Revista Art-emis
Hartuirea sexuală, marea dramă americană PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Duminică, 27 Mai 2018 13:25

Hollywood BabylonDeunăzi, la biblioteca mea preferată, Barnes & Noble, la sectorul de reivste, mi-a atras atenția șocant figura unei femei tunsă scurt, baieteste, aflată pe coperta celebrei reviste „Vanitiy Fair". Era noul look al actriței Rose McGowan. Revista a pus-o pe coperta și i-a luat un amplu interviu tocmai pentru a sublinia curajul acestei actrițe de a-l demască pe Harvey Weinstein, temutul producător hollywoodian, acuzându-l de hărțuire sexuală și de viol. Cazul ei l-a expus și într-o carte de memorii. După ea, o serie de alte actrițe, cum ar fi Gwyneth Paltrow, au ieșți la rampă și l-au acuzat pe Weinstein de același lucru odios. A reieșit că era vorba despre o practică: o actrița nu era admisă în distribuția unui film dacă nu trecea prin patul lui Weinstein. Alte lucruri le-a dezvăluit George Cloney. Cazul a luat amploare, dovezile au făcut ca Academia de fim din Londra, apoi și cea Americană, să-i retragă mogulului mandatul de la conducerea lor, iar pe 25 mai am citit în „The New York Times" că Weinstein s-a predat poliției și ziarul publică și o poză în care polițiștii îl duc la închisoare.
Cazul Weinstein a stârnit un mare curent de dezvăluiri și de opinie, condus de Meryl Streep, cea mai titrată oscariota americană, apoi de zeci și sute de actrițe și femei aflate într-o mai mică sau mai mare măsură în legătură cu lumea filmului. O adevărată mișcare populară.

Acest curent a avut și o replică internațional, care a venit din Franța, oferită în stil parisian de Catherine Deneuve, care i-a scris lui Meryl că viață ar fi insipidă fără hărțuire. Ba le-a îndemnat pe femei să fie în continuare provocatoare, să-i atragă pe bărbați... și că puțînă hărțuire nu strică. Sigur, nu trebuie să se depășească măsură, să se ajungă la viol. Da, dar granița dintre hărțuire sexuală și viol este mică, se poate lesne cădea în abuz. Și tot așa. De mai bine de un an spectacolul legat de fenomenul hărțuirii sexuale ocupă paginile ziarelor și programele canalelor de televiziune. Până și Donald Trump a fost acuzat de hărțuire sexuală de o actrița necunoscută, care și-a făcut acum loc sub soare, a ocupat spații importante de transmisie TV. Dar Trump i-o fi dat o replică în stilul lui, fiindcă în ultimul timp scandalul pare că s-a stins. E posibil s-o fi plătit ca să tacă, așa cum a făcut și Weinstein, însă nu i-a mers cu Rose!

Dar în numărul citat, de vineri 25 mai, în „The New York Times" apare ceva și mai cutremurător: o poză din 1968 a lui Woody Allen cu Mia Farow, pe atunci soția lui, și cu cei patru copii ai lor. Iar Woody Allen este acuzat de copii lui, acum mari, și de Mia Farow, de hărțuire sexuală! Sunt date amănunte, e ceva odios, sub orice demnitate umană! Și tot pe aceeași pagină, mai apare cazul lui Morgan Freeman, la fel, acuzat de o serie de femei de același tratament imoral. Nu-ți vine să crezi. E o invazie de astfel de cazuri încât pare o invenție sau o saturație de care nu vrei să mai auzi!

Expresia „Sexual Harassment" a devenit uzuală pentru a demască un comportament masculin violent, imoral. Când și Dustin Hoffman, delicatul actor, a fost acuzat de câteva actrițe de același tratament, iar am crezut că se exagerează. Actorul s-a aparat, dar foarte stângaci. Iată că ceea ce mocnea de ani de zile, a ieșit la suprafață, că jarul care dă în foc dacă îl scormonesti. Cred că toată lumea cunoaște aceste cazuri, fiindcă sunt de senzație și nici un ziar de pe lumea asta nu le-a ignorant.

Dacă acești oameni faimoși sunt acuzați de imoralitate înseamnă că nu totul e pierdut, înseamnă că societata se apară, că apară Morala. Hărțuirea sexuală intră în categoria faptelor imorale, penale. E uluitor ce se ascunde în spatele unor milionari și miliardari pe care îi credeam fericiți! Mai bine sărac cu duhul, dar fără asemenea vicii! Dar la omul sărac, nici boii nu trag! Nu se vorbește dacă un anumit bogătaș a furat sau a ajuns să-și facă avere mințind sau furând, deși și aceste lucruri sunt grave, condamnabile, ci în prim plan este adus acel tip de moralitate raportat la comportamentul bărbaților față de femei.

Ce lucru mare este moralitatea! Se poate construi o lume bună, mai bună, fără morală?

