Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 17 Septembrie 2017 12:46

festivalul Enescu 2017Enescu, ce ?i Cum s-a cântat (2)
Grid Modorcea, Dr. în arte

Orchestre de Chambre de Lausanne, o faimioas? orchestr? de camer? prezent? ?i la acest? edi?ie în Festival, a cântat, sub bagheta lui Joshua Weilerstein, „Simfonia de camer? pentru 12 instrumente soliste op. 33" de George Enescu, o bijuterie polifonic?, poate cea mai scurt? simfonie din lume, dar care adun? în ea, temele înalte, mistice, ale crea?iei sale. Face parte din aceea?i familie cu poemul simfonic „Isis", fiind în prelungirea operei „Oedipe", un ecou al ei, c?ci efluviile sonore amintesc de na?terea 'copilului regesc' (sub vraja flautului), ca ?i de atmosfera misterioas? (cantilena viorii) a întâlnirii dintre Oedipe ?i Sfinx, iar finalul p?r?ii întâi, Molto moderato, este în nota corului teban, când tebanii primesc vestea c? cetatea lor este salvat?. Urmeaz? în Allegretto, prin contrapunctul dintre corn ?i fagot, un ecou din memoria eroului aflat la o 'r?scruce a trei drumuri', de fapt, r?scrucea vie?ii sale. Partea a treia, Adagio, aminte?te sonor de vocea grav? a Destinului implacabil, anun?at de un sunet de trompet?, ca finalul, Allegro, s? fie o saraband? str?lucitoare a micii orchestre, dar complete (corzi, sufl?tori ?i pian), care se dezl?n?uie, într-un spectacol pitoresc nemaiîntâlnit, plin de lumin? ?i culoare, ca în finalul oedipian.

A? fi vrut s? nu se mai termine, fiindc? ce a urmat era de o cu totul alt? factur?, prea clasicizant, aproape pr?fuit, de?i solistul rus Boris Brovtsyn a f?cut minuni din „Concertul nr. 2 în Sol minor pentru vioar? ?i orechestr?, op. 63" de Serghei Prokofiev, iar orchestra din Lausanne a încheiat cu un ?lag?r simfomic, „Simfonia nr. 40 în Sol minor" de Mozart. Vastitatea componistic? a lui George Enescu ne apare pentru pirma oar? în aceast? edi?ie a Festivalul 'Enescu', care îl neglijase pân? acum. Iat? c? glasul nostru neostoit ?i al altora s-a f?cut auzit ?i ne putem bucura acum, la edi?ia 2017, de o desf??urare plenar? a muzicii lui Enescu. Am ascultat, în versiune de concert, opera „Oedipe", multe piese camerale, poeme simfonice, suite, uverturi ?i simfonii de camer?, desigur, vom asculta ?i sonate, dar s? ne oprim acum la Münchner Philharmoniker, care, sub bagheta lui Valery Gergiev, oaspe?i frecven?i ai Festivalului, au atacat 2Simfonia I în Mi bemol major op. 13" de George Enescu, apucând taurul de coarne, dat fiind c? este o simfonie foarte dificil?, aducând un suflu nou în momentul când a fost creat?, în 1905, când Enescu avea 24 de ani. Lucrarea este considerat? Eroica simfonismului românesc, cel pu?in prima parte, Assez vif et rythmé, este emblematic?, are o for?? monumental?, îl anun?? pe ?ostakovici, implicarea pachetelor orchestreale este memorabil?, fiindc? are de toate, este imnic?, triumfal?, combinând mar?ul de parad? cu melodia de sorginte folcloric?.

Gergiev ne-a oferit, ca de obicei, o lectur? perfect? a acestei lucr?ri, iar puternica filarmonic? din München a r?spuns ca un metronom la comenzile lui agitate, a?a cum a f?cut ?i în redarea „Concertului nr. 1 în La minor pentru violoncel ?i orchestr?, op. 33" (1873) de Saint Saëns, la violoncel un copil-minune al noului val românesc, Andrei Ioni??, dar mai ales în cazul Suitei simfonice „?eherazada" (1885) de Rimski-Korsakov, când s-a dezl?n?uit, redând mirific vizualitatea unor pove?ti nemuritoare, ca povestea lui Sindbad, a prin?ului Kalender, a s?rb?torii din Bagdad, terminând cu transformarea crudului Sultan într-o fiin?? iubitoare.

