Revista Art-emis
Lectia unui geniu ascuns PDF Imprimare Email
  
Duminică, 16 Iulie 2017 19:23

Hidden figuresÎn anii '60, când americanii se preg?teau intens s? lansese în saptiu prima lor naveta cu fiin?e umane, marca?i vizibil, aproape ?ocant, de concuren?a cu sovieticii, c?ci ru?ii deja îl trimiseser? în cosmos pe Iuri Gagarin, exista fenomenul segreg??iei rasiale, o cumpolit? umilire a rasei negre, condamant? la sclavie, la o cras? lipsa de drepturi. ?i e suficient s? cunoa?tem cazul real al primei femei de culoare care a ajuns s? fie angajat? la N.A.S.A. datorit? geniului ei matematic, un fel de Einstein al negrilor. Numele ei este Katherine Johnson, care înc? mai tr?ie?te - are 98 de ani -, pe care o vedem în post-genericul filmului „Hidden Figures" (Imagini ascunse) - 2016, care a concurat în acest an la premiul Oscar pentru cel mai bun film. Dar filmul se axeaz? exclusiv pe momentul când americanii î?i trimit cu success naveta în spa?iu cu ajutorul lui Katherine (interpretat? de actri?a Tarji Henson), care face calculul final al zborului. De fapt, cosmonautul John Gleen (Glen Powell) nu vrea s? între în capsul?, dac? nu prime?te acordul lui Katherine Johnson, cu ultimile date ale orbitei de zbor.

Cosmonautul fusese prezent la o ?edin?a în care Katherine demonstrase cum trebuie s? se desf??oare zborul, spre uimirea lui ?i a tuturor somit??ilor aerospa?iale americane. To?i sunt albi. To?i sunt b?rba?i. Numai Katherine este de culoare, sub?iric?, delicat?, cu ochelari, dar curajoas?, st?pân? pe ?tiin?? ei, ?i demonstreaz? c? geniul nu are culoare, c? este un produs divin, creat de divinitate pentru binele omenirii. Dar în aceast? faz?, pe care ne-o prezint? filmul, Katherine înfrunt? permanent ostilitate albilor. Înc? din momentul când p??e?te în biroul speciali?tilor de la N.A.S.A., este primit? cu ostilitate. Chiar ?eful ei direct, Paul Stafford (Jim Parsons), îi arunc? pe mas? un mald?r de dosare indescifrabile, pe care cere s? i le rezolve. Apoi ea nu are dreptul la cafeaua pe care o beau alibi. Nu are dreptul la cuvânt. Nu are dreptul la toalet?. Toalet? pentru negri era în afar? cl?dirii. Ca s? ajung? acolo ?i înapoi, str?b?tând curtea institu?iei, îi lua 40 de minute, dar ?i când st?tea la w.c., deschidea dosarele pe care le lua cu ea ?i lucra.

La fel de grea este ?i soarta celor dou? prietene ale ei, Dorothy Vaughan (Octavia Spencer) ?i Mary Jackson (Janelle Monáe) cu care vine la N.A.S.A., ambele ambi?ioase, cu dorin?a de afirmare, care î?i ob?in cu mare lupta drepturile pe care i le dau studiile ?i priceperea lor. Mary ajunge s? fie prima femeie de culoare care a ob?inut dreptul s? participe la o ?coal? superioar? al?turi de albi, iar Dorothy se împline?te ca programatoare. Rela?ia cu ?efa ei alb?, Vivian Mitchell (Kristin Dunst), este un adev?rat slalom de moralitate ?i demnitate. Acolo mai erau multe femei de culoare, pe roluri de scalvi, de lucr?toare neangajate, care f?ceau diferite munci, cum ar fi la serviciul de programare. Când una dintre femei le duce pe cele trei eroine cu ma?in? acas?, este întrebat? de când lucreaz? la N.A.S.A. De 10 ani, r?spunde. ?i cum a rezistat f?r? s? fie angajat?? Spune c? a t?cut. ?i c? nu a lipsit o zi, chiar ?i în cele mai dificile zile din via?? ei. A muncit, ?i-a f?cut datoria, cu speran?a c? într-o zi va fi angajat?, c? i se vor recunoa?te toate meritele. Katherine înva?? de aici c? pentru a avea demnitate trebuie s? ai respect fa?? de ceilal?i. Dac? îi respec?i pe albi, te vor respect? ?i ei pe ?ine. O astfel de lec?ie afl?m ?i din alte filme model, c? „Django Unchained" ?i „12 Years a Slave", care sunt despre condi?ia negrilor pe planta?ii.

