Revista Art-emis
Colinde, colinde PDF Imprimare Email
  
Sâmbătă, 30 Decembrie 2017 20:00

Colinde Bucure?ti 2017Bucure?tenii au avut parte în acest decembrie 2017 de existen?a unui ambi?ios program constituit prin Târgul de Cr?ciun deschis în Pia?a Constitu?iei, în fa?a Casei Poporului. Acolo s-a în?l?at un brad de 30 metri, al patrulea ca m?rime din Europa, cu 50 de mii de becule?e. În jurul lui, toat? pia?a a fost împodobit? cu o cupola de lumini, sub care s-a desf??urat timp de 27 de zile via?a acestui mare târg, gândit la nivel interna?ional, dup? modele str?ine ale unor târguri cu tradi?ie. Desigur, a fost promovat? buc?t?ria autohton?, obiecte realizate manual, tot ce înseamn? Cr?ciunul autentic la români, a?a cum el s-a conservat în unele sate române?ti. Ba a exista ?i ceva insolit, un Carusel ?i un Patinoar artificial. A lipsit un singur lucru, z?pada, ba, în zilele de Cr?ciun, vremea a fost cald?, prim?v?ratic?. G?se?ti tot ce vrei aici, au spus românii, e un paradis, de?i totul e prea scump. Orice produs cost? dublu decât în afara târgului. Dai un ban, dar face. Ceea ce îns? nu a costat nimic, era pe gratis, a fost muzica. Miraculoasa muzic? româneasc?. Fiindc? avem la muzic? din bel?ug, s? d?m la to?i. ?i str?inii au tot luat de-a lungul anilor, iar acum erau prezen?i ?i la târg. S? vad? obiceiuri de Cr?ciun ?i s? asculte colinde autentice. ?i a?a ceva a fost din plin. Ea, muzica, leac la toate, cea care vindec? toate r?nile. Pe scena instalat? acolo, unde au cântat mai an ?i Lady Gaga, ?i Beyoncé, ?i Madonna, au evoluat toate valorile muzicale ale României.

S-a putut vedea ?i auzi folclor din toate zonele ??rii ?i apoi muzic? de toate genurile, pop, romantic?, jazz, estrad?, operet? ?i oper?. Uluitoare au fost colindele, unele arhaice, fiindc? ele fac parte din cee ace eu am numit Civitas Innocentiae. Prin ele, inocen?a este vie, fiindc? se desf??oar? în jurul unui miracol, na?terea Pruncului divin, definit astfel: „Azi s-a n?scut, Cel f?r' de-nceput". M-a impresionat pân? la lacrimi cum au cântat tinerii din ansamblul „Dor de Humor" din Suceava, condus de Maria Macovei, apoi Grupul de colind?tori „Ml?di?e ilfovene" din Clinceni ?i mai ales „Pi??r?ii" din Ansamblul „Doina Gorjului", Tg, Jiu, un grup de copii ?i oameni mari, în costume de o rar? frumuse?e, fiindc? erau unicate. Reînviau o lume care nu mai exist? azi, cum ar fi cea evocat? prin colindul „Viflaime, Viflaime". Iar glasul lor întruchipa Inocen?a pur?. E suficient s? le opunem corul „Divina Armonia", foarte tehnic, mecanic, butuc?nos, lipsit de spontaneiatate, de firesc, de puritate. Pi??r?ii au reprezentat la Târg haina imaculat? a naturii, z?pada. Totul autentic, cople?itor. colinde ?i obiceiuri vechi, reînviind datini de dinainte de daci, cum spune un cântec al Pi??r?ilor gorjeni. Arhaismul, cu o ritmic? aparte, conserv? obiceiuri tracice ?i romane. Iar cei din Humor ne-au ar?tat ce înseamn? o hor? str?veche, autentic?, cercul absolut al misterului ancestral.