Am scris de nenumărate ori admirativ despre frații Weinstein, considerați cei mai buni producători de la Hollywood, cu zeci de premii Oscar la activ. Și mă întreb acum, oare istoria filmului nu trebuie rescrisă? Parcă mă simt insulat ca și cum aș fi vinovat că am fost păcălit! Mai putem vorbi despre fimele produse de Weinstein la fel ca și până acum? Sau putem face o demarcație, filmul e una și viață lui privată, altă? Da, dar uite că se leagă, fiindcă viață lui privată înseamnă culisele filmelor, iar calitatea lor e determinată de felul cum i-a fost viață privată. Oare așa o fi? Din nou se pune în discuție vechea problema estetică dintre om și artist.

Mi-aduc aminte ce mi-a spus odată Marin Preda, cu care am avut multe întâlniri și momente de confesiune. Când era director la „Cartea Românească", editura Uniunii Scriitorilor, care s-a reînființat pentru el, mi-a aprobat în plan o carte, dar jocurile de culise le făceau alții, precum Mircea Ciobanu și Cornel Popescu, care mi-au tot amânat cartea, până a murit directorul editurii. Și în acea perioada mă întâlneam adesea cu Marin Preda. Am și petrecut un Revelion împreună la unul din medicii săi. Și aici, când am abordat problema moralității (o tema care îl pasiona foarte mult), el mi-a spus: „Un scriitor nu trebuie să fie moral sau imoral, el trebuie să aibă talent". E posibil că acest lucru să fie adevărat pentru un scriitor, care stă în gaoacea lui, dar pentru lumea scenei sau a ecranului? E suficient că un actor să aibă talent și nu contează cum îi este viață, ce face el în culise?! Unde mai este codul moral pentru lume? Oamenii au drept repere morale personalitățile, oamenii de cultură și în special actorii.

Am scris zeci de pagini despre Woody Allen. L-am și cunoscut personal și i-am propus să scriu o carte despre el. I-am dat cartea mea, „The American Film", unde opera lui ocupă un capitol amplu. E un om de o modestie extraordinară. Am fost un admirator al cinema-ului pe care l-a propus, comedia sofisticată. Temele sexuale sunt în prim-plan în filmele lui. Este Woody Allen moral în filmele sale sau nu? Eu cred că este. Desigur, e vorba despre o moralitate sofisticată, dar chiar și rupturile din ele sunt justificate. Ar trebui să rescriu cronicile despre filmele lui? La fel, filmele unde apar Dustin Hoffman, Morgan Freeman, Sylvester Stallone, Clint Eastwood și alți actori acuzați de „Sexual Harassment"! Ar trebui să rescriem istoria filmului.

Poate că şi a omenirii. Și, dat fiind că cei mai mulți hartuitori sunt evrei, mă gândesc la porunca dată de Dumnezeu evreilor, când le-a spus: „Înmulțiți-vă și umpleți pământul!" Și ei s-au tot înmulțit, dar virilitatea lor a dat și peste maluri, a depășit limita, a ajuns la odiosenii. Când am fost în Israel, multe românce care erau angajate ca servitoare în casele evreilor mi-au spus cum le tratreaza ei, prin abuz sexual. Unele cazuri le povestesc în romanul „Mesalina". E posibil că virilitatea evreiască să nu poată fi controlată și cade în viciu. Oricum, scânteia acestui scandal epocal, „Sexual Harassment", a fost provocată de Weinstein, un prototip de producător evreu.

Marea problema este legată de morală. Dacă America are o drama morală, oare ea se transferă și în planul receptării? Poate fi un critic moral dacă nu ține seama de realitatea harţuririi sexuale, se face că ea nu există și tratează filmele indiferent de acest comportament neadecvat? Americanii l-au exclus la Olimpiada din acest an pe un patinator de-al lor excepțional pentru că era homosexual! Nu mi-a venit să cred! Țară în care iubirea dintre homosexuali este legală! Ce anomalii! Așa eram uluit și când comuniștii nu cumpărau filme americane, pe care le vedeam la Centrala Româniafilm și care erau perfect morale, mai morale decât filmele românești. Apărau iubirea, familia, relațiile normale dintre copii și părinți, erau modele pentru ideologia comunistă! Nu le luau însă fiindcă erau americane. Dar oare moralitatea lor nu era o vitrină, o perdea după care se ascundeau producători odioși ca Weinstein? Masca era plină de Smile, dar ce era în spatele ei?

În cartea mea „Filmul erotic", oferită spre publicare unei edituri din țară, am un capitol dedicat unui bestseller: „Hollywood Babylon", în care este vorba despre crimele morale din lumea filmului american, despre toate cazurile de abuz, viol, schizofrenie, crimă, începând de la originile cinematografului, din perioada lui mută. Filme celebre ascund în spatele lor drame cumplite! Aceste cazuri scandaloase la vremea lor au fost uitate și s-a ajuns să se facă istoria Hollywoodului, fără să se țină seama de odioşeniile petrecute în culisele vieții unor genii ca Chaplin, Lupe Velez, Rudolph Valentino, Errol Flynn, Fatty Arbuckle, Thelma Todd, Ramon Navarro, Jean Harlow, Lană Turner, Judy Garland, Marilyn Monroe, William Tylor, Sharon Tate și zeci de alte staruri onorabile pe ecran.

Dacă am ține seama de aceste realități din spatele camerelor de luat vederi, ar trebui să ne fie rușine că omenirea a inventat cinematograful, că oamenii se omoară să facă și să vadă filme!

Corespondenţă de la New York

footer