În paralel, este ar?tat un mar? al negrilor împotriva segreg??iei rasiale ?i un discurs al lui J.F. Kennedy, care apar? aceste drepturi ale negrilor, cere aplicarea lor ?i libertate pentru negri. De asemenea, este ar?tat ?i pastorul Marin Luther King, care predic? iubirea, calea non-violen??, cu care negrii trebuie s?-?i ob?in? libertatea. Sunt secven?e de documentar antologice, c? ?i secevnta când americanii asista sidera?i la transmiterea în direct a lans?rii navei sovietice cu Iuri Gagarin. Mi-aduc aminte c? ?i la noi, în România, aceast? lansare a fost un mare eveniment mediatic. Cred c? pe toat? planet? a fost un fenomen. Americanii au o curiozotate cu totul special? pentru spa?ial cosmic. Iar în acei ani, înarmarea ?i cucerirea spa?iului cosmic, la concuren?? cu sovieticii, erau preocuparea lor principal?. S? nu uit?m c? sovieticii mai realizaser? un event în 1957, cu „Sputnik 1", care a fost primul satelit artificial ce o f?cut inconjorul p?mântului. Iat? de ce, pentru americani, în plin r?zboi rece, lupta pentru întâietate era o chestiune de via?? ?i moarte. Mai ales atunci, în anii '60. Îns? totul se f?cea numai cu creiere ale albilor.

E o epoc? sumbr?, de?i omul face cel mai mare pas din istorie, ajunge în cosmos, ajunge pe lun?, a?a cum îi spune în final Al Harrison (Kevin Costner) lui Katherine, c? poate ei doi vor ajunge într-o zi pe lun?. Iar ea îi spune: „Cred c? deja am ?i ajuns!" Este ultima repic? a filmului, care define?te caracterul acestei femei ?i prevede carier? ei de excep?ie, c?ci, dup? ce a fost angajat? la N.A.S.A., în 1969 s-a ocupat de tot dosarul zborului navetei spa?iale „Apollo 11". O parte din documetele acestui zbor, care a marcat, la 20 iulie 1969, primii pa?i f?cu?i de un om - Neil Armstrong -, pe lun?, le-am v?zut recent la Casa de licita?ii „Sotheby's", care le-a licitat altauri de alte documente provenite din istoria zborurilor cosmice. Al Harrison este ?eful serviciului spa?ial, singurul din tot seviciul de specialitate al N.A.S.A. care o apreciaz? deschis pe Katherine. ?i, într-o zi, când o vede pe ea venind cu bra?ul de dosare murat? de ploaie, fiindc? afar? plou? cu g?leata când se dusese la toalet?, afl? c? ea nu avea nici acest drept, s? mearg? la toalet? albilor. ?i, revoltat, distruge cu un topor indicatorul de pe hol care le d?dea drepturi numai albilor ?i spune c? la N.A.S.A. nu exist? segrega?ie rasial?, negrii au dreptul s? mearg? la toaletele albilor.

Toat? aceast? poveste este jucat? colosal de Taraji Henson, de?i nu a fost nici m?car nominanlizat? la premiul Oscar pentru rol principal feminin. În?elepciunea lui Katherine este ie?it? din comun. Ea învinge prin ?tiin?? ?i modestie. Nu are decât un moment de revolt?, când îi explic? lui Harrison de ce arat? în asemenea hal plouat?. Harrison e un savant ocupat cu marile probleme intergalactice, nu p?rea s? dea important? unei realit??i diurne, dar cumplite, pân? când nu este confruntat cu situa?ia în care tr?ie?te Katherine. Ba el este nevoit s? o anun?e c? ?efii N.A.S.A. au decis s? renun?e la serviciile ei. Ea î?i ia lucrurile de pe birou ?i pleac?. Dar atunci se întâmpl? ceea ce am spus la începtut, c? astronautul John Gleen cere c? ea, Katherine, s?-i dea avizul de zbor. ?i Harrison cere s? fie adus? imediat Katherine ?i s? fac? ea calculele finale. Ceea ce se ?i întâmpl? ?i zborul are loc cu success. John Gleen a fost atunci, în 1962, primul astronaut American care a zburat în spa?iul cosmic.