Dup? o sear? în care Pinchas Zukerman ne-a încântat cu „Balada pentru vioar? ?i orchestr?", lucrare compus? în 1917 ?i prezentat? de Camerata Salzburg, regretând c? Enescu nu a scris un concert pentru vioar? ?i orchestr?, de?i a fost cel mai mare violonist al timpului s?u, am intrat în universul sonatelor enesciene, poate cele mai profunde ?i complexe lucr?ri ale muzicii simfonice.

„Sonata pentru violoncel ?i pian în Fa minor op. 26" (1898) de George Enescu este un adev?rat miracol. Nimeni nu-?i explic? cum de un tân?r de 17 ani a putut s? scrie o pies? atât de complex?, cu adev?rat inovatoare, o pies? de anvergur?, de o modernitate pe care un Stravinski sau mai ales un ?ostakovici o vor concretiza peste zeci de ani. De?i are un limbaj policrom, spectaculos, uimitoare este frumuse?ea armonic?, limpezimea de cristal a mesajului, viziunea insolit?, care amestec? nelini?tea cu medita?ia, reveria cu gravitatrea b?t?ilor sor?ii. Cele patru p?r?i ale piesei se continu? insesizabil, de parc? nu ar exista leg?turi, de parc? sonata a fost scris? dintr-un mare suflu inspirator. ?i chiar acesta este secretul. La Caselul Pele?, unde a creat-o, Enescu avea o camer? numai a lui, unde îmbina rug?ciunea cu muzica. ?i adesea îi cânta Reginei Elizabeta împreun? cu Dimitrie Dinicu, violoncelist, c?ruia Enescu i-a dedicat sonata. Explica?ia acestei piese minunate se afl? în credin??. Sonata este opera unui tân?r religios, a unui mistic, a unui mare cre?tin, pentru care muzica era religia sa, a?a cum religia îi era ca muzica. Numai un astfel de suflet curat, pur, putea s? compun? o sonat? de o frumuse?e divin?.

Ea a fost interpretat? de un cuplu de muzicinei de mare clas?, violoncelistul Gautier Capuçon ?i pianistul Frank Braley, care au redat cu un înalt profesionalism str?lucirea ?i puritatea acestei piese, foarte diferit? de celelalte sonate din program, „Sonata pentru violoncel ?i pian în Re minor" de Debussy ?i „Sonata a V-a pentru violoncel ?i pian op. 102" de Beethoven. Iat?, în timp, tân?rul Enescu le d? o lec?ie marilor mae?tri.O alt? pies? pentru doi soli?ti, vioar? ?i pian, este „Impresii din copil?rie", o suit? autobiografic?, scris? la maturitate, cu o dedica?ie c?tre regele Carol al II-lea, care îi d?duse lui Enescu titlul de senator. Iar el i-a întors gestul, dedicându-i aceast? lucrare. Ea se afla în program, dar, din p?cate, cuplul anun?at Leonidas Kavakos - vioar? ?i Kirill Gerstein - pian, a fost înlocuit parc? subit cu un dublu insolit, în premier? româneasc?, Ray Chen - vioar?, Julien Quentin - pian, care au cântat cu totul alte piese, de Beethoven, Saint-Saëns, Bach ?i De Falla. Violonistul Ray Chen din Taiwan (n. 1989, Taipei), care cânt? pe o vioar? Stradivarius din 1715 ?i care i-a apar?inut lui Joseph Joachim, este un fenomen ?i regret?m c? nu a cântat ?i „Impresiile" lui Enescu. Poate alt? dat?.

