Revista Art-emis
O batist? pierdut? PDF Imprimare Email
  
Duminică, 01 Iulie 2018 14:06

OthelloCred c? toat? lumea cultivat? cunoa?te povestea unui om puternic, pe care gelozia îl face s?-?i piard? min?ile, s? cad? în plasa unor intrigi cusute cu a?? alb?, ?i s? ajung? s?-?i ucid? iubita, apoi s?-?i pun? ?i sie?i cap?t zilelor! Mai ceva ca în finalul lui „Romeo ?i Julieta", fiindc? plasa de intrigi nu este pus? de istorie, de du?m?nia epocal? a dou? familii nobile rivale, aici intriga o brodeaz? Iago, slujitorul omului puternic, gelos pe Cassio, care a fost numit c?pitan ?i nu el. Ca s? parvin?, caut? s? se înal?e în ochii lui Othello, pentru a-?i nimici adversarul. ?i a?a îi descoper? omului puternic sl?biciunea pentru iubita sa, Desdemona, ce-i va deveni so?ie. A observat c? e iute la mânie. Orice fleac l-ar face gelos, l-ar scoate din min?i.

?i fleacul e o batist?. Sigur, nu e o batist? oarecare, e o batist? vr?jit?, fermecat?, pe care Othello, care o mo?tenea de la mama lui, i-o d?duse Desdemonei în p?strare. Dar când el are un acces de furie, n?du?e?te, ea scoate din mânec? batista ?i-l ?terge pe frunte. El îns? o repede, o ia de mân? cu for?a s? mearg? cu el. În aceast? mi?care brusc?, Desdemona scap? batista din mân?. O pierde. ?i o g?se?te Emilia, slujnic? Desdemonei ?i so?ia lui Iago. Ea o ascunde la piept, dar apare Iago, care o întreab? ce-a ascuns ?i-i cere batista, Emilia nu vrea s? i-o dea, dar el o prinde, o for?eaz? ?i îi ia batista. De ce era a?a de pre?ioas? batista? Fiindc? în ea vedea Iago „dovada" infidelit??ii Desdemonei, cum i-a ceut Othello s?-i dovedeasc?. ?i îi d? batista lui Cassio, care i-o d? iubitei lui, Bianca, tot acest traseu fiind descris de Iago ?i pus s? fie urm?rit ?i de c?tre Othello. C?ruia i-a spus c? Desdemona i-a dat batista lui Cassio, drept gaj al iubirii!

În alte piese, ca „Negu??torul din Vene?ia" sau „Cymbeline", acest gaj este un inel! Era un truc al lui Shakespeare, împrumutat din commedia dell'arte. Mai mult, Iago însceneaza ?i uciderea lui Roderigo de c?tre Cassio, pentru ca acesta s? fie izgonit de la curte. Dar Roderigo este doar r?nit ?i Iago termin? ce n-a f?cut bine Cassio, adic? îl ucide pe Roderigo, a?a cum o ucide ?i pe Emilia, s? nu spun? ce ?tie. Multe fire se între?es, la fel de vr?jit cum a fost ?esut? îns??i batista fermecat?.

Marile tragedii ale istoriei au avut drept scânteie fapte m?runte, oarecare, insignifiante aproape. Shakespeare a f?cut cea mai pur? tragedie dintr-o batista pierdut?, a?a cum Caragiale avea s? fac? cea mai pur? comedie dintr-o scrisoare pierdut?. Pies? „Othello" este o tragedie a eului incapabil s? v?d?, s? în?eleag? ceea ce în?eleg to?i ceilal?i. El nu vede ceea ce v?d to?i. Pentru to?i via?? este o comedie, e un bâlci, o petrecere, numai pentru el este o tragedie. Orbirea îl duce pe Othello la crim?. El î?i ucide Iubirea, f?ptur? cea mai fidel?, inocen?a întruchipat?, care îl iubea nespus, care a înfruntat toate rezervele sociale, pe însu?i Brabantio, tat?l sau, c? s?-l urmeze pe cel ales, pe maur (Vene?ia timpului
era foarte rasist?).

Pentru aceast? mare crim? Shakespeare a ales, desigur, un tic?los, pe Iago. Care face parte din familia lui Richard al III-lea, adic? Shakespeare ne face demonstra?ia geloziei oarbe prin el. El, Iago, este resoneur-ul piesei. El vine mereu la ramp? ?i ne ia martori ai tic?lo?iilor lui, a?a cum f?cuse ?i Richard, care ne spune din capul locului c? „mi-am pus în gând s? fiu un tic?los", ?i ne demonstreaz? pas cu pas c? e un tic?los, a?a cum spune ?i face ?i Iago. ?i a reu?it. Nu a fost prea greu, având drept aluat un credul ca Othello ?i o momeal? a?a de la îndemân?, batista fermecat?.

Iar uciderea Desdemonei este în spectacolul de la „The Public Theater", din cadrul evenimentului verii „Shakespeare în the Park", o capodoper?. Toat? montarea lui Ruben Santiago-Hudson, un regizor care a mai montat aici „Poveste de iarn?", „Henry VIII", „M?sur? pentru m?sur?", de factur? clasic?, de o mare fidelitatea fa?? de textul shakespearian. Nici un fir al intrigii nu face rabat de la frumuse?ea ei ini?ial?. Nici un strop de actualizare, a?a cum vedem curent în mont?rile dup? piesele lui Shakespeare, când sunt luate drept pretext pentru a ne plasa în epoca de azi, a?a cum am v?zut anul trecut c? s-a întâmplat în „Iulius Caesar", care a fost identificat f?r? dubii cu Donald Trump.