M? gândeam la cei care ne conduc, oare ei nu sunt români, oare ei de unde or fi, nu au auzit ?i nu au v?zut a?a ceva? Poate c? unii au ?i practicat asemenea datini. Atunci? De ce politica lor nu este ?i nu poate fi la nivelul la care a ajuns folclorul? Cum s-a creat acest folclor? Nu tot cu politicieni în spate? E sigur îns? c? erau conduc?tori de alt soi, altfel nu ar fi ajuns la aceast? stilizare fantastic?, la un rafinament divin, ce dovede?te credin?? ?i vechime, c?ci numai popoarele vechi pot da un asemenea folclor. Ba s-a ajuns ca politica actual? s? duc? nu numai la dezastrul economic, dar ?i la distrugerea acestui folclor. Au ap?rut tot felul de falsificatori, de ho?i de folclor. To?i jecm?nesc folclorul românesc, inclusiv arti?tii cul?i. Mai to?i folclorizeaz?. Am v?zut ce face Loredana, poate starul nostru nr. 1, voce rafinat?, dublat? de un mare har histrionic, imitativ. Ba o trup?, „Irina Sârbu Band", a trecut folclorul ?i colindele române?ti ?i interna?ionale pe jazz. Arti?ti de clas?, desigur, care îns? imit? cu mare talent pe str?ini.

Colindele americane, cum ar fi „Jingle Bells" ?i „Let it snow", au ?inut garda fiec?rei trupe, fiec?rui cânt?re?. Pân? ?i duetul Ioana Ciornea - Daniel Laz?r a dat-o pe americ?ne?te. Dar mai americ?ne?te ca Irina Sârbu nu poate nimeni. Ea îi întrece chiar ?i pe americani. Sigur, muzica negro spirituals este imbatabil?, ca ?i colindele noastre arhaice, dar ea a realizat prelucr?ri, a transpus colindele pe jazz, a?a cum fac zeci de muzicieni ambulan?i în America, pe care îi întâlne?ti peste tot, mai ales în Central Park. Acolo e o invazie de prelucr?tori ai unor piese celebre, transpuse pe ritm de jazz. ?i Irina are acest dar. Ar fi bun? de senza?ii în Central Park. Ea ?i cei trei muzicieni din Band-ul s?u, Puiu Pascu (pian) ?i fra?ii Parghel (tobe ?i chitar? bass), au dovedit c? au geniu de imitatori. Original este cum imit?, c?ci ce imit? apar?ine altora. Irina are un corp de McDonalds, e îmbr?cat? ?leamp?t, are un machiaj gen travesti ?i cam seam?n? cu Constantin T?nase, varianta Florin Piersic, iar dac? trecem oceanul, varianta Trump a lui Alec Baldwin. P?cat c? nu se mi?c? deloc când cânt?, este imobil?, ca ?i to?i ceilal?i cânt?re?i români, de atfel. Nu exist? un cânt?re? român care s? danseze în timp ce cânt?, precum Lady Gaga, Beyoncé ?i sute de staruri americane. Nu am un exemplu care s? m? contrazic?. Ar fi putut fi Loredana. Irina a cântat colinde interna?ionale adaptate la muzica de jazz, iar finalul a marcat o prelucrare tot jazz a dou? capodopere ale muzicii populare române?ti, „C?lu?arii" (versiunea oa??neasc?) ?i „Ciocârlia". Nu v? vine s? crede?i ce a f?cut din „Ciocârlia", ce performan??, a cântat-o în stil Ella Fitzgerald, be-bop, onomatopeic, folosind un instrument f?r? concuren??, vocea uman?, de?i pianul, toba ?i chitara se ?ineau vârtos pe aproape. A fost piesa care a entuziasmat asisten?a, mii de oameni, cât încap în pia??.

Pe românii de azi, care se americanizeaz? vertiginos, se pare c? nu-i întrece nimeni la capitolul imita?ie. E foarte bine ?i a?a. Mostr? a fost chiar concertul din seara de Cr?ciun, în care am avut senza?ia c? ne afl?m cu un picior pe Broadway. Cele mai titrate vedete ale momentului, Loredana, Nico, Monica Anghel, Lumini?a Anghel, Andra, Lavinia Goste, Marcel Pavel, Aurelian Temi?an, Cornel Ilie, Andrei Laz?r, Vlad Miri??, Mihai Georgescu, acompania?i de orchestra simfonic? „Bucure?ti", condus? de Andrei Tudor, ?i de grupul vocal „Acapella", condus de George Miron, au galopat numai pe americ?ne?te, s-au cântat melodii din filme, din muzicaluri de succes, colinde ca „Santa Baby", versiunea Madonna, „Let it Snow" (Dean Martin ?i Frank Sinatra), un alt colind al lui Nat King Cole, am auzit ?i „All I Want for Christmas is You" de Mariah Carey, zeci de hituri americane, sparte doar de „O sole mio", evident, o nuc? în perete, can?onet? cântat? de Marcel Pavel ?i al?i doi soli?ti, ca s? strice Broadway-ul de Cr?ciun. Voci de for??, amplificate de difuzoare, o, mama mia! Ambasadorul S.U.A. la Bucure?ti nu trebuie s? mai fac? nici un efort propagandistic, doar s? le dea un premiu acestor mesageri români! Mai avem pu?in ?i d?m în Times Square, fiindc? tot avem un brad cum nu exist? acolo, americanii ne întrec doar în lumini?e, care sunt cu miliardele. Deocamdat?, la noi sunt cu sutele de mii, dar drumul e bun, ca mâine o s? avem ?i milioane (de fapt, în tot Bucure?tiul avem!). Ca tot concertul s? se termine triumfal cu „Feliz navidad", celebrul ?lag?r-colind al lui José Feliciano, un chitarist puertorican, care a lansat acest cântec în 1970, dar devenit acum hit ?i pe malul Dâmbovi?ei, fiindc? a fost cântat aici sear? de sear?! Textul lui simplu îmbin? cuvinte latino cu americane!

