Revista Art-emis
Hindemith PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 20 Septembrie 2017 15:40

Festival Enescu 2017 O mare surpriz? a Festivalului „George Enescu" a fost programarea celebrei opera „Mathis der Maler" de Paul Hindemith (1895-1963), compozitor german de mare anvergur?, polivalent, cu lucr?ri culte de toate genurile. A scris 11 opere, dar cea mai cunoscut? este aceasta, „Mathis del Maler". Mathis pictorul, este Oedipe-ul lui, dat fiind c? ?i personajul s?u, Mathis-pictorul (e vorba de pictorul Matthias Grünewald), seam?n? pân? la un punct cu Oedipe, mai ales spre finalul vie?ii, când r?t?ce?te, ca un exilat, când î?i caut? lumina în întuneric, când se împac? cu soarta ?i se stinge. Cele dou? opere, scrise cam în acela?i timp, cu premiere apropiate, 1938 „Hindemith", se termin? în note joase, sugerând treecerea dincolo de lume. Numai c? în cazul lui Enescu este vorba despre OM, despre soarta uman?, pe când la Hindemith este vorba despre soarta ingrat? a Artistului. Opera lui Hindemith este despre condi?ia Artistului într-o epoc? extrem de tulbure a Germaniei, a catolicismului, marcat de reforma lui Martin Luther. Toat? acea perisoad? istoric? foarte tulbure este evocat? în primele tablouri ale operei, care are 7 tablouri. Iar Mathis (interpretat de baritonul american Lester Lynch) trece prin aceast? fr?mântat? istorie, ?i ca om, ?i ca artist. El întâi picteaz? la M?n?stirea Sf. Antoniu, dar este înterupt de c?petenia ??ranilor r?scula?i, Schwalb (Norbert Ernst, tenor vienez) ?i a fiicei lui, Regina (Katerina Tretyakova, sopran? rus?), pe care îi ajuj? s? scape de urm?rirea armatei, oferindu-le calul s?u.

Mathis este acuzat c? i-a ajutrat, dar, fiind pictorul ofical al Cardinaluui (Torsten Keri, tenor dramatic german, wagnerian), este iertat. Confrunt?rile religioase dintre catolici ?i luterani, marcate de arderea c?r?ilor luterane din ordinul papei, îl determin? pe Mathis s? lase penelul ?i s? pun? mâna pe arm?. El se va al?tgura armatei ??r?ne?ti. Violen?a ??ranilor îns? îl face pe Mathis s? p?r?seasc? lupta, împreun? cu Regina, r?mas? orfan?, c?ci tat?l ei a fost ucis într-o confruntare cu armata federal?. De aici, totul este deplasat spre personalitatea Cardinaului, care vrea, prin c?s?toria lui cu Ursula (Brigitte Pinter, sopran? austriac?), iubita lui Mathis, s?-i apropie pe catoloci de protestan?i. Mathis î?i d? acordul, dar cardianlul refuz?. Urmeaz? ample dezbateri filosofice pe teme religioase. Toate privesc Reforma ?i condi?ia omului, aflat în mare cump?n?. Se spune c? de la alungarea primului om din Rai, omul tot r?t?ce?te. ?i acum caut? o ie?tire din nefericire. Ultimele dou? acte sunt dezbateri de esen?? filosofic?, muzica fiind bazat? numai pe cuget?ri despre om, Dumnezeu ?i lume. Totul seam?n? cu epoca lui Augustin, când se c?utau cu sabia ?i Biblia r?spunsuri la haos. În final, Hindemith ilustreaz? muzical opera pictural? a lui Mathis, care s-a retras în atelierul s?u ?i picteaz?, precum tabloul r?stignirii lui Iisus aflat pe Altarul de la Ierusalim, ca ?i alte portrete, precum chipul tat?lui reginei, care va muri fericit?. La fel se stinge ?i Mathis, dup? un ultim dialog cu Cardinalul, în care î?i exprim? credin?a în puterea artei sale, dincolo de cuvinte.

Opera, în versiune concertant?, a fost cântat? pe scena S?lii Palatului de Orchestra Na?ional? Radio ?i de Corul Academic Radio, dirijor amercanul de origine român? Lawrence Foster, care a f?cut o gre?eal? de neiertat. Între tablourile 4 ?i 5 s-a întors spre public ?i i-a ?inuit o prelegere. Numai el ?tie ce a spus ?i poate câ?iva spectatori din rândurile din fa??, care în?elegeau engleza. Nu po?i s? vorbe?ti unei s?li de 3.500 de locuri f?r? microfon. Cei din spate nu am auzit nimic. Noi ?tim c? muzica de aceea este f?cut?, s? vorbeasc? ea în locul compozitorului, dirijorului sau orchestrei. Dar dl Foster a vrut s? ne contrazic?. S? fie atipic. Nu a reu?it, dovad? c? dup? pauz?, sala a r?mas aproape goal?. Au r?mas doar iubitorii împ?timi?i ai muzicii, cei ce voiam s? auzim acest? muzic? pân? la cap?t. Totul a durat circa 5 ore. Un adev?rat maraton muzical, precum mai an, tetralogia lui Wagner, cu care Hindemith are tangen?e. Opera sa are acela?i suflu legendar ?i acela?i tip de discurs filosofic, goethean, de fapt, specific german.

Opera are o construc?ie baroc, cu ecouri renascentiste, fiindc? este dominat? de structuri polifonice, pe alocuri, chiar de contrapunctul melodic. Hindemith, care este ?i autorul libretului, a declarat c? muzica aceste opere „se hr?ne?te din vechile cântece populare, din cântecele r?zboinice ale Reformei ?i din fondul coral gregorian". Totul a fost îns? greoi, extrem de obositor, fiindc? trebuia s? urm?re?ti mai multe planuri, orchestral, literar, coral, dirojoral, solistic (senza?ionali c?nt?re?i) ?i plastic, fiindc? tot acest spectacol muzical a avut ?i o component? cinematografic?. Pe ecrenul uria? din spatele scenei, s-au proiectat imagini iliustrate, exact ca la „Oedipe". Numai c? aici, imaginile erau copiate dup? pictura lui Grunewad, dup? Bruegel ?i Bosh, dup? pictorgrafia luteran?, a ilustr?rilor medievale, de sorginte zoomorf? ?i dup? multre alte surse din epoca reformei lui Luther. Când în text ni se spune c? trei îngeri vegheaz? lupta ?i se urc? la cer, acest lucru ni-l arat? ?i autorarea filmului, aceea?i ca ?i la „Oedipe", Carmen Lidia Vidu. Sunt ?i momente for?ate, foarte descutabile, care te scot în afara discursului muzical, precum imaginile de arhiv? din timpul nazismului, când solda?ii germani d?deau foc la c?r?ile marxiste. De ce nu ?i din timpoul refomei lui Badea Câr?an, când c?r?ile pe care el le c?ra peste mun?i, ca s? men?in? limba român? în Ardeal, erau arse de ocupan?ii maghiari?! Cred c? era mai dramatic. Oricum, indiferent de rezultatul estetic, este necesar s? existe un post-genrric, în care autoarea s? indice sursele, fiindc? ea nu este creatoarea imaginilor folosite, ea le-a copiat, le-a preluat ?i este obligatoriu s? indice sursele, altfel poate fi acuzat? de plagiat.
Cu un cuvânt, un eveniment monumental al festivalului „George Enescu", care îi define?te ambi?ia.

footer