Revista Art-emis
Inocenţa latină PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Miercuri, 30 Mai 2018 18:45

Modorcea GridDe ani de zile astept evenimentul pe care l-am trait deunazi la Casa de licitatii Christie's: „Latin American Art". De artistii latino-americani m-am lovit mereu, in galerii, in muzee, pe strada sau in marile magazine si centre culturale, precum Lincoln Center, unde te intalnesti in holul mare cu gigantica pereche umana a lui Fernando Botero, „Adam & Eve". Esti socat de dimensiunile impresionante ale acestor sculpturi, spui ca ele se potrivesc cu monumentalitatea Americii, a zgarie-norilor, a impresionantelor ei cladiri. Si Botero se afla peste tot, in marile intersectii si aglomerari ale orasului. Se joaca si copiii peste ele, asa cum visa Brancusi sa se intample cu sculpturile lui, sa fie plantate pe strazi si in parcuri.

Artistii sud-americani sunt un miracol, peste tot am dat de ei, de artisti celebri ca Oswaldo Guayasmin, Matta, Wifredo Lam, Mario Carreño, Augusto Torres, Antonio Seguí, Jesus Rafael Soto, Rufino Tamayo, Armando Morales, Diego Rivera, David Alfaro Siqueiros, Jose Clemente Orozco, Gunther Gerzso, Leonora Carrington si multi altii, despre care am scris constant, mai ales cand le-am intalnit lucrari la marile targuri de arta, asa cum s-a intamplat si in acest an. Dar niciodata nu i-am vazut legat, cum se spune, impreuna, intr-o retrospectiva a valorilor, ca sa-mi fac o impresie unitara despre arta sud-americana. Iata ca acum acest lucru se intampla si pot spune ca impresia fragmentara, izolata, despre arta Americii Latine conincide cu impresia de ansamblu de acum.

Mi-este foarte clar, un fapt de o evidenta zdrobitoare, ca artistii latini din America Centrala si de Sud sunt reprezentantii ideali ai inocentei in arta lumii. Ei reinterpreteaza intr-un mod inconfundabil lumea, miturile si ideile ei, mai ales cele crestine. Ceea ce aduc nou artistii sud-americani este viziunea puritatii, care ii face demni de Civitas Innocentiae. In Cetatea Inocentei vad operele lor curate, care fac parte din marea arta naiva, dar sunt mai presus decat ea, fiindca inocenta este o dimensiune care excude pacatul, care depaseste ceea ce numim imagini impudice. Viziunea asupra marilor idei crestine, de pilda, este coplesitoare, dezarmanta. Si este suficient sa ne gandim la felul cum i-a vazut Botero pe Iisus copil si pe Iisus rastignit pe cruce. In ambele ipostaze personajul sacru este supradimensionat, supraponderal.

