Revista Art-emis
Arta fotografiei, istoria ?i moda PDF Imprimare Email
  
Duminică, 04 Iunie 2017 19:15

Irving-Penn-CentennialPe cei care î?i fac planuri de vacan??, îi îndemn s? ?i le îndrepte spre New York, spre Metropolitan Museum of Art (M.E.T.), unde în aceast? perioada pot vedea ceva senza?ional. Nu e vorba de a vizit? tot muzeul, c?ci e nevoie de câteva s?pt?mâni, dar expozi?iile curente pot fi parcurse ?i într-o zi. Am s? vi le prezint pe cele de acum. ?i am s? încep cu „Irving Penn - Centennial", adic? cu Centenarul unuia dintre cei mai mari fotografi ai Americii ?i ai lumii, Irving Penn (1917 - 2009). Care a avut un frate mai mic, cunoscutul regizor ?i produc?tor de film Arthur Penn, autorul unor celebre filme, ca „Bonnie and Clyde" (1967) ?i „Little Big Man" (1970). De altfel, industria filmului a avut c? temelie fotografia. Rolul imaginii este esen?ial în istoria filmului american. Dovad? c?, în paralel cu filmul, s-a dezvoltat mereu arta fotografic?, iar americanii au avut întotdeauna mari fotografi. Irving a studiat pictura, desenul, sculptur?, grafica la Universitatea de arte din Philadelphia, ora?ul unde s-a n?scut. Pe Irving Penn l-am pomenit de multe ori în cronicile mele, dar acum am avut ocazia s? v?d o retrospectiv? fantastic? a acestui mare artist, cum numai M.E.T. ?tie s? fac?. Categoric, un mare artist, fiindc? Penn se folose?te de aparatul de fotografiat pentru a face art?.

E suficient s? va dau un am?nunt. În sala unde se prezint? fotografiile sale din Maroc ?i Noua Guinee, se proiecteaz? ?i un film, realizat de Lisa, so?ia sa, suedez?, care a jucat în via?a lui rolul pe care l-a jucat Dora Maar pentru Picasso: i-a fost model, ea fiind de voca?ie chiar model. Lisa filmeaz? cum Penn realizeaz? o fotografie, cum î?i aranjeaz? personajele exotice în cadru, cum este atent la detalii, la machiaj, la costume, ca un adev?rat regizor, apoi se instaleaz? în spatele aparatului de fotografiat, care e fix, a?ezat pe un trepied, ?i fotografiaz?. În acest moment, camera de filmat a Lisei se opre?te, fiindc? vedem ceea ce a fotografiat Irving. ?i ceea ce era înregistrarea unui act de munc?, având valoarea unui martor, devine deodat? art?. Filmarea, care este color, ne apare ca o înregistrare oarecare: vedem un fotograf care realizeaz? o fotografie. Dar când vedem fotografia, care este alb/negru, deodat? ne plas?m în lumea artei. Adic? mi?carea cauzat? de filmare este banal?, pe când stop-cadrul devine expresiv, memorabil.

Expozi?ia are 150 de fotografii, provenite de la Funda?ia „Irving Penn" ?i, cu excep?ia seriei „still life", color, toate fotogafiile sunt alb-negru. ?i nici una nu este un instantaneu, nu are rol de reportaj, toate sunt lucrate, gândite, calculate, realizate dup? o idee. Pentru mine, pecetea inconfundabil? a lui Irving Penn o constituiau portretele unor mari personalit??i, staruri ale anilor '40-'50, precum portretele lui Picasso, Igor Sravinski, Salvador Dali, Jean Cocteau, Georgia O'Keeffe, Truman Capote, Marcel Duchamp, Marilene Dietrich, Richard Burton ?i zeci de alte vedete, toate surprinse la înghesuial?, în col?ul format de unghiul foarte mic a doi pere?i. Personajele stau într-o pozi?ie incomod?, ca prinse într-un cle?te, îns? aici, acum, la M.E.T., am putut vedea alte minuni, ca seria în care i-a fost model fascinant? Lisa Fonssagrives-Penn, so?ia sa. Apoi seria fashion, realizat? pentru revista „Vogue", seria de nuduri, care le dep??e?te în expresivitate pe cele, axate mai mult pe sex, ale lui Robert Mapplethorpe, la concuren?? cu seria „Cigarettes", realizat? la o comand? unei societ??i care lupta împotriva fumatului; senza?ional?, teatral?, este seria Issey Miyake, celebrul designer japonez; apoi seriile geografice, precum seria din Peru, comandat? de revista „Vogue", ca ?i seriiile din Maroc ?i Nou? Guinee.

Expozi?ia prezint? ?i un element din decorul general unde Irving î?i plasa invita?ii. Portretele sunt adev?rare compozi?ii teatrale. Tot universul lui Irving Penn este mai mult decât înseamn?, de regul?, fotografia, adic? un document, o m?rturie asupra lumii în care tr?ie?ti, este o demonstra?ie de ceea ce poate fi arta fotografic? în mâna unui geniu: ea concureaz? pictur?. Î?i transmite acelea?i st?ri pe care le ai în fa?? marilor tablouri ale lumii.

