Revista Art-emis
E ceva putred la Hollywood PDF Imprimare Email
  
Duminică, 11 Martie 2018 15:34

Oscar 2018Nu mai este un secret pentru nimeni: premiile Oscar au o coloratur? politic?, nu mai prevaleaz? demult esteticul. Iar dup? acest cli?eu s-au luat ?i festivlurile europene, precum cele de la Cannes ?i Berlin, ?i au dat-o pe de l?turi, pe jocuri de culise. Nici m?car pl?cerea spectatorului de a se destinde nu mai este respectat?.

Dovad? ?i edi?ia cu nr. 90 a Premiilor Oscar, în care au predominat filme second hand, însu?i marele premiu este un film modest, „The Shape of Water", în regia mexicanului Guillermo del Toro. Iar premiile de interpretare nu au fost o supriz? pentru nimeni, fiind demult trasate, a fost doar o formalitate s? fie anun?at Gary Oldman la categoria „cel mai bun actor în rol principal" pentru rolul Churchill din filmul „Darkest Hour" de Joe Wright, iar Frances McDormand pentru „cea mai bun? actri?a în rol principal" în filmul lui Martin McDonagh „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri". La pu?in timp dup? decernarea premiilor, lui „Fran", cum i se spune lui McDormand, o actri?a experimentat?, încununat? cu multe premii importante, i s-a furat statuet?, echivalent? cu 28 de mii de dolari. Dar poli?ia a intrat în alert? ?i l-a prins pe ho?. Istoria asta face parte din alt film, care ar putea lega toate întâmpl?rile cu statuetele furate!

Multe premii au mers la oameni de buc?t?rie a filmului, de parc? Oscar a devenit o parad? culinar?, de gra?i ?i grase. Iar prefa?area galei, o transmisie de peste dou? ore, a fost o adev?rat? urâtenie, cu reporteri de la canalul ABC urâ?i, total nepotrivi?i. Falsitatea a ?ocat prin ambalaj, un ambalaj pr?fuit, déjà vu.

Însu?i decorul arat? foarte desuet, stereotip, învechit, de musical de pe Broadway. Un muzeu al cli?eelor. Totul s? ?ocheze, s? frapeze, s? ascund? s?r?cia de idei. Da?i ambalajul deoparte, nu mai r?mâne nici o palpitatie estetic?. S-a uitat c? suntem în lumea filmului, a artei filmului, totul a degenerat în kitsch. ?i acest gen de show este împrumutat de toat? lumea c? model, inclusiv de România, toat? planet? devine o imita?ie f?r? sfâr?it a premiilor Oscar. E ceva putred la Hollywood. De aceea, totul miroase a f?c?tur?, a fals. În prima parte a evenimentului, a ap?rut pe scen? o actri?a de peste 90 de ani, Eva Marie Saint, care a spus c? ea e cu trei ani mai b?trân? decât „Gala Oscar", oare premiile din acest an se vor na?te din nou, va reîncepe o copil?rie oscariot??

Nu, nici gând, a fost o gala îmb?trânit?, un fast f?r? sare ?i piper. Actorii care au venit s? prezinte, erau dizgra?io?i, împ?ia?i sau despuia?i, ca Taraji Henson, ?i nu au avut darul s? ne emo?ioneze, s?-?i ating? ?int?, adic? interesul pentru filmele nominalizate. Singurul film care s-a apropiat de art? din selec?ia oscariota a fost „Dunkirk", dar care nu a primit decât premii pentru montaj ?i sunet, fiindc? oscario?ii nu au în?eles parabola, regizorul Christopher Nolan tratând celebra b?t?lie din Al Doilea R?zboi Mondial în cheie de parodie distopic?, asemenea lui Roberto Benigni în „La vita e bella" (1997), o fabul? în stil chaplinian, film care atunci a luat 7 premii Oscar. ?i epoca este aceea?i, ca ?i obiectul parodiei, hitlerismul.

Dar la Nolan exist? ?i o dimensiune fatalist?, provenit? din tratarea r?zboiului ca un act absurd. Nu mai exist? c?l?i ?i victime. Absurditatea e redat? prin faptul c? nimeni nu în?elege nimic, nimeni nu ?tie de ce lupt? ?i cu cine lupt?. E mai ceva ca în „Nimic nou pe frontul de vest" (1930), faimosul film clasic, încununat cu Oscar, al lui Lewis Milestone, dup? romanul lui Erich Maria Remarque. Aici stâng?cia luptelor este rizibil?. Solda?ii par tâmpi?i sau pro?ti. Ca într-o comedie buf?. Când vin avioanele ?i trag în ei, to?i se culc? la p?mânt, dar numai unii se ridic?. Apoi cei r?ma?i iar se culc?, iar unii dintre ei din nou se ridic?. E c? un balet mecanic, ca în filmul avangardist al pictorului cubist Fernand Léger, în care vedem un dans de obiecte ?i angrenaje. Nimeni nu ?tie ce se întâmpl?. Un pilot conduce ca un nebun, fiindc? nu vede ?int?. Un comandant d? ordine aberante, contradictorii. Un soldat fur? bocancii de la un camarad mort. Un vapor plin cu solda?i repet? baletul trupelor de pe uscat. Într-o barc? un soldat casc?, în timp ce un avion este doborât. Nu în?elege ce s-a intmaplat. F?cea parte din avia?ia inamic? sau aliat?? Pe elicea unui avion r?sturnat în mare, un soldat st? ghemuit ?i plânge. Cei din barc? ajung la el ?i-l recupereaz?. Dar descoper? c? au salvat un... du?man! Totul e c? un avertisment, cu semnifica?ii foarte actuale. C? în vendetele teroriste. C? în utopiile dystopice. Dar nu mesajele de acest gen intereseaz?.

