Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 13 Mai 2018 17:26

TEFAF 2018O demonstra?ie de putere, de bog??ie, de sfidare a oric?ror limite estetice, este marele târg anual T.E.F.A.F. New York Spring, un târg al ambi?iilor de?arte, i-a? spune, fiindc? ceea ce am v?zut acum, la acesta edi?ie, am v?zut exact ?i la edi?ia precedent?. Cf. „Banchetul suprarealist” (I, II), unde am ar?tat c? „T.E.F.A.F.” este târgul cel mai cuprinz?tor de art? modern? ?i antichit??i din lume. Înfiin?at în 1988 la Helvoirt, Olanda, el pomoveaz?, a?a cum scrie în statut, „arta de cea mai bun? calitate de-a lungul veacurilor, creând o comunitate a dealerilor ?i exper?ilor din întreaga lume, care s? inspire iubitorii ?i cump?r?torii de art? de pretutindeni”. Ini?ialele exprim? titulatura „The European Fine Art Foundation” aka „The European Fine Art Fair”, târg care a c?p?tat amploare ?i a ajuns s? fie încorporat de americani în form? pe care o vedem acum la Park Armory, loca?ia obi?nuit? a târgurilor de art? newyorkeze. Ce am scris atunci despre con?inutul târgului, r?mâne valabil.

Dac? expozi?iile se repet?, dac? ceea ce am v?zut la Armory Show, la The Art Show (târgul Dealerilor de art?), la A.I.P.A.D. (târgul de art? fotografic?) ?i mai ales aici, la T.E.F.A.F., se repet?, constituie o nou? dovad? c? istoria artei a ajuns la un mare grad de satura?ie. Omenirea a podus o cantitate uria?? de valori estetice, a trecut printr-o serie infinit? de experien?e artistice ?i pare epuizat?, pare s? nu o mai intereseze viitorul. St? cu fa?? spre trecut, spre ce s-a creat deja. Am scris anterior despre galeria Di Donna. Tot ce am v?zut la ea acas? (vezi „Masca suprarealismului”), am v?zut ?i la T.E.F.A.F. E un fel de repetir fatal. La fel, am consemnat acest fapt ?i la galeriile Reza, Tambaran, Beck & Eggeling, Hans P. Kraus jr., Berggruen, Goodman, Hauser & Wirth, Sean Kelly, Sur, Tornabuoni, Bernard Dulon ?i la mai toate cele 90 de galerii prezente, reprezentând marile centre culturale ale lumii.

Istoria artei pare c? s-a terminat la T.E.F.A.F. Aici s-au adunat toate minunile artei moderne ?i contemporane. Dar ?i opere de moblier, bijurerii ?i antichit??i. To?i corifeii au fost prezen?i. Istoria artei s-a transformat într-un uria? „cimitir al elefan?ilor”, un muzeu de opere devenite antichit??i. Marii galeri?ti, marii colec?ionari sunt ni?te strâng?tori de relicve. Alearg? dup? potcoave de cai mor?i. Un Di Donna, de pild?, nu creeaz? nimic, el doar adun?, doar profit? de ceea ce au creat al?ii. Altfel spus, tr?ie?te de pe urm? mor?ilor, fiindc?, a?a cum îmi spunea un critic, „cei vii nu sunt rentabili”. El prefer? s? scrie o carte despre Van Gogh, de?i s-au scris sute, decât despre un viu „f?r? perspeciv?”. De unde ?tie el? Necunoscutul de azi poate fi mâine o glorie, i-am zis. E incert, mi-a r?spuns. ?i eu nu merg pe incertitudini, ci numai pe certitudini. Un necunoscut nu se vinde. Mor?ii sunt siguri. De ce crezi c? pe Broadway marile succese sunt de?inute de muzicalurile vechi, care se tot reiau? Fiindc? sunt o garan?ie sigur?. La fel ?i la Hollywood, remake-ul este formul? de succes. Noutatea înseamn? risc.

