Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 06 Mai 2018 16:02

Greek ArtistsComunit??ile str?ine din America aduc mereu un suflu nou. De?i sufer? un tanspant de na?ionalitate, în timpul adapt?rii la nou? realitate, total deosebit? de locul de ba?tin?, totu?i unii nu-?i pierd specificul, ceea ce este propriu identit??îi lor spirituale. ?i acest fapt se vede cel mai bine în art?. De altfel, simbioza dintre str?ini ?i autohtoni a ?ters orice demarca?ie, fiindc? mul?i dintre noii veni?i s-au adaptat puternic, ?i-au f?cut un nume aici, chiar o ?coal?. Am ar?tat ce înseamn? fenomenul „Asia Week", asiaticii dovedind cea mai mare implementare american?, dar f?r? s?-?i piard? specificitatea, dimpotriv?, îi oblig? ?i pe americani la o asimilare asiatic?.

A?a este ?i experien?? plasic? ce vine din partea arti?tilor greci, cu o serie de propuneri surprinz?toare, pe care le-am v?zut recent, cu prilejul vernisajului de la „Anya and Andrew Shiva Gallery", afiliat? la John Jay College of Criminal Justice, de pe 860 West 11 th Avenue. Este o expozi?ie de grup, care vrea s?-?i arate for?? creatoare. Expozi?ia se nume?te „Transplants: Greek Diaspora Artists". Curator Dr. Thalia Vrachopoulos. Participa cu lucr?ri 33 de arti?ti, mai mult sau mai pu?in cunoscu?i. Cea mai cunoscut? este Lydia Venieri, pictor, sculptor, fotograf, autoare de c?r?i, despre care am scris de mai multe ori, când a avut expozi?îi la ?tefan Stux Gallery. Nume mai cunoscute, unele cu rezonan?e române?ti, sunt Maria Anasazi, George Negroponte, Panos Tsagaris, Konstantinos Stamatiou, Ioanna Pantazopoulou etc.

Grecii alc?tuiesc o comunitate puternic? în America, în special la New York, unde au ?i focarele culturale ?i religioase. Comunitatea ?i-a impus prezen?a ?i prin celebra Parade Day, pe care o organizeaz? de ziua na?ional?. Îi cunosc bine activitatea, fiindc? particip constant la slujbele de la Catedrala greceasc? de pe 74 St. Mi-am f?cut mul?i prieteni greci, care sunt ni?te oameni fini, foarte civiliza?i, con?tien?i c? în vinele lor poart? s?mân?a unei istorii unice pe p?mânt, civiliza?ia antic? greceasc?, izvorul în?elepciunii pe p?mânt. O parte din experien?a coabit?rii mele cu grecii, inclusiv cu preo?ii ?i c?lug?rii lor, am derulat-o pe larg în romanul „Armaghedon revelat". Prin tot ce fac, grecii sunt parc? r?spunz?tori ai acestei realit??i istorice. La ei mitologia se îmbin? firesc cu via??, poart? o demnitate iesita din comun, dar în America nu se simt ca acas?, de?i nici acas? la ei nu e prea bine. Ceea ce m? uime?te îns? la greci în mod deosebit este patriotismul. Nu exist? eveniment din via?? ??rii lor s? nu-l slujeasc? la biserica, s? nu fac? din el eveniment.

Acest sentiment patriotic se vede la tot pasul ?i în expozi?ia „Transplants", multe lucr?ri fiind o expresie a sentimentului na?ional, precum o lucrare a lui Panos Tsagaris, care a imaginat un de?ert, c? o coal? de hârtie aurie, pe care nu a mai r?mas decât un col? din ziarul „The New York Times", suficient pentru o poz?, un stâlp în vârful c?ruia flutur? steagul Greciei. Sau formidabilele lucr?ri ale cunoscutei artiste Lydia Venieri, „Don Juan-Canto III" ?i „Siege of Corith", care fac parte din seria de printuri pe satin, Byronic Series. Într-un peisaj mirific de mitologie, având în fundal imaginea Acropolei, o tân?ra cânta la un instrument arhaic, respectiv doi tineri stau îmbr??i?a?i, c? Romeo ?i Julieta, iubirea lor opunându-se la Asediul Corintului. Imaginile sunt romantice, expresie a nostalgiei fa?? de ?inuturile natale (Lydia, care se trage dintr-o veche familie greceasc?, Casa Venier, s-a n?scut la Athena).

