gordon Matthew Thomas Sumner, alias Sting, şi-a făcut apariţia pe scena de dimensiuni impresionante, amplasată în Piaţa Constituţiei din Capitală. Îmbrăcat simplu cu un zâmbet şăgalnic pe chip cantautorul îşi începe concertul „Symphonicity" alături de orchestra Filarmonicii din Sofia. Ştiind toate hit-urile te întrebi cum altfel pot fi interpretate piesele cântăreţului decât în formula aceea vrăjită, în care vocea britanicului a fost acompaniată de 50 de instrumentişti dirijaţi de celebra Sarah Hicks. Orchestra a dat pieselor o nouă dimensiune, un nou relief, le-a făcut mai profunde, mai pline de miez şi de viaţă, cu o textură mai mare, mai dramatice, demonstrând că există şi muzica 3D. Sting (porecla - vorba poetului - transformată în renume, i se trage din tinereţe pe când purtra tricouri cu dungi şi „înţepa" orice prostie spusă de interlocutor) s-a adresat unui public eterogen, nu pe deplin familiarizat cu muzica domnului profesor de matematică. La cei 60 de ani, fostul membru al trupei The Police şi-a făcut treaba impecabil, iar o parte dintre spectatori a mai bifat un eveniment monden. Păcat!

Ce cântă Sting? Greu de spus. Nu este nici rock, nici blues, nici jazz, nici reggae, nici... Este, pur şi simplu, muzica sa. Având în spate o carieră strălucită, ce include numeroase albume premiate în repetate rânduri cu discul de platină, un număr impresionant de hituri, nenumărate premii şi vânzări record de aproape 100 de milioane de discuri în întreaga lume (16 premii Grammy, două Brit Awards, un Glob de Aur, un Emmy, trei nominalizări la Oscar, Century Award oferit de Billboard Magazine şi titlul de Omul Anului, în 2004, din partea MusiCares, inclus în Rock and Roll Hall of Fame şi Songwriters Hall of Fame!). Sting a revenit cu cele mai cunoscute piese ale sale, reorchestrate de Jorge Jorge Calandrelli, David Hartley, Michel Legrand, Rob Mathes sau Nicola Tescari. Selecţia de piese reinterpretate special pentru acest turneu cuprinde cele mai cunoscute hit-uri din perioada petrecută alături de trupă The Police - „Every Little Thing She Does Îs Magic", „Roxanne", „Next To You" şi „Every Breath You Take" -, dar şi piese celebre ce definesc solidă carieră solo a lui Stâng - „Englishman în New York", „Fragile", „Russians", „If I Ever Lose My Faith în You", „Fields Of Gold" şi „Desert Roşe", artistul fiind acompaniat pe scenă de un grup de muzicieni de succes: Dominic Miller (chitară), Rhani Krija (percuţie), Jo Lawry (voce) şi Ira Coleman (bass), el însuşi cântând la muzicuţă, chitara, tamburina şi instrumentul acela ciudat pe care nici nu trebuie să-l atingi direct: theremin. Şi bineînţeles voce: clară, excepţională, persuasiva, puternică. Vocea unei generaţii.

Cei care au venit să vadă un show cred că au plecat dezamăgiţi. Scena arăta ca o cutie neagră, magică, luminată din când în când de culori de stare. A fost vorba de Muzică 100%: emoţie, rafinament, elevaţie, distincţie. Din păcate sonorizarea, cel puţin în prima parte a spectacolului, a lăsat de dorit, sunetul fiind „murdar" şi tern. Sting a fost întotdeauna atras de muzica de calitate şi de muzicieni excepţionali, de la geniul nebun Stewart Copeland din trupa Police, la Branford Marsalis sau mai recent, Chris Botti. Jocul, interacţiunea, complementaritatea şi de ce nu dependenţa de oamenii talentaţi par să ridice performanţele unui artist desăvârşit: Sting. De aceea, nu cred că ultima piesă a fost aleasă întâmplător. „Message în a bottle" a părut că nu mai transmite tema singurătăţii, chiar dacă Sting a interpretat-o doar la chitară, cu membri orchestrei în picioare. Mesajul e clar şi se găseşte în Muzică. footer