Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 08 Octombrie 2017 12:00

Bal-Kan Jordi SavallUltimul concert de la miezul nop?ii al Festivalului „George Enescu", din penultima zi a lui, a confirmat nefericita vorb?, na, s-a înecat ca ?iganu' la mal! Dup? o edi?ie care a vrut s? scoat? numai scântei, Festivalul avea s? programeze la sfâr?it un concert nefericit, poate cea mai trist? nereu?it? a unui muzician valoros, pentru care am avut o admira?ie ne??rmurit?. E vorba de Jordi Savall, celebrul artist spaniol, specializat în viola da gamba ?i cunoscut ca un rar culeg?tor de perle simfonice. El a redat lumii lucr?ri uitate, din preclasicismul muzical, redescoperite ?i cântate la instrmente de epoc?. Este unul din oaspe?ii permanen?i ai Festivalului. Dar de data aceasta a venit cu o... noutate, de, boala dup? experimente! Un nou experiment nefericit, dar poate cel mai nefericit, fiindc? s-a încurcat în mrejele blacanice. ?tiam c? lucreaz? de peste 20 de ani la un proiect dedicat muzicii din Balcani, iar ca ambasador U.E. a dorit s? fac? pun?i între na?iuni prin muzic? ?i proiectul s?u a prins via??.

Balcanii formeaz? o lume special?, la întâlnirea dintre Occident ?i Orient, o istorie complicat?, scris? cu „miere ?i sânge" de cele peste 20 de grupuri entice care o populeaz?. Ideea se afl? în chiar cuvântul balkan, care înseamn? bal=miere ?i kan=sânge. Aici a g?sit Savall o comoar?, de la cântece de jale la dansuri aprinse, frenetice, de la tânguiri melodice la frenezii improvizatorii. Proiectul, ini?iat de soprana Montserrat Figueras, so?ia ?i partenera lui Savall timp de decenii, care, pân? a decedat în 2011, l-a înso?it ?i la festivalul nostru, s-a materialzat într-un album ?i o carte de 600 de pagini. Savall a invitat arti?ti din Bulgaria, Serbia, Macedonia, Bosnia, Grecia, Ungaria, Turcia, Armenia, dar ?i ?igani, ?i evrei, ?i a creat un caleidoscop muzical, un amestec de tradi?ii ?i sonorit??i deosebite.

Nu cunoa?tem valoarea muzicii de pe C.D.-urile realizate de Savall, dar b?nuim c? este autentic?. Cunoa?tem ce am v?zut ?i ascultat la Bucure?ti, acum, pe scena Ateneului Român! Ne a?teptam s? vedem un spectacol care s? evoce o lume bântuit? de r?zboiul iugoslav, dar pres?rat? ?i cu mierea tradi?iei. Poate ceva asem?n?tor cu spectacolele lui Goran Bregovici? Sau cu muzica din filmele lui Emir Kusturica? Sau poate concureaz? „L?utarii" lui Emil Loteanu, mai ?tii, îmi spuneam în timp ce m? îndreptam spre Ateneu în noapte. Dar nimic din toate acestea, nimic din ceea ce po?i vedea în Romînia la orice manifestare de art? popular?. Fiindc? din spectacolul s?u, România a disp?rut, ca ?i cum ?ara noastr? nu ar face parte din Balcani! În program, România era reprezentat? de un ungur ?i un german, în schimb era trecut un percu?ionist spaniol... o fi fost vreun emigrant balcanic! ?i tot programul era conceput în stil preclasic, parc? spectacolul „Balcanii - miere ?i sânge" ar fi fost rupt din Vivaldi, fiind compus din 6 p?r?i numite Crea?ia, Prim?vara, Vara, Toamna, Iarna, Reconcilierea, p?r?i nedesp?r?ite prin nimic, trecând dintr-una în alta. Totul atr?g?tor, minunat, grandios.

În realitate, ce-am v?zut? O adun?tur? de a?a-zi?i arti?ti, foarte mode?ti, cânt?re?i ?i instrmenti?ti, care cântau la ni?te instrumente ca vai de lume, a?a cum ar?tau ?i ei. Cupola Ateneului cred c? nu a mai v?zut a?a ceva! ?i-era ru?ine s? vezi acei oameni netalenta?i, care se chinuie s? ne arate cum sun? folclorul din Macedonia, Serbia, Grecia ?i celelalte ??ri bacanice!O doamn? de lâng? mine, românca stabilit? la Hamburg, instrumentist? în orchesta de acolo, îmi spunea ca s-a deplasat special din Germania s? fie aici, la festival, la un astfel de concert, c? a trecut prin chinuri groaznice s? capete bilet (condamna puternic organizarea, care declar? c? biletele sunt vândute, ca s? le dea pe sub mân?!) ?i c? nu-i vine s? cread? cum un culeg?tor faimos nu a fost în stare s? aduc? un artist român pe scen?, s? arate ce înseamn? muzic? veche popular?!