Nu au trecut decât 20 de ani de la victoria lui Benigni ?i totul s-a schimbat, fiindc? ?i politica S.U.A. s-a schimbat, cel mai urm?rit show fiind emisiunea „Saturday Night Live" (S.N.L.) de la N.B.C., în care Alec Baldwin îl parodiaz? pe Donald Trump, spre distrac?ia întregii na?iuni. Alegerea m?sluit?, frauduloas?, îl face pe pre?edinte încredibil, de aceea se creeaz?, mai ales prin umor ?i pres?, o distan?are între popor ?i Casa Alb?. America func?ioneaz? datorit? istoriei sale, care poate face fa?? oric?ror abera?ii venite de la Casa Alb?. Iar prin talentul lui de actor ?i fost moderator TV, însu?i Donald Trump alimenteaz? copios acest umor, fiindc? d? replici, îi catalogheaz? drept „mediocri" pe adversari, f?cându-?i din actorii americani, în primul rând, du?mani de-o sear?, dovad? c? ?i la aceast? gala politica lui a fost ironizat?, parodiat?, chiar de prezentatorul Galei, cunoscutul om de televiziune Jimmy Kimmel. Oricum, Trump a atins o performan?? istoric? prin faptul c? 91 la sut? din popula?ie îl antipatizeaz?, în timp ce el dore?te s? fie ales pe via??, c? pre?edintele Chinei! Cam astfel de glume se emiteau ?i la marea gala. Din p?cate, nici Kimmel nu a fost prea inspirat, iar Oscar Awards din acest an a înregistrat cea mai slab? audien?? (26 milioane) din istoria Oscarului! Era firesc, dac? ne gândim c? ?tacheta valoric? a tot coborât, de la un Marlon Brando la un Ben Affleck sau de la Audrey Hepburn la Kristin Stewart sau Jannifer Lawrence, staruri f?cute peste noapte, prezen?e calofile f?r? s? fi dovedit marja de talent.

Evident, problemele rasiale au fost în prim plan, altfel nu se explic? prezen?a masiv? a actorilor de culoare. Desigur, nici celalalt? tema major?, Time Up, a h?r?uirii sexuale, nu a fost uitat?, de?i aici actri?ele nu au mai venit echipate în negru, ca la „Golden Globe", ?i nici Maryl Streep, la a 21-a nominalizare, nu a mai ?inut un discurs electrizant. Dar au venit altfel îmbr?cate, în rochii metalice, din fibre colorate. A?a au ap?rut blindate, dar seduc?toare, Lupita Nyong'o, Sandra Bullock, Gal Gadot, Nicole Kidman, Taraji P. Henson, Emma Stone, Jennifer Lawrence ?i alte actri?e. Atrac?ie ?i blindaj! O adev?rat? trupa senzual? de lupt?toare!

A?a cum se prevedea, Gala s-a desf??urat în jurul umor filme controversate, unele acuzate de fraude, precum „The Sharpe of Water", aflat într-un proces de plagiat (un scriitor a dat în judecat? echipa filmului pentru preluarea identic? a subiectului dinr-un roman al sau), iar temele discutate au privit rasismul ?i comportamentul sexual abuziv. Evident, toate specula?iile s-au r?sfrânt asupra spectacolului de la jocurile de pariuri, o mare afacere alimentat? de Gala Oscar.

P?rerea mea, c? om care schiez de ani de zile pe pârtiile artei în Lumea Nou?, str?b?tând-o în lung ?i lat, America Artei este în criz? sau la o mare încruci?are de drumuri: ea se afl? între tradi?ia hollywoodian?, respectiv a muzicalului de tip Broadway, iar în arta plastic?, în fund?tur? curentului pop-art, ?i noile direc?ii care se experimenteaz? de c?tre noul val de arti?ti, mul?i europeni sau de pe alte continente, care încearc? s? revolu?ioneze plafonul de idei ?i expresia artistic?.

Corespondenta de la New York

footer