Revista Art-emis
Omul cu chip de sfinx PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 08 Noiembrie 2017 14:23

DuelulCine este lipsit de prejudec??i ?i revizioneaz? azi filme ca „Revan?a", „Un comisar acuz?" sau mai ales „Duelul", trebuie s? recunoasc? în Sergiu Nicolaescu nu numai artizanul filmului de ac?iune românesc, dar ?i figura unic? a interpretului. Dup? aproape jum?tate de veac de la realizarea acelor filme, serie ce a debutat cu episodul „Cu mâinile curate" (1971), urmat de „Ultimul cartu?" ?i terminat? cu „Supravie?uitorul" (2008), Sergiu Nicolaescu se deta?eaz? total de ceilal?i cinea?ti români, trecu?i, prezen?i ?i viitori, fiindc? nu ne imagin?m c? va mai apare prea curând o astfel de figur? emblematic?. „Duelul" cel pu?in, care, potrivit declara?iilor regizorului, l-a avut drept model pe „Angels with Dirty Faces" (Îngeri cu fe?e murdare) (1938) de Michael Curtiz, cu actorii James Cagney ?i Humphrey Bogart, concureaz? nu numai filmele americane pe tema „copiilor str?zii", dar ?i ecraniz?rile engleze?ti dup? romanele lui Charles Dickens.

O lume de underground apare în acest film, de parc? ar fi fost importat? direct din suburbiile americane sau londoneze. Titlul filmului este total nepotrivit cu ceea ce a vrut Sergiu Nicolaescu, este prea conven?ional, pur comercial, nu are substan?a revel?rii unei lumi de subteran? unice, în contrast cu lumea burghez? a anilor '30, configurând un document de epoc? a?a cum nu s-a mai f?cut. Dar dincolo de toate calit??ile ?i defectele acestor filme, r?mâne figura extraordinar? a actorului Sergiu Nicolaescu. A?a ceva nu au nici americanii în toate filmele loc cu eroi poli?i?ti, bandi?i ?i gangsteri. Aceste filme sunt la un pas de capodoper?. Le lipse?te un plus de imagina?ie regizoral?. Au de toate, decoruri, costume, actori, locuri unice de filmare, lipse?te o mobilitate a actorilor. Dac? Sergiu Nicolaescu ar fi avut un regizor, s?-l fac? s? se mi?te altfel decât schematic, ar fi fost cel mai apreciat actor din lume. El se eviden?iaz? prin faciesul special, o frumuse?e fizic? împietrit? ŕ la Buster Keaton („omul cu fa?a de piatr?"), fapt care îi confer? mister, precum o masc? de sfinx, cum credea el c? aveau eroi monumentali ca Decebal, Mihai, Vlad sau Mircea. Iar în Carol I a realizat un suprem alter-ego. Tot ce e monumental, trebuie s? fie împietrit, ca Decebal la Cazane (.

Sigur, în serialul poli?ist, Nicolaescu adaug? personajului s?u o noble?e special?, care îl face uneori s? zâmbeasc?. La alura sa zvelt?, adaug? elegan??, o elegan?? împins? la extrem, c?ci în cele mai strânse confrunt?ri, el î?i p?streaz? costumul ne?ifonat, nu i se clinte?te nici un fir de p?r, nici nu se putea, capul fiindu-i acoperit de nelipsita p?l?rie borsalin?, care îi aureoleaz? salutul ironic (cu dou? degete la cozoroc). Personajul are un statut de comisar profesionist, care nu e în nici o tab?r? politic?, un personaj foarte original, deci, a?a cum a fost Nicoleascu ?i în via??, c?ci în apartenen?ele sale politice de conjunctur?, nu ?i-a tr?dat niciodat? iubita: filmul.