Mesajul reconcilierii este foarte frumos, cum declar? Savall: „Ceea ce define?te pe cineva drept musician este s? fie empatic cu alt musician. Acest lucru se întâmpl? atunci când îl în?elege pe cel?lalt ?i ajunge s? aib? acela?i limbaj, aceea?i sensibilitate. A?a se câ?tig? reespectul. Iar atunci ceva fantastic se na?te". Ei bine, nu s-a n?scut nimic fantastic, ci scremut. Însu?i Jordi Savall, cu viola da gamba în bra?e, era acolo, în fa?a adun?turii, de nerecunoscut. De fapt, ce s-a cântat era o caricatur?. Parc? cineva a vrut s?-?i bat? joc de zona balcanilor, s? o ridiculizeze. ??rile de unde a cules Jordi piesele au un folclor minunat. Dar nici unul din interpre?i nu s-a remarcat, nu avea voce ?i nici nu ?tia s? cânte ca lumea la vreun instrument. Însu?i ?ambalagiul, ?igan, sc?pa be?ele pe jos. Unde era Marius Mihalache s?-i arate ce înseamn? m?iestria? O adun?tur? de diletan?i. S-au trezit ca musca-n lapte, se uitau uimi?i la pere?ii picta?i ai Ateneului, râdeau, p?reau c?-?i bat joc de noi. Oare nimeni, dintre organizatori, nu a v?zut aceast? caricatur? de spectacol? ?i ce leg?tur? avea cu festivalul, cu muzica simfonic?? Mesajul lui Savall de conservare a tradi?iilor împotriva agresiunii de globalizare nu se poate împlini decât pe calea valorii, a muzicii de calitate. Este condi?ia sine qua non dac? vrea s? aib? credibilitate.

Când, mai an, am propus conducerii Festivalului (vezi interviul cu domnul Mihai Constantinescu din vol. „Istoria Festivalului « George Enescu »") s?-l invite pe Gheorghe Zamfir în festival, nici n-a vrut s? aud?, a s?rit ca ars, cic? „asta ne mai trebuie, un a?a precedent, s? invit?m pe scena festivalului arti?ti populari", dovedind astfel c? domnia sa nu ?tie c? Zamfir îmbin? ideal muzica popular? cu cea cult?! ?i e suficient s? ?tie c? odinioar? a sus?inut chiar la Ateneu concerte de nai ?i org?, cu Nicolae Licare?. ?i acum, nu era mai valoros Zamfir decât Anoushka Shankar? Dar Adrian Naidin? Dar Grigore Le?e? Dar Maria R?ducanu? Dar Marius Mihalache ?i al?i rapsozi vesti?i, care au realiz?ri pe acest? linie a îmbin?rii folclorului cu muzica cult??! ?i dac? pe Shankar, venit? cu vechiul sitar indian, o mai puteai accepta, fiindc? s-a unit cu o orchestr? de camer?, Zürich Chamber Orchestra, ?i, pe alocuri, a mai cântat ?i muzic? simfonic?, de?i preponderent? a fost muzica indian? adaptat? la jazz, isprava lui Jordi Savall era de neacceptat, fiindc? a mirosit a mahala ordinar?. Nimic autentic, nimic valoros. Un kitsch oribil.

Auzeam cum râd to?i rapsozii poporului român! De fapt, a fost o jignire pentru ei! Dac? a?a ceva înseamn? Balcanii, atunci s? ne mut?m cu to?i în Spania! Balcanii nu înseamn? l?l?ieli de dor ?i jale, nu înseman? doar sânge, înseamn? ?i miere, ?i veselie. Unde era iu?irea de sine a sârbilor, a bosniacilor, a evreilor, a ?iganilor, dar mai ales a românilor?

Festivalul a venit la aceast? edi?ie cu o inova?ie, a promovat pe scenele sale Experimentul. Am în?eles ca el s? se fac? la nivelul muzicii simfonice, a?a cum s-a încercat în cazul unor opere celebre ca „Oedipe", „Mathis der Maler" ?i „Damna?iunea lui Faust", unde s-a îngem?nat, cu mai mult sau mai pu?in succes, muzica simfonic? ?i coral? cu filmul. Experiment a fost ?i recitalul lui Shankar, combinarea dintre sitar ?i orchestr? de camera, par?ial reu?it?. Dar ceea ce ne-a prezentat Jordi Savall, nu mai ?ine de nici un experiment, fiindc? diletantismul nu intr? în discu?ie. Vorbim aici numai despre cee ce înseamn? experiment artistic, reu?it sau mai pu?in reu?it. Acestei categorii ar trebui s?-i aplic?m estetica Sfântului Augustin, care în celebra sa carte „Confessiones" vorbe?te despre conceptele de Frumos ?i Apt. Frumosul se refer? la „ceea ce este pl?cut prin el însu?i", iar Apt, la „ceea ce este pl?cut spre a fi potrivit la alt lucru". Aceste defini?ii se aplic? perfect la ceea ce s-a încercat prin operele-concert. Opera „Oedipe" este Frumosul, iar proiec?iile reprezint? ceea ce este Apt. Mai reu?it în cazul lui „Oedipe", mai pu?in reu?it în cazul „Damna?iunii" lui Berlioz.

În cazul lui Savall, spectacolul oferit de el nu era nici Frumos, nici Apt, era în afara artei, în afara muzicii, în afara Festivalului. Acest e?ec trist ne arat? c? „e ceva putred în Danemarca". Aranjamentele de culise miros imediat prin astfel de exemple. Lipsa de Spirit Critic e strig?toare la cer. Nu au ce c?uta pe scena unui festival de elit? experimente inestetice, de la marginea culturii. Festivalul are o ?tacheta, trebuie s? ?i-o respecte. Cei care au aprobat o asemnea jignire, ar trebui s?-?i dea demisia. Nu discut?m aici cu neprofesioni?tii, cu politrucii de duzin?, care azi sunt, mâine, nu. Cei f?r? Spirit Critic s? se duc? în alt? parte, s? organizeze a?a ceva în D?m?roaia, de?i cred c? ?i acolo locuitorii î?i respect? tradi?iile ?i valorile.

footer