Revista Art-emis
Banchetul suprarealist (2) PDF Imprimare Email
  
Duminică, 21 Mai 2017 17:23

TEFAF-New-York-Spring 2017-2Am rev?zut de zeci de ori lucr?rile din galeriile prezente la TEFAF. Ideea mea este vie. Am avut ?ans? s? o verific cinci zile la rând. Aproape c? nu exist? artist modern ?i contremporan s? nu aib? o dimensiune surrrealista. Cine nu a practicat evadarea din real? To?i. Cred c? surrealismul, tr?irea în subcon?tient, adesea oniric?, este o stare înn?scut? a fiin?ei umane. ?i orice artist simte nevoia de evadare radical?. M? ?i întreb?m dac? artistul str?zii, Jean-Michel Basquiat, care mâzg?lea pere?ii New York-ului, a evadat? Evident. Nici nu trebuia s? v?d la Patrick Derom Gallery din Bruxelles celebra lui lucrare „Thermopolae" (1985), unde aduce în prezent preistoria artei, pictur? pe pere?i. ?i cum discut?m cu galeristul, vai, ce mare paradox, Jean-Michel Barquiat a pictat pe strad?, a creat o art? graffiti, ca un manifest anti-academic, dar acum s-a ajuns s?-i fie pus în ram? orice bruion ?i expus în galerii de lux! Iat? cum banul, capitalul, a asimiliat ceea ce a însemnat la origine un protest împotriva lui. Atitudine tipic? de avangardist, de suprarealist. Este ceea ce demonstreaz? ?i Bertolt Brecht în „Micul Organon" c? s-a întâmplat cu teatrul lui.

Fiecare dintre cele o sut? de galerii avea povestea ei, reprezentat? în limbaj suprarealist. Nu ?tiai unde s? te opre?ti, s? întrebi, s? afli, s? te bucuri, s? te extaziezi. Niciodat? nu am v?zut „Armory" atât de fast. Giganticul hangar era împodobit mai ceva ca la Gala „Met" sau Gala „Oscar", cu jerbe de flori, totul era ref?cut, gândit de arhitec?i ?i scenografi. E prima oar? când spa?iul expozi?ional a urcat ?i la etaj, când s-a creat un fel de corabie gigantic? care ?i-a deschis toate pânzele s? ne arate cum se înainteaz? în oceanul f?r? fund al artei. Vernisajul a fost o mare s?rb?toare, am recunoscut zeci de vedete ale artei americane. Nici arta culinar? nu s-a l?sat mai prejos, artizanii ei s-au dep??it pe sine, multe preparate erau f?cute pe loc, la vedere, ceva greu de crezut la acest nivel! Rafinamentul a mers pân? acolo încât pescari autentici au venit cu co?uri de stridii ?i le desf?ceau pentru publicul ales, care nu se d?dea în l?turi s? guste un produs marin autentic.

A?adar, lu?m act pentru prima oar? de „TEFAF New York Spring", venit aici pe traseul Maastricht-Basel-Hong Kong, un târg al capodoperelor plastice moderne ?i al antichit??ilor. Participare de elit?. Totul este aici consacrat, la nivelul absolut. Dar ceea ce m-a impresionat de-a dreptul a fost faptul de nesperat, uluitor, c? aveam în fa?? mea, într-un evantai mondial, varii forme ale suprarealismului, o istorie a artei, de la antichit??i milenare la picturi contemporane. Parc? acest târg, acest vast creuzet al artei mondiale, p?rea o ilustra?ie a c?r?ii mele „Suprarealismul". N-am avut bani s?-mi ilustrez cartea, dar iat? c? pia?? mondial? a artei s-a unit ?i a realizat acest miracol. Sigur, multe piese erau nout??i, piese de mare valoare, necunoscute, multe expuse pentru prima oar? aici, reliefând parc? o nou? latura a unor arti?ti f?r? grani?e. Dar cine nu a pictat suprarealist? Cine dintre claiscii artei moderne nu are o dimensiune suprarealist?? To?i, în frunte cu Picasso, Miró, Chagall, Matisse, Rodin, Giacometti, Brâncu?i, Henry Moore, Paul Klee, René Magritte, Egon Schiele, Gustav Klimt pân? la Calder, Lucian Freud, Wifredo Lam, CY Twombly, Andy Warhol, Jim Dine, Glenn Ligon, Louise Bourgeois, Manolo Valdés, Lucio Fontana, Fernando Botero, Alberto Burri, Tomás Sánchez, Georg Baselitz, Tores Garcia, Edvard Munch, expresioni?tii germani, cu Otto Dix în cap, nu mai vorbesc de avangardi?ti, de toate „ismele" moderne! Cel pu?in Picasso pare c? o cascad? f?r? oprire, toate fazele crea?iei lui luminaza în alt chip pistonul surrealist, merau apar noi ?i noi lucr?ri, de parc? ar tr?i ?i creeaz? la nesfâr?it. Nu-i de mirare, fiindc? este artistul cel mai prolific din lume, a realizat peste 50 de mii de lucr?ri în lung? ?i rodnic? s? via??.