Sunt momente foarte dramatice, aproape de necrezut, pe care le afl?m pentru prima oar?. Filme despre zborurile spa?iale s-au mai f?cut, dar nici unul care s? între în culisele umane-rasiale ale acestei munci speciale. Katherine dovedise de mic? faptul c? este un copil supradotat. Toat? carier? ei este de excep?ie. A fost un fel de computer uman. Un creier ie?it din comun, care st?pânea calcule astronomice. Mama a trei copii, v?duva, Katherine, dup? moartea so?ului ei, lupta s? se descurce. Accept? cererea unui b?rbat de culoare, care, fascinat de comportarea ei superioar?, o cere în c?s?torie, o c?s?torie care celebreaz? acum 58 de ani de existen?a. Este extraordinar de frumoas? presta?ia uman? a acestei femei, felul cum accept? o situa?ie atât de dificil? ?i cum o abordeaz? cu demnitate. Demnitatea negrilor, mândria lor, este formidabil jucat? de actri?ele de culoare, care dovedesc superioritatea rasei umane. Pân? la un punct, genialitatea lui Katherine se manifest? precum aceea a lui Einstein din filmul „Genius" (2016), pe care îl urm?resc aici c? serial TV. Este o paralel? demn? de luat în seam?.

Este la fel de dureros s? consta?i c? via?? acestor genii, recunoscute acum de toat? lumea (de pild?, azi, un laborator de la N.A.S.A. poart? numele „Katherine Johnson"), au avut atâta de suferit, c? au avut de înfruntat o realitate ostil?, o incredibil de nedreapt? evolu?ie a istoriei umane. ?i aceast? lupt? sau realitate nu s-a terminat. Politica ostilit??ilor continu?, vine de foarte sus. Dovad? c? filmul a fost nominalizat la multe premii Oscar, dar au fost preferate alte filme pentru marile premii. E aproape incredibil cum un film despre demnitate, care este o mândrie na?ional?, nu a ob?inut nici un premiu Oscar, m?car pentru scenariul adaptat dup? o carte. Sigur, ar fi fost un premiu important, fiindc? se recunoa?tea ?i valoarea c?r?ii lui Margot Lee Shetterly, „Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race" (Imagini ascunse: Visul american ?i povestea nespus? a femeilor de culoare, matematicieni care au ajutat la câ?tigarea cursei spa?iale).

Cartea este, ca ?i filmul, o dram? despre aeronave ?i astronau?i la fel de mult pe cât este despre ambi?ie, emo?ie ?i distribu?ia nediscriminatorie a inteligen?ei, iar succesul acestui film la public se datoreaz? ?i distribu?iei, numai actori unul ?i unul, de o mare popularitate, majoritatea sunt v?zu?i s?pt?mânal în seriale TV, precum Taraji Henson sau Jim Parsons. De altfel, Henson este ?i autoarea unei c?r?i de memorii, a ob?inut un Golden Globe pentru rolul din Empire (2015) ?i un Oscar pentru rol secundar în faimosul „The Curious Case of Benjamin Button" (2008). Are zeci de nominaliz?ri ?i victorii la diferite festivaluri de film. Nu mai vorbesc de Kevin Costner ?i Kristin Dunst, mari personalit??i ale ecranului. Iar Janelle Monáe este o cunoscut? cânt?rea??, dansatoare, textier?, dar ?i model. Are 31 de ani. A jucat ?i în „Moonlight", câ?tig?torul Oscarului la categoria Best Picture din acest an. La fel cum trebuie s? remarc?m ?i muzic? lui Pharell Williams, un compozitor celebru, care este ?i co-produc?tor al filmului, apoi imaginea de epoca a lui Mandy Walker ?i nu în ultimul rând rafinat? regie a lui Theodore Melfi, newyorkez, produc?tor de film (19 titluri), realizator al mai multor scurt-metraje ?i al unui alt lung metraj, „St. Vincent" (2014). Fiecare din ace?ti actori ?i autori au atras publicul care a f?cut din „Hidden Figures" unul dintre cele mai mari succese de cas? (peste 230 milioane dolari, în doar câteva luni de difuzare) din istoria filmului american.

Coresponden?? de la New York

footer