Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:00

Mr. and Mrs. SmithCând cuno?team America numai din filme, eram uimit de ce vedeam: violen??, crime ?i violuri cât cuprinde în filmele poli?iste sau de ac?iune; dezastre, cataclisme, dystopii în filmele S.F. Bietul New York, era mereu invadat de ocean ?i de extratere?trii, toat? via?a de noapte a ora?ului era sfâ?iat? de ac?iuni ale mafiei, de declasa?i, nimfomani, plin? de zeci de crime, de întâmpl?ri odioase. O Americ? bolnav?, bântuit? de spectre, de fantome, de zombie! Pân? ?i Casa Alb? era loc de dezastru, ?int? a mafiei ruse sau a atacurilor teroriste, cu pre?edin?i americani sechestra?i, umili?i, batjocori?i, soma?i cu fatalicul ultimatum, cu amenin??ri la adresa Americii, gata s? fie ras? de pe fa?a p?mântului.

Conform ideii realiste c? filmul reflect? realitatea, m? speriam la gândul c? realitatea american? poate fi a?a cum o vedeam în aceste filme. ?i am v?zut mii de filme americane. De aceea, când am fost invitat prima oar? în America, am plecat cu strângere de inim?, m?, dac? bandi?ii ?ia pun ochii ?i pe mine, dac? m? nimeresc într-o ambuscad?, cine ?tie pe unde, ?i o mierlesc?! De 20 de ani cunosc America, iar de 10 ani locuiesc efectiv la New York, dar tot ce am v?zut pân? atunci în filmul american nu exist? în realitate. Nimic din bazaconiile din filme celebre ca „Na?ul", s? spunem, nu vedeam în realitate. Poate c? totul nu se petrece pe fa??, mi-am spus, ci în culise. ?i am ajuns s? cunosc bine ?i culisele, s? intru în casele americanilor, în lumea din spatele u?ilor închise, s? tr?iesc în mediul select al clasei de mijloc, majoritat?, dar nici acolo nu am dat de realit??i ca în filme, dimpotriv?, vedeam ceva ce nu exist? decât rar în filme, o lume frumoas?, de invidiat, o civiliza?ie greu de imaginat în realitatea din care venisem.

O statistic? de ultim? or? publicat? de „Washington Post", ne arat? c?, în România, 1% din popula?ie îndepline?te condi?iile clasei de mijloc. Suntem o ?ar? f?r? clasa de mijloc, o mân? de c?p?tui?i, ?i o mas? de milioane de s?raci. Dar înainte de 1989, ni se vorbea de „pr?pastia capitalismului", c? în America e sfâr?itul lumii. Îns? cum era noaptea atunci prin Bucure?ti? Bezn?. Deci nu era greu s? cred c? ?i în America nu pot ie?i noaptea pe strad?, c? la fiecare col? m? a?teapt? un mafiot gata s?-mi vâre un cu?it în burt?: „Banii sau via?a!". Dar via?a de noapte american? este cel mai frumos lucru pe care îl po?i tr?i. Ba chiar, a? zice, dac? m? refer la nop?ile de pe Broadway, c? nu exist? nop?i mai frumoase ca aici, fiindc? aici este lumea teatrului, a show-ului, sunt zeci de spectacole pe noapte, în special musical-uri! Zona Times Square, de pild?, este cel mai luminat loc de pe p?mânt, vizibil? ?i din satelit.

Dar astfel de realit??i pozitive, adev?rarte, nu vezi în filme. Se cultiv? numai ceea ce este negativ ?i senza?ional, de necrezut. De ce se întâmpl? a?a ceva? De ce fic?iunea bate realitatea? F?r? îndoial?, studiul fenomenului mi-a ar?tat c? este vorba despre un mecanism cinematografic perfect pus la punct, care func?ioneaz? pe baz? de scenarii f?r? cusur, dar fic?iuni sut? la sut?, de?i majoritatea bazate pe câte un nucleu existent în realitate.

Desigur, America este mare, gigantic?, de 40 de ori mai mare decât România, cu o popula?ie de peste 20 de ori mai numeroas?. ?i cu o politic? de „?ar? a imigran?ilor". ?i cu o lege de libertate foarte special?, care include ?i libertatea de a trage cu pu?ca, deci de a cump?ra arme. Adic? acolo se adun? oameni de pe tot p?mântul, este un conglomerat de na?ii. ?i este imposibil s? nu existe ?i crime, ?i violuri, ?i atentate, ?i toate câte sunt în filme. Dar în realitate, a?a ceva se vede foarte, foarte rar. Eu, în 20 de ani de Americ?, nu am v?zut nici un accident de ma?in?, de pild?, acolo mai ales, în Manhattan, unde este aglomera?ia cea mai mare de pe planet?. Dar în filme? E dezastru. Toate sunt cu urm?riri de ma?ini ?i ciocniri violente.