?i aici ne a?tept?m c? Iago s? fie vreo unealt? modern? a diavolului, s? fie îmbr?cat în kaghebist, hitlerist sau func?ionar de banca. Pe c?ut?torii de senza?ii u?oare Ruben Santiago i-a decep?ionat. El a preferat s? ne arate perla în str?lucirea ei originar?. Ne-a redat frumuestea pur? a acestei treagedii, poate cea mai pur? din scrieriele lui Shakespeare. ?i rezolv?rile scenice sunt de aceast? natur?. Nimic exagerat. Nimic denaturant. Nimic for?at. Decorul (Rachel Hauck) simplu, sugerând un spa?iu de cetate, cu aracade mobile, iar costumele (Toni-Leslie James) minuni care au înviat Rena?terea vene?ian?. Actorii impecabili, to?i de o mare expresivitate ?i mobilitate scenic?. Actorul Chukwudi Iwuji, care îl joac? pe Othello, este un actor britanic, n?scut în Nigeria, care a jucat la Royal Shakespeare Company ?i pe alte scene din Anglia, fiind printre primii actori de culoare care a urcat pe aceste scene prestigioase, deci, un actor experimentat, trecut ?i la „Public Theater" prin „Hamlet", „Regele Lear" ?i „Antoniu ?i Cleopatra", iar pe alte scene a jucat în „Henry VI", „Richard II", „Richard III", „Henry V", „Coriolanus".

Chuk Iwuji î?i joac? furia cu mi?c?ri de ikebana, având ceva din ritualul mi?c?rilor unui Toshiro Mifune. E foarte expresiv. Iar Heather Lind, în Desdemona, este o actri?a pe care am mai v?zut-o în „Negu??torul din Vene?ia" ?i „Poveste de iarn?", are un registru de o mare complexitate, nu este deloc liniar?, st?pâne?te o gama care se întinde de la personaje statuare c? Antigona la rafinamente moderne, c? personajul Eliza Doolittle din „Pygmalion"! To?i actorii au trecut printr-o experien?? shakespearian?. Motell Foster (Roderigo) a jucat în „Julius Caesar", Corey Stoll (Iago) în „Julius Caesar", „Troilus ?i Cresida", plus experien?? cehovian? (Trei surori, Pesc?ru?ul), Flor de Liz Perez (Bianca), „Pericle" ?i „Comedia erorilor", Miguel Perez (Brabantio), „Troilus ?i Cresida", „Henry IV" ?i „ Henry VIII ", „Nevestele vesele din Windsor", „Hamlet", „Cymbeline", „Furtun?", to?i au o fi?a bogat? în filme ?i seriale TV, în premii Tony (teatru), Emmy (televiziune) ?i Grammy (muzic?).

?i cea mai fantastic? scen? a spectacolului, uciderea eroinei, este rezolvat? astfel: Desdemona îl vede întrând pe Othello, se ridic? din pat ?i vine ?i-l îmbr??i?eaz?. Este o îmbr??i?are curat?, el îi r?spunde, totul apare c? imaginea a doi îndr?gosti?i care se rev?d ?i se doresc. Dar el o cuprinde c? intr-o menghin? ?i o strânge, o tot strânge cu for?? bra?elor sale, pân? o sufoc?, iar ea se zbate c? un peste în cle?tele unui crustaceu. Desdemona atârna în bra?ele lui Othello c? un spânzurat în lat. Îmbr??i?area devine criminal?. Pân? acum, în totate viziunile pe care le-am v?zut ale acestei piese, Othello o sugruma pe Desdemona. Aici o sufoc? cu dragostea lui, cu puterea bra?elor lui. Iar actorii joac? colosal aceast? senea. ?i tot finalul, toat? partea a dou? a spectacolului, din momentul când Emilia o preg?te?te de culcare pe Desdemoma, este o capodoper?. E scen? lini?tii de dinaintea furtunii. E cople?itoare aceast? a?teptare a mor?ii.

Zici c? e o poveste. Dar cei dou? mii de spectatori din arena lui The Public Theater au stat ?i au privit-o împietri?i. Nu se poate imagia o povestea atât de real?. De parc? s-ar fi petrecut aievea. Dar cred c? via?? are mii de astfel de pove?ti cutremur?toare. Nu e nevoie de nici o actualizare. Actualizarea st? în miezul etern al acestei pove?ti, fiindc? gelozia este etern?, de când Cain a fost gelos pe Abel c? avea oi mai multe ?i ?i-a ucis fratele. A?a cum este ucis ?i mândrul ciobanel din „Miori?a" de cei doi ciobani p?c?to?i, gelo?i pe turm? lui. Dac? nu ar fi real?, dac? nu ar fi vie, o astfel de poveste cusut? cu a?? alb?, c? broderia bati?tei vr?jite, nu ne-ar impresiona, nu ne-ar marca. Ne marcheaz? îns? total, ne tulbur? profund, pân? la identificarea cu personajele, fiindc? ne demonstreaz? cât de fragil? este fiin?a uman? sub aparen?a atotputeniciei sale.

Coresponden?? de la New York

footer