Realitatea creata de Botero nu este din lumea noastra, el a imaginat o alta lume, cu oameni care nu exista pe acest pamant. Lumea sa poate fi asociata cu lumea elfilor, a orcilor, a goblinilor sau a hobitilor lui Tolkien. Ea nu exista in realitate. Nici un astfel de Iisus copil, ca „El niño Jesús", nu a exista si nu poate exista decat in Civitas Innocentiae. In Cetatea Inocentei astfel de personaje de o puritate desavarsita exista. Pruncul Iisus are intr-o mana o floare, iar pe cealalta mana sta o pasare. Si pasarea este neobisnuita, precum cea din sculptura „Little Bird", o alta capodopera, reprezentand o pasare care arata ca un Superman, ca o racheta gata de zbor. Felul lui Botero de a vedea pasarile este la fel de denaturant ca si infatisarea oamenilor, care ni se par total deformati daca avem drept reper realitatea noastra. Dar aceasta privire este lumea normala, fiindca are crebilitate estetica in maretia ei. Dimpotriva, denaturata pare realitatea noastra, fiindca nimic nu este asezat.
*
M-am mirat cum de in cele 192 de loturi, cate au fost licitate la Christie's in doua sezoane, nu a existat nici o lucrare a Fridei Kahlo si doar una a sculptorului costarican Jorge Jimenez Deredia, un emul al lui Botero, cu o viziune asemanatoare, cu figuri supradimensionate, personajul central fiiind mama, un simbol al maternitatii universale. El a fost inclus in sezonul doi, impreuna cu alti artisti senzationali ca René Portocarrero, Gustavo Montoya, Rafael Barradas, Pedro Figari, Rodolfo Morales, Francisco Toledo si mai cu seama Ángel Botello, artist puertorican, nascut in Spania. Dar toti artistii din primul sezon au avut lucrari si in sezonul doi. Si tot in sezonul doi s-au desfasurat cu mai multe lucrari Wifredo Lam, Matta si mai ales superoriginalul artist cubanez Roberto Fabelo, un nou Bosch, desigur, in viziune inocenta sud-americana, cu linii consacrate in boterism. Si tot aici s-a licitat seria de icoane boliviene si peruviene din sec. 17 si 18, adevarate minuni iconice, uluitoare, care ar merita un studio aparte. Sigur, din aceste forme divine, de o rara puritate, s-a nascut si „Crucifixul" lui Botero. Nu este exagerata expresia de durere a lui Christ, ba este potrivita cu dimensiunea sa rubensiana.

Se pare ca supradimensionalitatea este un element comun al artistilor din America Latina. Acest curent se numeste acum boterism. De acest lucru a fost impresionat si Serghei Eisenstein atunci cand a realizat in Mexic filmul „Que viva Mexico! ", cenzurat de stalinism, si a descoperit arta monumentala a celor trei colosi mexicani, Rivera, Siqueiros si Orosco. Si la licitatie am avut parte de o minune a lui Rivera numita „Pepenadora", reprezentand o taranca scunda care duce in spate un balot de doua ori cat ea. Femeia si incarcatura formeaza un tot, ca un tavalug gigant, o forma cu totul neobisnuita, desigur, o realitate supradimensionata. Totul este pictat cu galben roscat. La fel picteaza si urmasii acestor artisti, asa cum am aratat in cronicile la expozitiile de la Consulatul Argentinei, precum zoomorfismul magic al lui Hernán Ricaldoni. Se pare ca preria, spatiile uriase, ii inspira pe sud-americani, asa cum ii inspira si i-a inspirat pe rusi stepa.

In cazul lui Botero s-a petrecut si un recul cultural, dupa ce el a trait cativa ani in Europa si a luat contact cu arta lui Titian, Giotto, Masaccio, Velázquez, Ingres si Rubens, care i-o fi sugerat formele senzuale si supradimensionale (oricum, i-a inspirat tabloul „Rubens si sotia sa"). Dar i-a asimilat ca un artist, prin distantare creatoare. Si cea mai mare dovada este replica pe care el o da celebrei „Mona Lisa" a lui Leonardo, creand o Mona Lisa proprie, intr-un stil la fel de inocent ca toata opera sa, tablou care s-a vandut la Christie's cu 850 000 de dolari. Am studiat-o atent. E limpede ca nu putea lipsi un element de ironie, asa cum a spus chiar Botero: „Leonardo's Mona Lisa is so popular that perhaps it is no longer art. It is like a movie star or a football player. Hence an obvious satirical element in my painting „Mona Lisa" lui Leonardo este atât de populară încât poate că nu mai este artă. Este ca un star de film sau un jucător de fotbal. Prin urmare, apare evident un element satiric în pictura mea".

