Revista Art-emis
Manuscrise celebre PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Duminică, 03 Decembrie 2017 15:53

Manuscris-EminescuCasa de licitații „Artmark" face din nou istorie. Licitația cu totul specială m-a interesat din cale-afară: Licitația „Mari Gânditori Români", în care s-au licitat manuscrise, fotografii și cărți aparținând unor mari personalități ale culturii noastre, ca Lucian Blaga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica, Sextil Pușcariu, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, poetul Emil Botta, Constantin Rădulescu-Motru, Edgar Papu, Onisifor Ghibu, Traian Săvulescu, Ermil Pangrati, Nicolae Coculescu, Radu Dragnea, Vasile Băncilă, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Spiru Haret, Titu Maiorescu, Ernest Bernea, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Aron Pumnul, Alexandru Busuioceanu sau monografia completă a lui Constrantin Brâncuși de V. G. Paleolog, care a mai fost prezent cu manuscrisul „Atelierele lui Brâncuși". Numai și numele acestor personalități oferă o garanție a valorii ieșite din comun a acestei licitații.

Au fost licitate 70 de loturi, cele mai multe vizând manuscrise, documente sau fotografii aparținând lui Emil Cioran (27). L-au secondat de departe Mircea Eliade (8), Lucian Blaga (4), Constantin Noica (4) și ceilalți, majoritatea cu câte un lot. Este un spectacol nemaipomenit să admiri pe viu manuscrisele lui Emil Cioran, paginile sale micuțe, pline de rânduri cu litere lăbărțate, cu zeci de ștersături, comparativ cu scrisul ordonat, așezat, ca de mașină, a lui Mircea Eliade. Fenomenale sunt manuscriasele în limba română ale lui Cioran despre teme cheie, ca problema sinuciderii, „regule pentru a nu cădea pradă melancoliei", donquijotism, detașare și înțelepciune, viața, ca un „spațiu al tânguirii", teama de moarte, conceptul existenței etc. Sau ce fantastică este scrisoarea lui Lucian Blaga despre Salazar trimisă de la Estoril, unde era consul, la Brăila, filosofului Vasile Băncilă! Ca și scrisoarea către Mircea Eliade despre „omul universal". Alta, către același Vasile Băncilă, este despre elogiul satului românesc, tema lucrării sale de doctorat, trimisă de la Berna, de la Legația Română din Elveția. Ca și o altă scrisoare, trimisă de la Sibiu, de data aceasta, despre religiozitatea scrierilor sale.

Sunt documente foarte prețioase, unul și unul, care luminează din interior drumul acestor gânditori, prin acest formidabil mijloc de comunicare, epistola. La fel, m-a tulburat să citesc scrisoarea lui Mircea Eliade către gazetarul Titu Devechi, referitoare la situația problematică a lui Nae Ionescu, numit „Profesorul". Sau senzaționalele file (3), ce poartă titlul „Cuvinte despre o filosofie", unde se află poate cea mai personală amprentă a stilului eliadesc. Alte manuscrise sunt la fel de notabile, ca „Două introduceri și o trecere spre idealism", precum și „Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz și Kant", ambele texte semnate de Constantin Noica. De asemenea, s-au licitat 10 fotografii inedite ale lui Cioran, câteva ca elev, două cu fratele său, Aurel, alta cu Nae Ionescu. Absolut toate documetele prezentate sunt citabile. Toată colecția de manuscrirse este sau era o comoară. Senzațional mi s-a părut și un „Carnet de panseuri" al lui Cioran, care însă nu a fost licitat de nimeni. Unele loturi nu s-au licitat, ceea ce ar trebui să fie o veste mare pentru Muzeul Literaturii sau pentru Ministerul Culturii, care pot achiziționa acum aceste documente prețioase pentru cultura română.