?i am început s? caut criterii noi, ca s? înv?? s? fac deosebirea dintre realitate ?i fic?iune, ba s? admir felul genial cum ?tiu amercianii s? transforme un fapt real banal într-o fic?iune perfect?, senza?ional?. Sunt mii de filme de ac?iune, dar m? refer la cele perfecte, precum „Shoot'Em Up" (Lichida?i-l - 2007), în regia lui Michael Davis, un specialist în genul „Juggle" (jonglerie), cu Clive Owen, Monica Bellucci ?i Paul Giamatti. Vedem un super erou, Mr. Smith, care fuge tot filmul cu un copil în bra?e, s?-l salveze, face adev?rate jonglerii când are loc schimbul de focuri, luptele fiind imaginate în stil suprarealist, ca în seria care o are eroin? pe Lara Croft (Angelina Jolie), el trebuie s? protrejeze copilul, fiindc? teroarea se ab?tuse asupra copiilor, a pruncilor, care trebuiau uci?i, ca în „Uciderea pruncilor" din vremea na?terii lui Iisus Hristos. Filmul este realizat magistral, dar trebuie v?zut ca o fic?iune, ca pe o comedie chiar, în care un Mister necunoscut se hr?ne?te cu morcovi, pe care îi folose?te ?i ca arm? de lupt?. Avem o demonstra?ie de limbaj cinemtografic pus în slujba unei st?ri-limit?, o parabol? a supravie?uirii umanit??ii, salvat? de un erou ?i o prostituat?.

Sau alt exemplu, Training Day (Zi de instruc?ie - 2011), în regia lui Antoine Fuqua, un specialist în genul thriller, cu Denzel Washington ?i Ethan Hawke, povestea unui poli?ist care e mai tric?los decât tic?lo?ii pe care îi vâneaz?. O realitate fantastic?, incredibil?, da, incredibil?, fiindc? a?a ceva în realitate nu exist?. Filmul, ca art?, concentreaz? mii de întâmpl?ri asem?n?toare, este o sintez?, prezint? o realitate global?, nu particular?. Este greu de imaginat existen?a real? a unui ucenic (Jack) al marelui poli?ist (Alonzo), care în prima zi de serviciu, f?r? nici o experien?? în domeniul mafiei draogurilor, îi d? o lec?ie de moral? ?i profesionalism experimentatului Alonzo, expert în ale crimei ?i drogurilor. Sinopsis-ul îl prezint? a?a: „ În fiecare zi, este dus un adev?rat r?zboi pe str?zile ora?elor americane - un r?zboi între locuitori, trafican?ii de droguri ?i func?ionarii statului obliga?i s?-i apere pe primii împotriva celorlal?i".

De unde o asemenea realitate pe str?zile americane? P?i dac? ar fi a?a, ar mai veni oamenii de pe tot p?mântul în America? Ar veni s? se omoare unii pe al?ii!? Exodul c?tre America este cel mai mare din lume. Oamenii aleg aceast? ?ar? pentru siguran?a ei, nu pentru nenorocirile ei.

Trebuie s? ne obi?nuim s? privim filmele americane ca pe oglinda unei puternice realit??i fictive. Totul este exagerat, dus la paroxism, ca s? nu crezi c? exist? a?a ceva. Este adev?rat, mul?i s-au obi?nuit s? tr?iasc? în aceast? realitate. M?nânc? filmul pe pâine, cum se spune. Dar eu cred c? regizorii ?i actorii americani, to?i care produc astfel de filme, le fac, pe de o parte, pentru bani, considerând c? senza?iile tari sunt cele mai rentabile, iar pe de alt? parte sunt f?cute ca s? previn? astfel de fapte, s? nu se întâmple ?i în realitate. ?i chiea estetic? o consituie elementul de umor, un procedeau de distan?are, prin care putem în?elege c? apocalipsa care ni se prezint? pe ecran este o fic?iune. Chiar ?i cele mai senza?ionale filme de gen poli?ist, precum „Salt (2010) ", tot cu Angelina Jolie pe rolul unui agent C.I.A., acuzat c? ar fi spion rus, dar cu însu?iri fenomenale, mai ceva decât James Bond, are elemente de umor, replici sau gaguri comice. Nu mai vorbesc de o alt? bijuterie a genului, „Mr. and Mrs. Smith" (2005), în care, dup? o înc?ierare ca în filme, cei doi protagtoni?ti fiind asasini ai unor angen?ii diferite, care se înfrunt?, dup? un suspans continuu în care ei se vâneaz? unul pe cel?lalt, avem în final surpriza apari?iei lor la un post TV, unde actorii Angelina Jolie ?i Brad Pitt, care îi joac? pe Mr. ?i Mrs. Smith, comenteaz? ce am v?zut, se amuz?, ne explic? distan?at c? ceea ce am v?zut este una, iar ei sunt aici, cu noi, în fa?a noastr?, bine-mersi. Exact ca în aparteurile shakespeariene. Strunctura acestui film este ca a benzilor desenate.

A?adar, violen?a, crimele, violurile, mafia drogurilor, calamit??ile, dezastrele din realitatea imediat? sau proxim? sunt preîntâmpinate de asemena filme. Se exagereaz? pe ecran, ca s? po?i umbla lini?tit pe strad?. Ele o iau cu mult înaintea realit??ii, anticipeaz? r?ul, pentru ca realitatea s? r?mân? curat?, f?r? astfel de nenorociri. Pan? la urm? descoperim c? exist? aici o „ars poetica" bine pus? la punct, bazat? pe o politic? de concep?ie s?n?toas? ?i o psihologie cu un mesaj moral.
Coresponden?? de la New York

footer