Toat? istoria artei vine pe tav?, a?adar, ?i îi îmbog??e?te pe ace?ti colec?ionari, unii foarte perver?i, care au devenit mai importan?i decât arti?tii. Nu mai vorbesc de casele de licita?ii, care sunt form? extrem? a imperialismului în art?. Nu se poate imagina un loc mai potrivit pentru o parad? a „elefan?ilor”. Tot ce a creat omenirea, a devenit o tarab? în care schimbul se face în milioane de dolari. La fel ?i târgurile, o poart? c?tre afacerile cu licita?ii. A?a este ?i T.E.F.A.F. Dovad? luxul în care î?i expun marf? dealerii ?i nivelul exorbitant al fa?adei, în care ?ampania de cea mai bun? calitate este b?utura curent?. Jerbe mari de flori fac târgul s? arate ca un rai. Cele mai somptuase toalete sunt purtate de galeri?ti. Mânc?rurile cele mai alese sunt serivite de chelneri special îmbr?ca?i în lojele faimoasei cl?diri Park Armory. Caviarul ?i preparatele din scoici ?i alte molu?te oceanice sunt gust?rile rafinate pe care ?i le permit ace?ti oameni de afaceri, care au transformat arta într-un mijloc de petrecere, într-un eveniment de salon. De fapt, arta a devenit secundar?. Nu-l mai remarc?m pe Andy Warhol la Stellan Holm Gallery, nici m?car pe Picasso, aflat peste tot, la zeci de galerii, ni se pare dep??it, fa?? de vestimenta?ia epatant? a galeristei.

Personalul galeriilor e nou, e singur? noutate a târgului. De ce e nou? C? s? nu ?tie c? în galeria pe care o supravegheaz?, anul trecut erau acelea?i piese. S-au deplast de la San Francisco sau Paris, cu exact acelea?i lucr?ri, de parc? nici nu au despachetat! E foarte frumos s? revezi o opera de art?, este chiar indicat s? revezi periodic marile valori. Iar T.E.F.A.F., pentru un novice, pentru un înv???cel, este un miracol, o vitrin? a min?ii umane, a ceea ce a produs mai inspirat imagina?ia omului. Totul e delicat, c? piesele de ikebana a lui Yayoi Kusama. Dar nu acest gând face ra?iunea T.E.F.A.F. Gândul exact este bog??ia care trebuie s? se reverse, s? se consume, s? se arate. Ceea ce se vede la TEFAF nu se poate vedea nic?ieri pe p?mânt. Po?i s? tr?ie?ti dou? mii de ani în Bangladesh, s? ziceam, acolo n-ai s? vezi o asemenea sintez? a operelor omenirii, nici chiar la Paris, a? spune, n-ai s? vezi o asemenea risip? de bunuri, fiindc? acest fapt reflect? o realitate unic?, având la baza ideea de comunitate planetar?, America fiind ?ar? tuturor popoarelor. A?a cum aici întâlne?ti galeristi ?i arti?ti de pretutindeni, a?a întâlne?ti o diversitate de na?ii ?i pe strad?, ?i în parcuri, ?i în galerii, ?i la restaurante, ?i într-un bazin de înot. Iar în cazul unui târg de art?, risip? se constituie dintr-o veritabil? colec?ie muzeal?, dintr-o mare arhiv? artistic?.

Desigur, nu se mai creeaz? nimic nou. Este o satura?ie ce duce la o înfund?tur?, totul e déjà vu, doar ambalajul se mai schimb?, adic? decorul în care se desf??oar? vân?toarea cu obiecte de art?. Rev?rsarea de bog??ie îns? nu este propice artei. Arti?tii avangardei, de pild?, cei mai mul?i prezen?i în boxele târgului, ?i-au creat operele lor în chinuri existen?iale, s? nu spun în s?r?cie. Mul?i s-au luptat s? supravie?uiasc?, nu pu?ini s-au sinucis, de aceea lucr?rile lor sunt a?a de paupere, executate pe materiale ordinare, pe hârtie obi?nuit?, precum desenele lui Schiele ?i Klimt de la „W & K Gallery”. Evident, T.E.F.A.F. este un incredibil muzeu de studiu, unde po?i face delicate analize, nuan??ri ale curentelor artistice, o sofisticarie de asocieri ?i demarcatii, dar Calder r?mâne tot Calder, Niki de Saint Phalle e la fel la Paris ?i la New York, Lucio Fontana e inconfundabil peste tot, poate de aceea interesul vizitatorilor este mai mult orientat spre bufetele somptuoase decât spre boxele pline de opere déjà vu. Un cimitir al elefan?ilor este interesant îns? pentru istorici ?i pentru c?ut?torii de comori. Iat?, aici g?si?i dovad? urmelor pre?ioase la care a ajuns omenirea!

Coresponden?? de la New York

footer