Trebuie spus că sumele la care au fost vândute aceste minuni sunt derizorii, s-au dat cu o sută, două sau trei sute de euro, chiar și mai puțin, 50 și chiar 20 de euro, cele mai multe fiind adjudecate la prețuri de sub o mie de euro. Am participat nu demult la o licitație a Casei Sotheby's la New York, unde s-au licitat manuscrise, fotografii și cărți princeps ale unor mari scriitori americani și nu numai, precum Nathaniel Hawthorne, Walt Whitman, Edgar Allan Poe, Ernest Hemingway, Edward Albee, Fitzgerald F. Scott, Jane Austin, David Henry Thoreau, Charles Dickens, Tennessee Williams, Geoffrey Chauser, Théophile Gautier și mulți, mulți alții. Am văzut superbe ediții princeps, ca opera completă a lui Walt Whitman, romanul „Emma" de Jane Austin, primele cărți ale lui David Henry Thoreau, cărți și manuscrise ale lui Charles Dickens și Tennessee Williams, Enciclopedia lui Denis Diderot și D'Alambert, considerată piatra unghiulară a știintei, achiziționată cu 38 mii de dolari, o ediție princeps, din 1845, a povestirilor lui Poe, o operă a lui Galiliei, cu sistemul lui astronomic, o carte ilustrată a lui Maxim Gorki, „Les Vagabonds", un grupaj de 9 scrisori aparținând lui J. D. Salinger, scrisori și autografe de Dylan Thomas sau o carte de vânătoare, ilustrată, a lui Alexander Pope. De asemenea, m-a fascinat un manuscris-partitură al lui Beethoven, o carte dedicată lui Einstein, alta lui Picasso, care și-a pus amprenta cu un desen inconfundabil pe copertă, așa cum bine s-a dat, cu 26 de mii de dolari, o carte a lui Vassily Kandinsky, „Klänge" (1912), excelent ilustrată cu picturi de-ale sale, dar mai ales m-a impresionat ultimul autograph al lui Hemingway, pe cartea „The Old Man and the Sea" / Bătrânul și marea, scris cu puțin înainte de a se sinucide la Idaho, pe 2 iulie 1961. S-au licitat 128 de loturi și fiecare a fost un eveniment. Suma totală colectată a fost de 1.725.813 dolari. Evident, interesul mare a venit din partea colecționarilor și muzeelor.

Ei bine, aici, la București, la Artmark, s-a văzut din nou puterea de cumpărare precară, șubredă, a românilor, ca și dezinteresul colecționarilor sau al instituțiilor de cultură. Cred că cu doar 10 mii de euro, Ministerul Culturii ar fi putut achiziționa această comoară licitată de Artmark, care a făcut nobilul efort să o adune, să o pună la dispoziția celor interesați. Dar toată această comoară s-a risipit, a fost licitată de diverși particulari. Am urmărit atent, doar un singur client, cel cu nr. 37, a achiziționat câteva loturi, restul s-au împrășitat la diverse persoane. Evident, fiecare intelectal român ar vrea să dețină așa ceva, dar aceasta este o problemă personală, însă colecția de manuscrise licitată de Artmark este o problemă națională, aceste manuscrise sunt rarități, mari documente spirituale, era de datoria Ministerului Culturii să le achiziționeze, să le salveze, să le expună într-un muzeu, precum cel de la Palatul Cotroceni, unde tot cântă cucuveaua a pagubă, să le conserve ca pe un bun de patrimoniu, necesar românilor, fiindcă nevoia de modele este vitală, mai ales azi. Sau există Muzeul Literaturii (dacă mai există!), al cărui statut este tocmai colectarea de manuscrise rare. Cum au fost cele oferite publicului de Artmark, o dovadă intimă, de laborator, a existenței unei generații de aur a culturii române. Nu avem dreptul să o nesocotim. Dar nu a fost la licitație nici un reprezentatnt al acestor instituții de care am vorbit.

E o mare durere să constați cu câtă nepăsare se fac sau nu se fac la noi acte de cultură. O instituție ca Artmark oferă această șansă. Ea adună, cu eforturi considerabile, colecții de preț, le expune, anunță licitațiile, face tot ce trebuie la nivel profesionist, așa cum se petrec lucrurile pe plan internațional, pune la dispoziția tuturor marfa, iar cei care ar trebui să fie primii interesați, precum Ministerul Culturii, lipsesc, abandonează, nu-i interesează, lasă să treacă evenimentul, așteaptă să se uite, iar funcționarii așteaptă chenzina! Un efort nobil, de elită, și o reacție de funcționari expirați (în frunte cu un ministru fantomă). Mare păcat! Cred că România viitorului are nevoie de focare de cultură ca Artmark, nu de instituții care nu-s bune nici pentru Halloween, anacronice și aberante, care doar consumă, fără să producă nimic. Urmează licitația cu mari valori de patrimoniu. Vom reveni cu tolba plină.

footer