O a dou? expozi?ie excep?ional?, aflat? la etaj, este dedicat? vechii arte chineze. Ea se nume?te: „Age of Empires: Chinese Art of the Qin and Han Dynasties" (221 B. C. - A. D. 220). Dinastiile Qin ?i Han au fost contemporane cu civiliza?ia greco-român?. Putem vedea ce au f?urit artistic aceste dinastii, care au consolidat imperiul chinez ?i l-au dus la o înflorire f?r? seam?n. În timpul dinastiilor Qin ?i Han s-a ridicat ?i zidul chinezesc, începând cu 300 de mii de lucr?tori ?i durând câteva sute de ani, prin munca a milioane de chinezi (se spune c? dou? milioane ar fi murit aici), ajungând în final la o lungime de peste 21 de mii de kilometri! Un imperiu de neînchipuit se deruleaz? în fa?? ochilor no?tri, precum casele în care locuiau anticii chinezi, animalele din via?? lor, bijuteriile, buc?t?ria, mâc?rurile, carele de lupta, armurile, imaginea lupt?torilor, model fiind Arca?ul, fel de fel de elemente landmark, care fac identiatea chinez? inconfundabil?. Piesele expuse sunt în num?r de 160, fiind prezentate ca noi descoperiri arheologice. Personajele obi?nuite sau figurile de lupt?tori sunt construitre din teracot?. Apoi domin? piesele din cearmic?, obiectele din metal, sculpturile textile, caligrafia unor scrieri. Nu e prima oar? când sunt uluit de arta cu care vechii me?te?ugari chinezi au lucrat obiectele din aram?, bronz sau fier. Urmele artistice descoperite sunt o cople?itoare m?rturie gra?ie c?rora istoria unui mare imperiu ne pare vie
.
A treia expozi?ie organizat? la M.E.T. se nume?te „Rei Kawakubo - Comme des Garçons: Art of the in-Between". Rei Kawakubo este un mare creator de mod? japonez, care ne fascineaz? cu inven?iile sale aflate la grani?e dintre idei ?i spa?ii. El ne prezint? o ideal? art? limitrof?. Expozi?ia poart? un nume francez („Ca de b?ie?i"), fiindc? prima ei manifestare a avut loc la Paris, în 1981. Acum, aici, la New York, Kawakubo î?i prezint? cele mai recente colec?ii sub un alt titlu, mult mai adecvat cu formele sale sofisticate, ?i pe care l-a? traduce „Art? întru Între". Ideea st? chiar în titlurile date diferitelor grupuri de costume, plasate într-un raport antitetic. Iat? câteva perechi, care nu au nevoie de traducere: Absence-Presence, Model-Multiple, Elite Culture - Popular Culture, Self-Other, Object-Subject, High-Low, Then-Now, Abstraction-Representation, Beautiful-Grotesque, War-Peace, Life-Loss, Fact-Fiction, Order-Chaos ?i altele. Toate costumele sunt create prin ghicitur?, cum ar spune Apostolul Pavel, fiindc? nu ?tii care este fa?? ?i care este dosul, care este pozi?ia ?i care opozi?ia, adesea ele se confund?.

Obiectele de mod? sunt neobi?nuite. E imposibil, spui, s? vezi pe cineva imbacat cu ele. ?i totu?i, la una dintre vitrine, Absence-Presence, se proiecteaz? scene de balet, în care diferi?i dansatori, solo, perechi sau în grup, danseaz? în astfel de costume imposibile, cu adev?rat suprarealiste. Ai spune c? sunt rupte din imagnia?ia lui Salvador Dali. Dar ele poart?, indiscutabil, o amprenta japonez?, fiindc? Kawakubo le-a proiectat inspirându-se din costumele tradi?ionale japoneze, cum ar fi cele de samurai. Orginalitatea combina?iilor este fascinant? ?i cred c? de la expozi?ia lui Alexander McQueen, care a avut loc în acela?i spa?iu, n-am mai v?zut a?a ceva.

E uluitor! Mii de oameni, rânduri nesfâr?ite, doresc s? vad? aceste minuni create de al?i oameni. Via?a ca un muzeu. Tr?im într-un muzeu. Aceast? este existen?a în Manhattan. ?i cred c? ?i cei care au vizitat Grecia, Italia, Spania, Fran?a sau Anglia, au observat c? oamenii tr?iesc acolo ca într-un muzeu. Multe ora?e ale lumii sunt muzee în aer liber. În fond, tot ce l?s?m în urm? noastr?, se transform? în muzeu. Istoria se deruleaz? ?i tot ce este urma l?sat? de om (unii arunc?, al?ii adun?) se transform? în obiect de muzeu. Dou? realit??i definesc universul nostru p?mântean: Natur? ?i Muzeul. Nu am despre Central Park, de pild?, care în clip? aceast? este vizitat de milioane de oameni de pe întreg p?mântul, o altfel de viziune. Dac? n-ar fi muzeul, nici n-am ?ti c? am existat.

Corespondenta de la New York

footer