Revista Art-emis
Banchetul suprarealist (1) PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 17 Mai 2017 17:30

Tefaf-Spring-2017O mare s?rb?toare a artei, în luna pomilor în floare, este „", adic? târgul cel mai cuprinz?tor de art? modern? ?i antichit??i din lume. Înfiin?at în 1988, „TEFAF" pomoveaza, a?a cum scrie în statut, "art? de cea mai bun? calitate de-a lungul veacurilor, creând o comunitate a dealerilor ?i exper?ilor din întreag? lume, care s? inspire iubitorii ?i cump?r?torii de art? de pretutindeni". De aceea, el se mai muneste ?i „Your Art Community" (Comunitatea ta de art?). Dar ini?ialele exprim? titulatura „The European Fine Art Foundation" aka „The European Fine Art Fair", târg ale c?rui baze s-au pus în Helvoirt, Olanda, apoi a c?p?tat amploare ?i a ajuns s? fie încorporat de americani în form? pe care o vedem acum, aici, la Park Armory, loca?ia obi?nuit? a târgurilor de art? newyorkeze.

Fericit destin pentru Armory, un fost depozit de muni?ie al armatei americane, dublat de un corp de elit? îns?rcinat cu supravegherea pre?edintelui ??rii, dar e sigur c? nici un ofi?er nu ?i-a imaginat c? aici va fi s?rb?toarea de elit? a artei mondiale. Am v?zut galerii din Tokio, Sao Paulo, Viena ?i San Francisco, Stockholm ?i Hong Kong, galerii de pretutindeni, circa o sut? de mari galerii, îns? cele mai multe erau din Paris, Londra ?i New York, o triada a ora?elor de aur. A fost o mare încântare s? m? reintalinesc cu galeri?ti americani despre care am tot scris, c? Richard Gray, Paul Kasmin, Francis Naumann, Maxime Savage de la Tambaran Gallery, cu cei de la Acquavella ?i Skarstedt, afla?i al?turi, a?a cum sunt ?i galeriile lor de pe 79 St., cu cei de la Sean Kelly ?i Marlborough, de la Hans Kraus ?i Hammer, mereu cu surprise de valoare, sau s? m? întâlnesc cu muzeografi de la British Museum, cel mai mare muzeu din lume, dar mai ales cu galeriste de un mare rafinament din Paris, cu care am discutat despre antichit??ile de la Luvru, dar ?i despre soarta Fran?ei, aflat? sub presiunea terorist? ?i care nu-?i mai reg?se?te pulsul. Fran?a, simbolul ratunii, tr?ie?te o criz? de personalit??i! La una din galeriile franceze, L'arc en Seine din Paris, am v?zut ?i o fotografie a piesei „Vr?jitoarea" de Brâncu?i ?i am putut s? discut cu galerist? c? la mine acas?, fiindc? ?i ea era familiarizat? cu opera lui Brâncu?i, dar ?tia mai pu?ine fapte despre carier? lui Brâncu?i la New York, în America, începând cu anul 1913, când a debutat aici, al?turi de prietenul sau Henri Matisse, cu care mergea frecvent la „Românie Marie", celebrul restaurant românesc din Greenwich Village, ?i cu care a f?cut turneul post-Armory Show, mergând cu Matisse la Chicago, apoi la Boston, turneu care i-a prilejuit s?-i vorbeasc? artistului francez despre ?ar? noastr?, despre r?d?cinile sale. Atunci i-a vorbit ?i despre iia româneasc?, din care Matisse avea s? fac? peste ani o s?rb?toare pictural?.

O sculptur? de Brâncu?i, „Nou N?scutul", trona ?i la etaj, în mijlocul boxei lui Paul Kasmin, galerist american care a descoperit dubluri ale câtorva opere de Brâncu?i, pe care le-a expus acum câ?iva ani în galeria s? din Chelsea. Iar de atunci, oriunde participa la un eveniment major, se prezint? cel pu?in cu o lucrare de Brâncu?i. La târgul dealerilor de art?, care a avut loc tot aici, la Park Armory, a f?cut un adev?rat eveniment din aceast? comoar?, reconstituind pasajul Impasse Ronsin din Paris, unde ?i-a avut artistiul român atelierul. Tot la etaj am dat peste galerii de lux, care expuneau ?i mod?, dar mai ales bijuterii. Era acolo celebra Alexandre Reza din Paris, unde m-am între?inut cu galerist? Juan Yao, întrebând-o dac? vedetele filmului francez, de la Brigitte Bardot ?i Michelle Morgan la Isabelle Hupert ?i Marion Cotillard, au purtat sau poart? bijuterii Reza. Mi-a spus categoric c? da. R?mâne s? verific?m, oricum, e de crezut, fiindc? o mic? podoab? pe un deget cost? circa 20 de mii de dolari!

