Revista Art-emis
Bel Ami PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 28 Februarie 2018 13:03

Bel AmiRomanul lui Guy de Maupassant „Bel Ami" (1885) a marcat tinere?ea genera?iei mele, al?turi de „Rouge et Noir" de Stendhal, dar ?i de alte romane sociale, ale lui Balzac, în primul rând, ca „Pčre Goriot", apoi c?r?i ca „Portretul lui Dorian Gray", „Madame Bovary" sau „Barry Lyndon", fiindc? în toate este vorba despre ascensiunea unui tân?r s?rac ?i f?r? perspective, dar seduc?tor, care prin farmecul s?u reu?e?te s? ajung? în vârful societ??ii în care tr?ie?te. Se poate chiar afima c? literatura secolului 19 st? sub semnul acestei teme sociale, parvenirea prin amor. Tem? care devine laitmotiv în Free Cinema, în filmele lui Anderson, Richardson, Reisz sau în coapodopera lui Jack Clayton „Drum spre înalta societate". De fapt, o tem? clasic?, fiindc? ea este anun?at? de romanul picaresc ?i de aventuri, cu miez erotic, cum ar fi „Leg?turi primejdioase" de Laclos, de teatrul lui Shakespeare, dar ?i de reperul unor modele ca Don Juan ?i Casanova, fiindc? ?i personajele moderne sunt definite drept ni?te Casanova f?r? scrupule.

În anul 1880, Georges Duroy, tân?rul din „Bel Ami", este un soldat s?rac care vine de pe front la Paris s?-?i g?seasc? o situa?ie ?i se reîntâlne?te cu un vechi camarad de arme, Charles Forestier, acum ziarist la jurnalul „La Vie Française", care îl introduce în mediul select în care tr?ia, dându-i bani s?-?i cumpere un costum pentru a veni la una din petrecerile mondene. Acolo îl cunoa?te pe domnul Rousset, editorul ziarului, ?i pe so?ia acestuia, Virginie, care îi spune c? dac? vrea s? reu?easc?, nu o poate face decât prin femei, fiindc? ele conduc din umbr? totul, ele de?in puterea, nu b?rba?ii. Rousset (Walter, la Maupassant) îl angajeaz? pe Duroy, convins de Charles ?i de un articol pe care îl scrie Georges, ajutat de so?ia lui Charles, Madeleine, care va fi adev?rata autoare a articolelor lui, mai ales dup? ce Charles, bolnav de tuberculoz?, moare, ?i el, Georges, se c?s?tore?te cu Madeleine.

Dar mai întâi, Duroy seduce o prostituat?, pe Rachel, cu un rol special în complicarea ac?iunii, apoi o seduce pe Clotilde de Marelle, pe care o întâlnise la cina de la famila editorului, ?i care în?elege c? el este un seduc?tor. Clotilde („Clo") este cea care îl va boteza „Bel Ami" ?i care îi va r?mâne credincioas?, de?i el se orienteaz? c?tre alte femei. În primul rând c?tre Madeleine, pentru a profita de talentul ei de cronicar, apoi, când Madeleine îl în?eal?, o seduce pe so?ia editorului, Virginie, ?i pe fiica lor, Suzanne. Însceneaz? o descindere a poli?iei în locul unde Madeleine se iubea cu un amant, pentru a avea dovada cererii divor?ului, apoi e gata de a o seduce pe Suzanne, cu care se va c?s?tori.

Romanul s-a bucurat de mai multe ecraniz?ri. Dou? sunt engleze?ti. În versiunea din 1947, în regia lui Albert Lewin, cu actorul George Sanders în rolul principal, Georges Duroy sfâr?e?te tragic, c?ci este ucis într-un duel, care are loc la sfâr?itul filmului, pe când în roman acest duel se petrece la început, din care Georges iese nev?t?mat. Dar în varianta din 2012, el triumf?, c?ci filmul se termin? cu nunta lui cu Susanne. Duroy, un coate goale la început, acum e un fel de Marele Gatsby în momentul de glorie. Senza?ional? este replic? pe care i-o d? Georges lui Clo, în final, când ea plânge c? el o tr?deaz? din nou, dup? ce el îi spune c? se va c?s?tori cu Suzanne. Pe care, evident, nu o iube?te. Nu a iubit-o nici pe Madeleine, nici pe Viviane, nici pe ea, pe Clo, poate. Fiindc? el îl spune c? iubirea nu este totul. Dar ce?, întreab? ea. L?comia?, fiindc? to?i îl acuz? pe Georges de parvenire, c? dore?te s? fie mai puternic decât to?i. Mister. El nu r?spunde. Dar noi nu-l vedem c? e avar, ci doar c? pl?nuie?te totul, înseceneaz? totul, pentru a-i umili pe nobili, clasa avut?, pe cei cu bani. Satisfac?ia lui este s?-i vad? învin?i pe to?i care l-au sfidat. Aceast? tactic? a lui Georges de a-?i vedea victimele la p?mânt este faustic?, are ceva din Mefistofeles.

