Revista Art-emis
Valorizarea admirației estetice,în fascinație și culoare PDF Imprimare Email
Alexandru Bochiș-Borșanu   
Miercuri, 26 Septembrie 2018 06:37

Vasile Doros-ImpresionismulSperând în obiectivarea admirației estetice, aproape firesc, previzibil și necesar chiar, după apariția albumului de artă, „George Enescu în constelaţia muzicii universale", într-o ediție bilingvă română-franceză, din anul 2005, la editura RAO, cunoscându-l pe generalul de brigadă și juristul Vasile Doroș, se putea previziona continuarea demersului creativ, intuind că nu putea lăsa fără pereche, volumul amintit. Colecția grafică de maximafilie „George Enescu în suita marilor muzicieni europeni", a avut privilegiul de a fi expusă în mari expoziții ale Europei, iar la Expoziția Mondială de Filatelie EFIRO-2008 București, i s-a decernat Medalia de Vermail Mare, succesul fiind deplin.

În plină glorie, nu se abandonează suportul care te-a urcat pe soclu. Demersul trebuia continuat. A te menține sus pe podium, presupune efort. După o muncă asiduă de creație, estimată în ani, se previziona o nouă reușită a lui Vasile Doroș în maximafilie. Altruist, dorind să împartă succesul viitor, își asociază fiul, pe Claudiu Doroș, căruia i s-a inoculat pasiunea tatălui. Astfel, în 2017, își exhibă trăirea lor spirituală obiectivată în albumul de maximafilie, așteptat de admiratori, cu titlu inspirat: Impresionismul, fascinație și culoare.

Albumul este o creație tridimensională în care putem evidenția: istoria artei, istoria maximafiliei și pasiunea esteticului. Răsfoind paginile sale, admiratorul va decela o parte semnificativă din istoria artei, perioada apariției și maximizării impresionismului, apoi, a doua dimensiune, relevă existența și afirmarea maximafiliei, această inedită temă a colecțiilor de cărți poștale ilustrate, care datează de peste o sută de ani, iar în al treilea rând ne este relevată pasiunea esteticului la cei doi autori, valorizate în acest volum, care transgresează hotarul prezent accesat de români în domeniu și descoperă valori inedite ale Europei, și nu numai.

Exprimându-ți aprecierea, după parcurgerea ultimei file din album, nu poți să nu constați asiduitatea construcției, chiar munca fizică sau timpul alocat unui asemenea demers. Pentru realizarea unei asemenea colecții inedite, nu e suficient doar efortul fizic, consumul de energie vitală, ci în mod necesar, chiar prioritar, presupune discernământ estetic, evaluare și alegerea exponatului reprezentativ, care să servească scopului, să reflecte perioada istorică.

Însăși titlul Albumului „Impresionismul, fascinație și culoare" îi dă dimensiunea valorică ridicată iar faptul că volumul este redactat bilingv, în română şi engleză, îi conferă extensia universală. Albumul nu este o creație doar pentru noi, ci una destinată uzului comun al celor interesați, fără limite geografice, trăitori în această epocă, dar și pentru posteritate. Că aserțiunea mea e corectă, adevărată, o citez pe Anny Boyard, președinta Asociației „Les Maximaphiles Francais": „Ce încântare este descoperirea acestei colecții uluitoare de maximafilie ce evocă impresionismul. Foarte reprezentativă pentru acest curent artistic, care, abndonând concepția picturii academice a dat naștere unei noi picturi [...]. Această lucrare, « Impresionismul, fascinație și culoare », de o calitate remarcabilă, retrasează istoria acestei perioade picturale novatoare. [...] Prezentate cu maxime rare, emisiuni poștale și ediții cartofile din lumea întreagă, acest mod de tratare inedită a curentului impresionist nu poate decât să-i încânte pe împătimiții în artă, fie că sunt filateliști sau nu". Stimata doamnă Boyard, face elogiul curentului impresionist în pictură, descoperit de Vasile și Claudiu Doroș, în maximafilie, o fascinație a culorii. Dar, ce este Impresionismul? Precursorul curentului Edouard Manet, a sintetizat conceptul, prin deceniul opt al secolului al XIX-lea: „Pictez ceea ce văd, iar nu ceea ce le place altora să vadă"!

Citisem și eu acum câțiva zeci de ani în Istoria ilustrată a picturii - 1000 de reproduceri în culori, apărută la Editura Meridiane, în anul 1973, în fapt o traducere a lui Sorin Mărculescu și reproduceri din „Histoire ilustrée de la peinture - De l'art rupestre à l'art abstrait" apărută la editura Fernand Hazan - Paris, 1971; nu eram chiar străin de Impresionism, și de curentele ce au bântuit istoria artei picturale.