Fara indoiala, modelul i-a fost „L.H.O.O.Q. " (initialele concentreaza o expresie erotica), cum si-a numit Marcel Duchamp „Gioconda" sa, pe care a vazut-o ca pe Dali, prietenul sau, cu mustata in furculita si cu cioculet. Era pe vremea cand Duchamp se travestea in Rose Sélavy (se citeste, „Eros, asa e viata") si crease o Mona Lisa dadaista, odata cu manifestul Dada, din 1919. Intr-o alta varianta, Mona Lisa are o expresie speriata, seamana si mai bine cu Dali, mai ales ca are si ea o mustata lunga, in furculita. Acest cuplu ludic de artisti a stiut sa se joace, nu gluma! Tot acest spectacol este prezentat in detaliu in albumul „Dali - Duchamp", publicat recent de Royal Academy of Arts (London, 2018).
Nu este insa prima incercare de a irnoniza modelul leonardesc. In 1887, un alt artist francez, pe nume Eugène Bataille, supranumit Sapeck, a creat o Mona Lisa in smoching si cu pipa! Asa ca Botero urmeaza o serie ilustra de artisti care au avut un dezvoltat simt ludic. Categoric, aceasta este o trasatura proprie caracterului latin.

As putea cita toate lucrarile din aceasta licitatie, fiindca pe toate le leaga setea de absolut, care din punct de vedere artistic este o expresie a inocentei. O problema ar fi faptul ca aceste minunate opere ale inocentei NU s-au vandut cu milioanele cu care se vand kitsch-urile americane sau operele europene din precedentele licitatii comentate. Cea mai mare suma a fost 1 300 000 de dolari data pe tabloul lui Botero „Circus People", o mostra a stilului boterian. Cu aceeasi suma a fost achizitionat si tabloul lui Tamayo, Los „Comediantes". In principal, lucrarile celui "mai columbian dintre columbieni", cum s-a numit pe sine Botero, au atins cele mai ridicate sume. „Los ricos (Cei bogati) - 710 000; „Aurora" - 750 000; „Femeie calare" - 420 000; Femeie culcata - 880 000; Femeie sezand - 400 000, „Somnambulist" - 260 000, ca si cele doua minuni „Pruncul Iisus" - 380 000 si „Mica pasare" - 360 000.

Disputate au fost si lucrarile cubanezului Wifredo Lam, precum Figure – 980 000, un artist foarte prezent in galeriile si targurile americane. Semnalez apoi tablourile „Vision de orilla" (Vedere de pe tarm) de Tomas Sanchez - 450 000, „"Dos Mujeres de Rufino Tamayo - 550 000, „Niña con vestido rosa" (Fetita cu rochie roz) de Diego Rivera - 350 000, Surgeon (Chirurg), o lucrare suprarealista, de Leonora Carrington - 380 000, un tablou al lui Miguel Covarrubias, „Balinesa con turbante rosa en la playa" (fata balineza cu turban roz pe plaja - 200 000, Couple Antillais de Augustin Cárdenas - 380 000, „Los haheros" de Antonio Berni - 300 000, si altele.

Nu au lipsit nici lucrarile abstracte, multe digitale, foarte disputate, semnate de Antonio Seguí, Carlos Cruz-Diez, Jesus Rafael Soto, Jorge Eielson, Hélio Oiticica, Alfredo Volpi, Iván Navarro, Francis Alys, Los Carpinteros, care, in „Catedral", ne ofera o viziune ironica asupra religiei, demitizata de invazia turistica. Recolta finala a numarat 19 492 375 dolari.Sunt bijuterii ale artei inocente, care merita citate ca repere absolute, precum seria de tablouri suprarealiste „Mar y luna" de Mario Carreño, ce poate fi pus alaturi de viziunile lui Dali, „Occuni" de Manuel Mendive, „Omega 3" de Roberto Fabelo, o adevarata replica SF la formele zoomorfe ale lui Bosch.

Dar supremele opere ale artei inocentei sunt „Mona Lisa" si „Aurora lui Botero", aceasta din urma putand fi socotita o replica la „Maja desnuda" a lui Goya. Sarbatoarea artei latine din Manhattan este un model pentru Civitas Innocentiae intrucat reflecta lumea, istoria, cu o privire pura, nealterata, cu o seninatate si un umor care depasesc tenebrele realitatii, reflectate in literatura sud-americana. E o privire de dincolo de lume, din sferele intangibile ale imaginatiei.

footer