Trebuie s? spun c? vocile soli?tilor români, ajutate de o sonorizare perfect?, sunt excep?ionale. Ei se pot întrece cu orice solist din lume. ?i de ce s? cânte ei colinde, fie ?i în seara de C?rciun, când s-au compus atâtea hituri interna?ionale, pe care le ?tie toat? lumea ?i le dore?te?! Dovad? c? mii de oameni din Pia?a Cosnstitu?iei au uitat de România ?i au ajuns pe undele muzicii americane tocmai la Hollywood, au rev?zut poate filmele din care soli?tii no?tri au extras multe din melodiile cântate. În acest punct, nu mai exist? discu?ii. Ne afl?m în fa?a unui fapt împlinit. Este o realitate. America muzicii a fost prezent? foarte s?n?tos la Târgul de Cr?ciun din Pia?a Constitu?iei. Se verific? înc? o dat? celebrul principiu al Codului Hays: „Acolo unde p?trunde filmul american, acolo p?trunde ?i marfa american?!". Fapt perfect valabil ?i în cazul muzicii. Mi-e greu îns? s?-mi imaginez reciproca, faptul c? americanii ar putea vreodat? s? participe în Times Square, la Madison Square Garden ori la Barclays Center la un concert în care soli?tii lor ar cânta numai cântece române?ti! ?tiu oare americanii vreun cântec românesc? Vreun colind m?car, din minunatele noastre colinde? Nicidecum.

Este destinul nostru. Destinul de a imita. De a imita emisiuni americane ?i de a ne distra ca ei (în noaptea sfânt? de Cr?ciun ProTv a reluat, oare a câta oar??, „The Revengers"!), de a imita în draci cântece americane ?i poate de a le cânta mai bine decât o fac soli?tii lor. Fiindc? trebuie spus c? ?i imita?ia este o art?, ca ?i improviza?ia, pe care Aristotel o punea la baza teatrului. Depinde de imitatori. Unii imit? mai bine, al?ii mai prost. Ace?ti pro?ti imitatori sunt nenorocirea muzicii ?i a vie?ii. Nu e cazul Irinei Sârbu, ajuns? la rafinament. Sau al Loredanei, care o imit? bine ?i pe Madonna, dar care a f?cut o bijuterie ?i din prelucrarea colindului „Trei Crai de la R?s?rit". Cât despre mariajul ei cu „Agurida", am tras pe dreapta ?i ne-am amintit de o alt? direc?ie „nobil?" a românilor, la care au lucrat cu sârg, manelizarea.

Problema cu imitatorii este c? acum avem ?i noi în muzic? echivalen?e pentru Madonna, Lady Gaga, Céline Dion, Britney Spears, Alicia Keys, Whitney Houston, Frank Sinatra, Dean Martin sau Beyoncé, a?a cum o imit? Ioana Ciornea. A?tept imitatoarele lui Taylor Swift, Donna Summer, Demi Lovato, Indiggo Twins sau Lindsy Lohan, de?i cred c? sunt pe undeva, c?ci românii prosper? (au serios de munc?, s? imite circa 500 de staruri de prim? m?rime!). M? mir c? nu a ap?rut ?i imitatoarea lui Marilyn Monroe, fiindc? avem ?i a?a ceva! ?i aplaudaci, pentru astfel de interpre?i, se g?sesc cu duiumul. Ba sunt mai mul?i, mult mai mul?i în tab?ra imitatorilor, decât cei ca mine, care ne afl?m în tab?ra folclorului autentic.