Impresionismul și reacția contra impresionismului, ce sunt tratate în lucrare m-au pus în contact cu acest curent fascinant în pictură. Reacțiile negative ale pudicilor, în anul 1865, la expunerea tabloului Olympia a lui Edouard Manet, au fost vehemente. Nudul nu era perceput ca întruchiparea unei zeițe din Grecia antică, ci a unei tinere pariziene din vremea sa, cu trupul nud plăpând, culcată într-un așternut alb, vaporos, care refuza sacralitatea zeilor, dimpotrivă, incita simțurile bărbaților și lansa o invitație la amor. Cu greu societatea franceză a acceptat genul, numai după ce se alăturase curentului mari pictori, pe care autorii albumului nu-i omit în demersul lor.

O pondere relevantă, ce poate fi atribuită subconștientului, din trăirile unui bărbat, aș remarca expunerea unor capodopere cu tematică feminină, a femeii senzuale care merită iubită (vz. „Blonda cu sânii goi" - Manet; „Tânără după baie, La scăldat la râu" - Renoir; „Nud culcat" sau „Femei la scăldat" - Paul Cezanne; „Nud pe malul mării" - Nicolae Grigorescu) dar și expresii feminine intens afectate de stări malefice („Tânără orfană la cimitir" - Delacroix, romantic francez, ce a influențat impresionismul). Portretele de femei, creații picturale selectate pe suport filatelic, sunt deosebite, merită să fie iubite de bărbați. Ele impresionează, și dețin o pondere semnificativă în album, relevând afectivitatea existentă în „Eul" autorilor, aș putea intui chiar adorația perechii biblice, dăruită nouă de Dumnezeu sau de natură: femeia. Această opțiune - după părerea mea – semnifică normalitatea genetică a bărbatului.

Apropos de genetică. In Impresionismul, fascinație și culoare, am remarcat ceva inedit. Prin cărțile de genetică, care cercetează procesele ereditare, se scrie că preocupări relevante, pasiuni dobândite, obiectivate în timpul vieții ascendentului sunt transmise în codul genetic al descendenților, chiar se fixează în ADN-ul urmașului. Această teorie, poate fi pusă în evidență, fără rezerve, ca adevărată, cunoscând pasiunea pentru maximafilie a lui Vasile Doroș, pasiune ce a fost transmisă descendenților, fixată în genomul acestora, ușor de decelat la fiul său Claudiu Doroș, cât și la nepotul Călin Doroș, adică trei generații din neamul Doroș. Aș aminti doar faptul că nepotul generalului, Călin Doroș, un tânăr licean, este pasionat de maximafilie, și a participat deja cu o colecție personală, la expoziții internaționale.

Valoarea artistică a albumului „Impresionismul, fascinație și culoare", a fost certificată și de lansarea la Târgul internațional de carte „Gaudeamus" din Capitală, la Pavilionul central ROMEXPO, din 23 noiembrie 2017. Sub egida prestigioasei edituri RAO, albumul este prezentat ca o reușită deosebită, ce conține imagini de maximafilie din operele a 70 de pictori impresioniști, însumând 330 de tablouri expuse în peste 80 de muzee și colecții particulare din Europa si America. Pentru a releva valoarea ridicată a evenimentului, de care s-a bucurat, amintesc doar faptul că Președinte de Onoare al ediției din 2017 al Târgului Internațional „Gaudeamus" a fost celebrul scriitor și jurnalist, trăitor la Paris, Matei Vișniec.

Cum era și firesc, lansarea Albumului din 20 decembrie 2017, la Centrul Internațional de Cultură „George Apostu" din Bacău, în colaborare cu Societatea Română de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga" a cărui președinte este generalul (r) Vasile Doroș, a constituit un regal, la care a participat prof. univ. dr. Petru Bejan, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Distinsul istoric și critic de artă, a prezentat creația cuplului Doroș, „Impresionismul, fascinație și culoare", în nuanțe pastelate, elogioase. Cu acea ocazie generalul Vasile Doroș a fost distins cu titlul de „Maximafilistul anului 2017" în România.

Despre anvergura generalului Vasile Doroș și recunoașterea europeană, despre alegerea sa în Biroul Comisiei de maximafilie a Federației Internaționale de Filatelie, a participării sale la numeroasele expoziții internaționale, a distincțiilor și premiilor ce i-au fost acordate, îmi rezerv opțiunea de a reveni cu altă ocazie. Mă simt privilegiat că am intrat în posesia Albumului, „Impresionismul, fascinație și culoare", care va rămâne ceva vreme pe biroul meu, pentru studiu și contemplație, ceea ce desigur, îmi va produce a stare de bine, o senzație plăcută. Când impresia va fi definitivă, îl voi depune pe raftul „de artă" din bibliotecă, alături de „Renașterea și Reforma" a lui Andrei Oțetea, Istoria ilustrată a picturii, și de colecțiile de artă mai recente, „Marile muzee ale lumii", „Pictori de geniu" sau „Arta, din preistorie la renașterea timpurie". Dar, cu siguranță, în memoria mea va rămâne cip-ul estetic salvat, urmare a studiului albumului prietenului Vasile Doroș și a fiului său Claudiu. Mulțumesc Vasile!

footer