?i am alergat, ca de obicei, de la Ateneu la Sala Palatului, unde Royal Philharmonic Orchestra din Londra a interpretat „Rapsodia Român? nr. 1 în La major op. 11", la pupitru o cuno?tin?? mai veche, Charles Dutoit. El a fran?uzit îns? rapsodia enescian?, stilizând-o mai mult decât era cazul, fiindc? ea este destul de rafinat?, exact cât trebuie, pe m?sura folclorului care-i st? la baz?. E scris? în anul 1903, ca ?i „Rapsodia nr. 2", o nou? dovad? a precocit??ii acestui geniu na?ional. Raposiile enesciene sunt emblematice pentru sufletul românesc, fiindc? ele con?in ceea ce am numit nu o dat? Iu?irea de sine, particularitatea cu totul original? a dansului popular românesc, remarcat? de Enescu în cîntecele pe care le-a cules ?i le-a introdus în ele, cum sunt, pentru „Rapsodia I", „Am un leu ?i vreau s?-l beu", „Hora lui Dobric?", „Mugur mugurel", „Ciob?na?ul", „Hora morii", „Sârb?", „Ciocârlia", „Jum?tate de joc2, o alt? hor? ?i altele. Sunt 14 teme, care se fug?resc una pe alta, ca un sfredel magic care intr? prin toate straturile melodice, într-un vertij care se înte?e?te progresiv. A?a cum ar fi la Muzeul Satului, unde intri dintr-o locuin?? magic? într-alta, dintr-un timp în altul. Vitalitatea se revars? în final, într-o apoteoz? extatic?. A?a cum a fost ?i „Bolero"-ul lui Ravel, în care Dutoit ?i muzicienii englezi s-au putut desf??ura plenar, pe osatura uneia dintre cele mai populare piese din toate timpurile.

Spiritul critic-Grid ModorceaLansare de carte
INVITA?IE

Festivalul Interna?ional „George Enescu" ?i Editura „George Enescu" v? invit? la lansarea celei de-a 95-a c?r?i a scriitorului, cineastului ?i criticului de art? Grid Modorcea „Spiritul critic fa?? cu Festivalul ?i Concursul Interna?ional « George Enescu »". Evenimentul va avea loc la Sala Palatului pe data de 17 septembrie 2017 în pauza concertului oferit de Israel Philharmonic Orchestra, dirijor Zubin Mehta, pre?edintele onorific al Festivalului. Lansarea c?r?ii este organizat? ?i de Compania de Libr?rii Bucure?ti la Libr?ria Mihail Sadoveanu (str. Edgar Quinet nr. 10, vizavi de Universitate), pe data de 20 septembfrie 2017, orele 13. Particip? Sebastian Ungureanu, scriitor, ?i violonista Maria Mihaela Batca, elev?, care va interpreta o pies? de George Enescu.

Eveniment pe Broadway - „Wicked Clone"

La 14 septembrie 2017, la orele 7 pm, la New York, în Times Square, la St. LukeIndigo Twins Theater, s-a desf??urat spectacolul muzical „Wicked Clone" (Clona Rea) de Mihaela ?i Gabriela Modorcea, artiste gemene, n?scute în România. Spectacolul dureaz? 90 de minute si este o simbioz? de limbaj literar, muzical, coregreafic, plastic ?i cinematografic. Viziunea regizoral?, decorurile, costumele, compozi?iile muzicale, montajul cinematografic, totul, tot acest mare show este creat de Mihaela ?i Gabriela, rezutat al unei munci îndelungate, de ani de zile. Spectacolul are la baz? romanul „Wicked Clone" de Mihaela Modorcea, editat de compania Barnes & Noble. Ac?iunea începe din epoca lui Vlad ?epe? ?i se desf??oar? pân? în zilele noastre, la New York. Este pentru prima oar? în istoria Broadway, ca ?i a showbiz-ului românesc, când o trup? din România aka „Indiggo Twins", atinge performan?a de a avea un spectacol muzical în focusul artei mondiale!Prezentarea acestui eveniment poate fi urm?rit? pe You Tube[1].

Grafica - IM
--------------------------------------
[1] https://www.youtube.com/watch?v=Pekb4V322oU

footer