Toat? arta modern? era în floare prin reprezentan?ii s?i ale?i. Iar peste tot tronau lucr?ri suprarealiste. Mai ales în cazul unor nume noi, pe care nu le-am mai întâlnit pân? acum în drumul meu, în nici o galerie: Pierre Chareau, Robert Ashbee, Jean Prouvé, Jasper Morrison, Jean Dupas, to?i la galerii din Paris; Sean Scully Ra, Bridget Riley, Alexander Bogomazov, Vladimir Kagan, George Rickey, Josef Hoffmann, Eric Fischl, Ben Nicholson, M? Desheng, Hiroshi Suzuki, Pieter Laurens Mol, David Bomberg, to?i la galerii londoneze; Albert Rateau, Jean-Pierre Vitrac, Thomas Schütte, William Glackens, Carl Bergsten, Kehinde Wiley, Carmen Herrera, Alexandre Noll, Mary Cassatt, Michelangelo Pistoletto, Joseph Cornell, Leonor Fini, Lygia Pape, Hans Hartung, Dana Schutz, Edgar Negre?, to?i la galerii newyorkeze; Palle Suenson – Copenhaga, Mario Merz la Cardi Gallery din Milan, Julio Le Parc-Bruxelles, Josef Albers-San Francisco, Alfredo Volpi la Sáo Paulo, Alexej Von Jawlensky-München, Ryuji Tanaka-Antwerp, Kumi Sugai-Tokio ?i mul?i al?ii, cel pu?in arti?tii re?inu?i de mine sunt reprezentativi pentru art? cu o dimensiune suprarealist?. Dar ?i mai uluitor este faptul c? suprarealismul str?luce?te perfect în art? arhaic?.

Deja e un lucru comun s? spui c? arti?ti ca Paul Gauguin sau Rousseau s-au inspirat din arta primitiv?. To?i marii arti?ti moderni au revolu?ionat istoria artei întorcându-se la originile ei, la preistoria artei. Nu se poate imagina ce înseman? sculpturile din Congo sau Coasta de Filde? expuse de „Jacques Germain Gallery". Nici Salvador Dali n-a imaginat asemenea m??ti insolite ?i personaje neconven?ionale. Sigur, la capitolul antichit??i englezii s-au dovedit imbatabili, fiindc? au adus piese din British Museum, a?a cum mi-a spus un galerist de la Charles Gallery, care spunea c? nu este galeria Prin?ului Charles, care are alte treburi, e ocupat cu viitorul tron pentru care se bat deja Kate Middleton, Williams, Hary, dar ?i Charllote ?i George, care au sufocat lumea cu imaginile lor, Enough!, spunea el, râzând, adic? destul, e prea mult, e o satura?ie, a?a cum a fost ?i cu Diana. De diminea?? ?i pân? sear? numai de ea se vorbea. Asta face pres?, împinge lucurie la extrem ?i totul se termin? tragic.

Dar a?a erau ?i antichit??ile din galeria lui Charles, tragice, toate ciobite, cu urme de lupte pe ele, fie c? erau piese române, egiptene, gotice sau carolingiene. La fel ?i cele din celebra galerie de antichit??i parisiene David Ghezelbash, plin? de minuni autentice, nemaipomenite, din Egiptul antic, Grecia ?i Roma antic? sau Orientul apropiat. Antichit??i am v?zut ?i la „Merrin" din New York, la „Phoenix Ancient Art", la „Gana Art" din Corea, la „Anthony Meier Fine Arta" din San Francisco, la „Chenel Gallery" din Paris ?i „Meyer-Oceanic Art", tot din Paris, la „Cahn" din Basel, la „Jacques Germain" din Montreal, la „Axel Vervoordt" din Hong Kong ?i la multe altele. Cel pu?in la „Phoenix" din Geneva era dezastru. Numai fragmente de statui, mâini, capete sparte, decapitate, câte un bra? sau picior dintr-o statuie monumental?. Cu adev?rat un banchet suprarealist. ?tergerea identit??ii ?i ancorarea în simbol sau în kitsch, o realitate covâr?itoare pe care o tr?ie?te cu voio?ie art? american?. Iar la Chenel am v?zut un cap al lui Apollo, cu fa?? ciuruit?, c? ?i cum un artist modern ?i-a propus s-o loveasc? cu dalta ?i ciocanul, s?-i dea un aspect suprarealist. Parc? erau salvate de la înec, de la un dezastru planetar. Statuile din piatr? lovite sau fran?e te priveau întreb?tor. Nici zona cu totul exotic?, precum rarit??ile tribale de la Tambaran sau minunile milenare de la „Germain Gallery" nu sunt lipsite de accidente istorice. De altfel, antichit??ile reflect? cel mai bine istoria belic? a lumii, din care nu au supravie?uit decât ele, aceaste urme, urme nefericite, care îns? pe noi ne bucur? ?i poate ne fac ferici?i. Oricum, banchetul suprarealist începe cu ele ?i e posibil s? nu aib? niciodat? sfâr?it.

Coresponden?? de la New York

footer