Dar cea mai mare satisfac?ie am avut-o la galeria Di Donna din New York, care ?i-a numit expozi?ia „A Surrealist Banquet", ceva fantastic, în care trona neasemuit? sculptur? „Buste de femme rétrospectif" (1933) a lui Salvador Dali. Galeria e specializat? în art? suprarealist?, fiindc? proprietarul ei este specialist în domeniu, s-a n?scut la Paris, a studiat art? la Londra ?i ?i-a f?cut mâna la New York, fiind vicepre?edintele celebrei Case de licita?ii Sotheby's. ?i apoi ?i-a f?cut galeria proprie, orientându-se spre suprarealism. De ce? Vom vedea. Dovad? c? toate lucr?rile erau unicat. C? piesele lui Isamu Noguchi, Jean Arp sau tabloul lui Magritte, „L' Explication" (1962), reprezentând o sticl? având c? "umbr?" un glon? identic, iar între sticl? ?i glon? un morcov, fiindc? morcovul este simbolul fricii, ?i-e fric? de glon? ?i prinzi curaj band din sticl?. Apoi exhibi?iile lui Claes Oldemberg, de care se ?ine aproape ?i Man Ray. fotograful, care acum ne surprinde cu o mic? instala?ie, un holsurub pe rolul codi?ei unui m?r galben, acoperit cu un clopot de sticl?, iar al?turi te ?oca ironia lui César, care a realizat un calup de argint format prin compresarea unor tacâmuri, greu de imaginat c? exist? vreun banchet la care e?ti servit cu astfel de tacâmuri compresate! Dar aici era vorba de un banchet surrealist ?i în acest domeniu totul e posibil! Nu mai insist, fiindc? am s? revin cu o cronic? special? chiar de la galeria lui Di Donna, de pe Madison Avenue. Merit?. La TEFAF nu ne-a ar?tat decât o parte din comoar?. Dar suficient, s? fac? diferen?a. Era o adev?rat? s?rb?toare a surrealism-ului nemuritor!

Într-o recent? carte, numit? chiar „Suprarealismul" (2016), la care am lucrat ani buni, am ar?tat c? toat? istoria artei are o dimensiune suprarealist?. Suprarealismul este o permanent? a artei. Cu aceast? idee a fost de acord ?i Emmanuel Di Donna, când i-am oferit cartea, ar?tându-i c? baza surrealismului a fost pus? de avangardi?tii români, în frunte cu Victor Brauner, Jacques Hérold, Marcel Iancu, Jules Perahim ?i mul?i al?ii, c?rora le-am dedicat capitole speciale. André Breton le datoreaz? totul. Cel pu?in cu Victor Brauner, c?ruia i-a prezentat prima persoanl?, ?i cu teribilul Jacques Hérold realiza celebrele "cadavre exquis". Una dintre lucr?ri, o colaborare în trei, am v?zut-o expus? mai an chiar la MoMA. E foarte greu, deci, s? excluzi din mi?carea surrealista contribu?ia de pionierat româneasc?. Îns? nici unul dintre ace?ti arti?ti fondatori nu era prezent la Di Donna ?i la nici una din generoasele galerii ale acestui neasemuit trag, în care art? modern? ?i contemporan? nu a fost parc? niciodat? mai aleas?.

Abia în acest context ne d?m seama cât de vitregit? a fost soarta arti?tilor români pe care ?ar? nu i-a sus?inut în nici un fel. România în continuare nu-?i cunoa?te destinul, dovad? c? nu-?i impune valorile, le las? în voia soartei, s? se impun? de la sine sau cum o vrea Dumnezeu. Dac? I.C.R. New York ar fi existat (nu doar pe hârtie!), ar fi adus o galerie româneasc? aici, s? fie ?i România reprezentat? cu valorile ei. ?i în aceast? galerie i-am fi v?zut laolalt? pe Brâncu?i, Victor Brauner, Marcel Iancu, Jaques Herold, Jules Perahim ?i pân? la Corneliu Baba, George Apostu, Mircea Ciobanu, Mirel Zamfirescu, ar fi fost poate cea mai ?ocant? prezen?a la acest faimos târg. ?i toat? lumea ar fi vorbit, automat, de România.

A?a, ea nu exist?. E fum, e abur, nimeni nu o pomene?te. Doar eu? Cu o floare nu se face prim?var?. Iar pe Internet apare despre România numai de r?u, numai ?tiri urâte. Politrucii ??rii, pl?ti?i rege?te pe la consulate ?i ICR-uri, nu-?i fac datoria, fiindc? nu au cultur? ?i nu ?tiu ce rol are cultur? pentru via?? ?i imaginea unei ??ri. Aici, toate galeriile î?i reprezint? ?ar? de ba?tin?, sunt mândre de arti?tii cu care defileaz?. Exist? un formidabil de discret patriotism prin valorile artistice. E teribil. Îi invidiez, fiindc? eu bântui prin toate locurile culturale importante ale New York-ului ?i România nu exist?. Iar acum, aici, ar fi avut o ?ans? uria?? s?-?i arate for??.

Art? româneasc? exist? prin dou? dimensiuni principale, cum îi spuneam ?i lui Di Donna, prin Brâncu?i ?i prin surrealism. Brâncu?i este vertical? ei, iar surrrealismul, orizontal?. Aceast? este crucea artistic? a României. Dar România nu ?tie s?-?i duc? crucea. Nici la retrospectiv? de la „Guggenheim Museum", cum am ar?tat anterior, unde ne întâlnim cu colec?ia Brâncu?i a muzeului, I.C.R. New York nu ?i-a f?cut datoria. Nici acum. E un Institut fantom?. Poate c? este suprarealist ?i nu ?tim noi. E un fel de a trage mata de coad?. Parc? ar reprezenta o ?ar? bananier?, nu România surrrealista ?i profund? a lui Brâncu?i. Poate crede c? o reprezint?, dar pe partea negativ?, fiindc? exist? ?i conota?ia rea, cum ar fi anti-art?. Noi vorbim aici îns? de un surrealism creator, care este un joc superior, o expresie ludic?, o gridophanie spiritual?.
- Va urma -
Corespondenta de la New York

footer