Dar trebuie spus c? ?i el, acest folclor autentic, se sus?ine cu imitatori. Un ?ambalagiu sau un naist î?i imit? profesorul, mai bine sau mai prost, iar imitatorul imitatorului îi continu? cu succes sau insucces, asemena stilizatorilor populari, ca la emisiunile folclorice de la TVR, de plâns, îns? dac? merg, înseamn? c? cineva are nevoie ?i de ele. ?i sunt mul?i. ?i în America kitsch-ul are mai mare succes decât arta autentic?. Imitatorii sunt pe toate drumurile, arti?tii de soi sunt rari, marginaliza?i, stau la cutie atunci când pe scena Târgului de Cr?ciun se l?f?ie imitatorii de succes. Numai c? acas?, la noi, folclorul autentic este mai u?or de p?strat, fiindc? este „naturelul" nostru, cum ar spune Caragiale, pe când a implementa jazz-ul pe malurile Dâmbovi?ei este mai greu, dac? nu imposibil. Au încercat Aura Urziceanu ?i Ana Parghel, a încercat mai ales genera?ia lui Johnny R?ducanu, o genera?ie de muzicieni geniali, dar cu ei s-a stins ?i implementarea. Încearc? acum Irina Sârbu. Dar ?i ea e singular?. Cânt? „Cucu", ca în finalul „Ciocârliei".

Indiscutabil, cei aproape o sut? de cânt?re?i români care au defilat pe scena Târgului de Cr?ciun au dovedit c? imitatorii sunt o for??. Mai ales când au ?i o sonorizare bun?. Dar totul se pr?bu?e?te când nu exist? un cap limpede, când h??urile scap? din mâna birjarului ?i animalele o iau razna. A?a cum s-a întâmplat în a doua seara de Cr?ciun, când s-a c?zut în vulgaritate. E a doua direc?ie a muzicii ?i vie?ii române?ti. Ori îi imit?m pe str?ini, bine sau prost, ori venim cu „originalit??ile" noastre stupide, pe direc?ia maneliz?rii, a ?ig?nelii, a vulgariz?rii unor cântece celebre, cum sunt cele ale Mariei T?nase. Melodii dragi românilor, ca „Sanie cu zurg?l?i", de pild?, devin porcoase! „Provincialii" s? r?mân? acas?, la ?atra lor. Ei au confundat Târgul de Cr?ciun cu mahalua. Prima direc?ie, gen Broadway, a vrut s? scoat? c?ru?a din groap?, s? ne ridice la nivel interna?ional, a doua direc?ie, provincial?, a dat-o înapoi, a împotmolit-o ?i mai r?u! N-am ?tiut cum s? fug mai repede, s? nu-mi stric impresia de pân? atunci. ?i totul a fost prefa?at de ni?te prezentatori agrama?i ?i de o Alexandra care a confundat Cr?ciunul cu Litoralul, ne-a zis (ea nu cânt?, ea zice) cum f?cea dragoste la mare, vara, a amestecat apoi un talme?-balme? în englez? ?i a rezultat o mostr? de romglez?. Tema concertului era Cr?ciunul, colindul, iar ea ?op?ia ?i striga, zdr?ng?nea, nici ea nu mai ?tia ce zicea! Nu po?i s? vii în fa?a a zece mii de spectatori nepreg?tit?, cu ni?te ?op?ieli stridente! Un accident, o eroare a naturii.

Aceasta este realitatea trist? la români. Unii ne ridic? spre bucurie, al?ii ne coboar? în mocirl?. Credeam c? m?car de S?rb?tori a disp?rut urâ?enia de pe fa?a Bucure?tiului. Nu, era acolo, printre becule?ele colorate! Nu e aici, vine din provincie. Pânde?te ?i love?te în cele mai frumoase clipe ale anului. ?i cu aceast? realitate nu mai e nimic de f?cut, Prim?ria va recidiva, fiindc? acolo lipse?te un cap limpede, un selec?ioner artistic, acolo troneaz? gunoierii, iar cu ei doar fic?iunea se mai poate bate.