Pân? la un punct, Georges ne apare ca un monstru, care nu are nici o filosofie, nici un ideal, un personaj f?r? scrupule, care ac?ioneaz? mânat de instinctul posesiei. Evident, el este un produs al epocii, al lumii în care tr?ie?te, fiindc? el nu ar exista dac? societatea nu ar fi corupt?, dac? înalta clas? parisian? nu ar tr?i pe baza rela?iei în triunghi, c?ci a fi c?s?torit? ?i a avea un amant era regula femeilor avute. Femeile se bat pentru ca Geroges s? fie amantul lor. Umilin?a prinde chip din partea lor, a?a cum se întâmpl? în scena când Georges o alung? pe Virginie, spunându-i c? pute, c? îi este grea?? s? fac? sex cu ea. Domana Rousset - Walter va avea o c?dere nervoas? când se vede tr?dat? ?i constat? c? Georges, care i-a fost amant, urmeaz? s?-i devin? ginere!
Din acest punct de vedere, Duroy devine un pretext pentru Maupassant de a da o lec?ie societ??ii franceze, protipendadei, eroul negativ este ca un virus într-un sistem, care totu?i, pân? la urm?, îl asimileaz?.

Societatea francez?, la nivelul regalit??ii, s-a creat numai pe baz? de aranjamente maritale. ?i ea a impus acest? regul? Europei. Toate puterile se consolidau pe alin?e amoroase, o adev?rat? re?ea de nezdruncinat. ?i s? ne gândim numai la Maria Tereza, despre care se spune c? ?i-a consolidat puterea prin c?s?toriile bine calculate ale copiilor ei (a avut 16 copii). ?i copii ei au continuat aceast? politic?. Iar una dintre fiice, Cristina, avea s? aib? 18 copii! Alian?ele maritale nu aveau nici o leg?tur? cu iubirea.

?i în „Bel Ami" interesant? r?mâne ideea c? iubirea nu este totul în via??, a?a cum se crede de obicei. Maupassant d? o replic? societ??ii franceze însc?unate pe acest? idee. Îns??i Madeleine, simbolul femeii lucide, din familia marilor personaje feminine shakespeariene, spune c? „un om îndr?gostit este ?trers din rândul celor vii, devine n?tâng, ?i nu numai n?tâng, dar ?i periculos". Sigur, la Shakespeare iubirea se termin? tragic sau triumf? în toate cele, când este vorba de comedii. Dar în „Bel Ami", dragostea se dovede?te periculoas?, iar intrigile amoroase un dezastru. Dragostea este pe toate planurile demonetizat?, batjocorit?, prilej de înavu?ire, cum este pentru Georges, c?ruia îi revine, dup? înscen?rile care-i reu?esc, o parte din averile aman?ilor so?iei sale, Vaudrec ?i ministrul Laroche, cel cu care o surprinde pe Madeleine în flargant.

Trebuie spus c? versiunea din 2012 se bucur? de o distribu?ie de prim? clas?, actori consacra?i, de talie interna?ional?, în rolurile principale fiind Robert Pattinson în Geroges Duroy, Uma Thurman în Madeleine, Kristin Scott Thomas în Virginie, Christina Ricci în Clotilde. Filmul a fost realizat de faimo?i oameni de teatru englezi, Declan Donnellan, regizor, ?i Nick Ormerod, scenograf, care au mai realizat împrejun? un alt film fantastic, „The Big Fish" (1992). Ei sunt fondatorii unei celebre companii de teatru, „Cheek by Jowl", care a fost prezent? ?i la Festivalul Shakespeare de la Craiova la trei edi?ii, când am putut s?-i vedem spectacolele „Cum v? place", „A dou?sprezecea noapte", „Troilus ?i Cresida".Filmul are o marcat? teatralitate, dar în spirit shakespearian, de?i limbajul filmic este perfect asimilat, într-un registru nonconven?ional, îns? teatralitatea îi pune în valoare ideile, fiindc? rela?ia dintre personaje este construit? cu rigoarea specific? scenei. Dovad? ?i durata filmului, de peste trei ore. Film?rile au avut loc în Ungaria, în condi?ii de produc?ie minimaliste.

Coresponden?? de la New York

footer