Mai mult, Nicoleascu, prin eroul s?u, pe nume Miclovan / Moldovan, se deta?eaz? de ceilal?i actori, de?i în dialog cu el sunt gigan?i ai scenei române?ti, ca George Constantin, Colea R?utu, Silviu St?nculescu, Amza Pellea, Ion Besoiu, Gheorghe Dinic? ?i înc? mul?i al?ii, toat? pleiada de mari actori ai scenei, nu este uitat nimeni, dar Nicoleascu îi întrece printr-o înf??isare de star hollywoodian, foarte cinematografic?, un dur simpatic, care poate egala pe cei mai originali eroi din domeniu, ca James Bond, de pild?, sau eroi realiza?i de Clint Eastwood, Harrison Ford, Steven Seagal, Daniel Craig, dar chiar ?i pe unii eroi din filmele mafiote ale lui Coppola ?i Scorsese.

E o mare ne?ans? c? Nicolaescu nu a fost descoperit de ace?ti din urm? regizori ?i, evident, dac? el se l?sa descoperit, dac? ar fi acceptat s? nu fie regizorul propriilor interpret?ri. A?a cum Coppola l-a descoperit pe Eliade ?i i-a ecranizat o proz?, putea s? afle ?i de Nicolaescu. A aflat, desigur. Dar a aflat c? el nu e de vânzare, c? se consider? egalul lor, al americanilor. ?i astfel, a ajuns s? rezolve toate ac?iunile din acest serial cu schema câmp-contracâmp, pe structur? de plan general, adic? foarte static. Jocul lui ?i al celoral?i actori se reduce la replici, Nicolaescu d? replici, nu joac?, de?i o face remarcabil în acele ocazii când are de traversat anumite spa?ii de joc. În rest, totul este prea imobil. Cheia ar fi trebuit s? fie camera de filmat, mobilitatea ei.

Un operator special, ar fi dat contraste scenelor. De aceea, „Duelul" e ?i cel mai bun din serie, fiindc? aici imaginea (Alexandru David) lucreaz?, este folosit? mai complex, dominant fiind prim-planul, mai ales în film?rile grupului de copii, care formeaz? personajul principal al filmului. Evident, imobilismul general vine din aceast? concep?ie asupra monumentalit??ii. Eroul trebuie s? fie monumental. Or acest lucru este cel mai bine prins de cadre fixe, de planuri generale. Eroul ?i restul. Chiar ?i în secven?a când anihileaz? banda de criminali ?i îl ridiculizeaz? pe Paraipan (finalul din „Revan?a"), el este monumental. Mult mai uman este în „Duelul", care e cel mai bine realizat ca film artistic. ?i este semnificativ faptul c? accentul cade la un moment dat pe copii. Dar nu exist? nici un duel între copii ?i bandi?i, nici între copii ?i comisar, dimpotriv?, comisarul le devine prieten. Ace?ti îngeri cu fe?e murdare, care tr?iesc într-o groap? (pivni?a unei biserici p?r?site), sunt mai degrab? în duel cu ?eful lor, un pitic care se r?sfa?? în apartamente de lux, îmbr?cat ca un rege al ?iganilor, nu al cer?etorilor.

O figur? cu totul uluitoare, cu chipul s?u cioplit în piatr?, este aici ?i Colea R?utu, un rol memorabil face ?i Jean Constantin, iar roluri cu totul aparte fac Ovidiu Iuliu Moldovan ?i mai ales Ion Ri?iu, care debuteaz? cu acest film, realizând o crea?ie antologic?. Tot ce face Ri?iu este teribil, la nivelul unor actori ca Johnny Depp sau Tom Cruise. Ba are o prospe?ime, o puritate, de invidiat. Sunt calit??i unice, care ne fac s? regret?m c? Nicolaescu nu mai tr?ie?te, ori c? nu are nici un emul, s? continue aceast? linie a portretisticii umane, începute cu „Mihai Viteazul", cel mai bun film românesc din toate timpurile, ?i cu „Atunci i-am condamnat pe to?i la moarte", dat fiind c? programul lui a fost s? fac? epopeea cinematografic? a poporului român de la origini ?i pân? în prezent.

footer