Dar în cazul imbatabil al imita?iei, ne întreb?m, de ce politicienii nu imit? ?i ei zborul Ciocârliei sau zborul altor politicieni de peste hotare care au dus ??rile lor la un progres de invidiat? Un exemplu în acest sens ar putea fi tehnologia, c?ci din punct de vedere tehnic, multe concerte au fost la în?l?ime. Scena s-a v?zut înzestrat? cu cele mai performate aparate de imagine ?i sunet. Îns? ?i sunetul poate provoca surprize, ca în a doua sear? de Cr?ciun, când amplificarea a dep??it orice limit? ?i în loc de muzic?, am avut Zgomote. Zgomote asurzitoare. ?i acum îmi ?iuie urechile. Zgomotul se auzea ?i de la un kilometru distan?? de scena Târgului. În loc de „Jingle Bells", am avut doar Jingle (zdr?ng?neli), a?a cum î?i b?teau joc ?i de acest cântec ?iganii din Foc?ani. A?a e când exist? bani, se arunc? pe Apa Sâmbetei. Sigur c? la Prim?ria Capitalei, organizatorul principal, nu exist? nici un supervizor, to?i acolo sunt afoni, ei bifeaz?. Dac? exista un specialist, nu strica evenimentul cu umpluturi, cu ciurucuri, nu l?sa s? se coboare ?tacheta. Nu aveau ce c?uta acolo para?ute, era Cr?ciun, pe scen? trebuiau s? fie Colind?tori. În loc de datini, în loc de ansambluri sau grupuri populare, care ar fi adus minuni autentice, precum me?te?ugarii din c?su?ele târgului, am v?zut f?c?turi, harpi?ti cacofoni, fiecare cânta ce voia ca s? bifeze prezen?a, caColindatori s?-?i ia banii. Unii au murd?rit Cr?ciunul. Fiindc? Non-valoarea nu ?tie altceva, prin defini?ie ea mur?de?te tot. Iar dac? ?i organizatorul e o non-valoare, nu sesizeaz?, nu simte gustul gre?os de agurid?, ?i el crede c? e bine a?a. Nu e bine. Incompeten?ii n-au ce c?uta în art?. Ne-am s?turat de compromisuri, de ?ig?neal? ?i manelisme, de b?taia de joc a folclorului românesc! Cât timp î?i va mai bate joc neica-nimeni de repertoriul Mariei T?nase? Astfel de trupe, de încropeli, de amestec regretabil între profesioni?ti ?i neprofesioni?ti, urâ?easc tot ce a fost bun în festivalul de muzic? al Târgului. Ce diferen??, între ace?ti maneli?ti ?i orchestrele despre care am vorbit, care au avut la pupitru dirijori de talie interna?ional?, ca Andrei Tudor ?i Daniel Jinga.

Probabil c? s-a vrut s? se impace ?i capra ?i varza, ca la români. Ei bine, iat?, s-a dovedit înc? o dat? c? a?a ceva nu se poatre. Nu se pot împ?ca. Capra provincial? m?nânc? ?i varza de Bruxelles, adic? elita. Aceste a?a-zise modernisme au fost ca un t?v?lug peste Cr?ciun, peste colinde, peste folclor, peste frumuse?ea comercial? a târgului. P?cat! Din dorin?a mitoman? de a oferi de toate pentru to?i, Cr?ciunul a fost sufocat de tot felul de trupe, am asistat la o mare aglomera?ie, ca aglomera?ia din decembrie, numai c? atunci a fost pe via?? ?i moarte, acum doar pe bani. S-au dat mul?i bani pe distrac?ii, nimic nu a fost gratuit, doar privirea. Privirea Omule?ului. Am r?mas cu nostalgia unor ansambluri populare care au stat acas?, a celor care conserv? muzica veche, colindele, care pe mine m-au dat gata. Dac? politica ??rii s-ar face la nivelul la care este aceast? muzic?, identificat? cu tr?irea adev?rat?, cu îns??i via?a, România ar fi cea mai fericit? ?ar? din lume. ?i cu acest gând, mi s-a f?cut tare dor de Eminescu, s?-l aud pe Adrian Pintea cum recit?: „Colinde, colinde,/ E vremea colindelor.../ Se bucur copiii,/ Copiii ?i fetele,/ De dragul Mariei/ Î?i piapt?n? pletele.../ De dragul Mariei/ ?i al Mântuitorului/ Luce?te pe ceruri/ O stea c?l?torului..."
Bucure?ti, Cr?ciun 2017

Grafica - I.M.

footer