Dar transplantul arti?tilor greci este nemilos. Ei arat? unde tr?iesc azi, ce înseman? via?? în diaspora, ce opera?ii suport? fiin?? uman?. Astfel, Philip Tsiaras prezint? o sculptur? revelatoare, Head Hunter (2003), din bronz ?i crom, reprezentând un cap de om cu trei boturi de animal. ?i tot el are o alt? lucrare, o pictur?, Diaspora (2007), reprezetnand un contur de cap uman umplut cu sute de pete, de cubule?e, colorate, o mixtutra pe pânz?. O imagine asem?n?toare prezint? ?i artista Eozen Agopian, numit? Between Two Continents - Off Broadway (2016), o pânz? imprimat? cu acrylic ?i acoperit? cu buc??i colorate de materiale filetate, t?iate ?i cusute. Pare un fel de cortina de commedia dell'arte. Sigur, o Cortina între dou? continente. Form? panzei seam?n? cu harta Americii, iar peticele pot fi considerate un transplant al emigran?ilor, al celor care tr?iesc fie pe scen?, c? actori, fie c? spectatori. În acela?i spirit, dar ?i mai tran?ant, este transplantul pe care îl relizeaza Antonia Papatzanaki, cu lucrarea Cellular 015, care sugereaz? harta Americii ce se transform? în capul unui animal preistoric, afat în continu? preschimbare, c? într-o opera?ie digital?, fiindc? liniile din o?el inoxidabil ?i lumina sunt trasate pe un suport de Plexiglas aflat într-o ram?. Lucrarea seam?n? cu o vitrin?, c? acelea din sta?iile de metrou.

„Transplants: Greek Diaspora Artists" este o expozi?ie ce cuprinde o mare variteate de lucr?ri, toate citabile, realizate din materiale diverse, inclusiv instala?îi ?i filme video, totul este foarte ?ocant, dar nu epatant, ci axat pe idee, pe un alt mod de a vedea America. Evenimentul s-a prelungit la Lydia Venieri acas?, la locuin?a s? din Soho, care este ea îns??i o opera de art?. E conceput? c? o cavern? magic?, mi-a amintit de teatrul magic al lui Robert-Houdin, care a generat cinematograful, a?a cum vedem ?i în filmul Hugo (2011) al lui Martin Scorsese. E un aranjament baroc, de opere de art? neobi?nuite, manufacturiere, în care magia este dominant?, fiindc? naturalul se îmbin? cu artificialul. Un anumit spa?iu este o zona ?i mai misterioas?, domninata de p?pu?i, celebrele p?pu?i cu ochi imen?i, care ne-au uluit într-una din expozi?iile anterioare. Pisici misterioase, luminate în clarobscur, se afl? la baza acestui panou papuseresc, iar în mijloc se afl? st?pân? casei, o pisica vie, imperial?, ce ocup? un fotoliu, pe care nu mai are voie s? se a?eze nimeni. De acolo, ea prive?te cu un aer superior oamenii, invita?îi gazdei, de parc? îi observ?, îi judec? ?i da verdicte. Plictisit? apoi, fiindc? este obi?nuit? cu fauna uman?, se întinde ?i adoarme.

Casa e în stil vagon, cu mult? arhirtectura din lemn, a?a cum se constuiau la începutul secolului trecut casele în aceast? cea mai veche zona a New York-ului. Tot aici, în camera din cap?t, ce d? spre ferestre, spre lumin?, Lydia î?i are atelierul, unde realizeaz? surprinzatoarele ei opere, precum „The Dolphin Conspiracy", reprodus de mine în cartea Fine Arts în America (2012), o variant? animalier? a pânzei lui Leonardo, „Cina cea de tain?", în care persoanjele biblice sunt înlocuite de animale. De pild?, în fruntea mesei, locul lui Iisus este ocupat de un cerb, Iuda de un lup, Ioan, de un miel etc.

Este imaginea cu care am plecat de acolo în miez de noapte, coborând cele 57 de trepte de lemn ale sc?rii interioare, meditând cu glas tare, poate s-o imprima gândul meu undeva: oare de ce nu avem ?i noi, românii, aici, în America, o comunitate la fel de puternic? ?i unit?, ca a grecilor? S? le urm?m exemplul, fiindc? de ei ne leag? un trecut întemeiat pe cet??i (cele de la Dun?re ?i mare) ?i în?elepciune (cultur? român? datoreaz? o seva fundamental? civiliza?iei grece?ti). Iar grecii chiar ne iubesc.

Coresponden?? de la New York

Aranjament grafic – I.M.

footer