Revista Art-emis
Salsa la „Lincoln Center” PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Miercuri, 10 Mai 2017 15:18

SALSAAm participat zilele trecute la un concert de salsa oferit de Williamsburg Orchestra la „David Rubenstein Atrium", din complexul „Lincoln Center". Este ca o uzina a artei, fiindcă aici se manifestă toate artele. De pildă, concomitent cu concertul de salsa se desfăşura, la „Metropolitan House", spectacolul „Cavalerul rozelor" de Richard Strauss, la sala de Jazz era sărbătorit trombonistul Silde Hampton, care a împlinit 85 de ani, la Juilliard School se juca opera lui Janacek „Katya Kabanova", la sălile de teatru se reprezentau spectacolul de success „Oslo" prezentat de Beaumont Theater şi nouă piesă a lui Sarah Ruhl, „How to Transcend a Happy", la sala de balet era o reprezentaţie „All Balanchine", vizavi avea loc concertul Filarmonicii din New York, la pupitru Courtney Lewis, cu Johnatan Biss la pian, la Film Society se proiecta filmul lui Bruno Dumont „Slack Bay", la Public Library se prezentau cărţi de artă, iar la galeria Oenslager o expoziţie cu cele mai recente premii Oliver şi Tony.

Cine trece pe la „Lincoln Center" în jur de orele 19, poate vedea o mare de oameni, mii, curgând în rânduri-rânduri spre sălile de spectacol. Şi acest lucru de intâmplă seară de seară. Nu mai vorbesc că dimineţile sunt spectacole pentru copii. Dacă cineva mă întreabă ce fac americanii, asta fac, adevăraţii americani merg la spectacole de teatru, muzică, balet, expoziţii şi tot ce a creat omul pentru delectarea superioară. Iar la „David Rubenstein Atrium" se petrece ceva în plus, fiindcă sala unde se desfăşoară concertul, are în faţă scenei un ring de dans, unde spectatorii dansează. Solista orchestrei, Solange Prat din Argentina, cânta şi dansează în acelaşi timp, antrenând lumea, care este deja dresată, că să spun aşa, nu trebuie invitată la dans, fiindcă mulţi dansează acolo înainte de a începe concertul, după muzica de ambianţa creată de un D.J., Mickey Perez. Este un spectacol neobişnuit, fiindcă salsa imprimă un ritm care ridică de pe scaun pe toată lumea şi toţi se îngrămădesc să danseze. Ba unii îşi arată talentul în acest gen de dans, care este de origine spaniolă, iar spectacolul este prezentat în engleză şi spaniolă. Melodiile sunt cântate şi dansate de toată lumea. Este un mod de defulare psihedelic, care are însă măsură, fiindcă nu durează decât atât cât orchestra cânta 11 piese, toate foarte antrenante.

„Williamsburg Salsa Orchestra" este formată din 8 muzicieni, patru suflători, un pianist, un percuţionist, un contrabas şi o chitară bas, plus solista, care este sufletul mişcării. Orchestra s-a impus cu acest repertoriu palpitant, 11, oferă doar 11 piese. Stilul este însă împrumutat de la muzica de jazz. Dar salsa este un gen care s-a născut în insulele Caraibe şi s-a impus în anii ʼ70 prin stilul cubanez, dar şi alte forme asemănătoare, că mambo, cha-cha sau bombă puertoricana. Grupul salsa văzut la „Lincoln Center" se joacă cu aranjamente dinamice, îmbinând ritmurile sud-americane şi cubaneze, cu jazz şi rock. Adică este o orchestra inovatoare, cânta o nouă salsa. Formă generală a melodiei este de salsa, dar în acordurile ei apar aceste forme noi, tipice muzicii ritmice de improvizaţie. Există şi un dialog permanent cu publicul. Orchestrea se adaptează şi la felul cum evoluează dansatorii din ring. Dar dominant este ritmul, aranjamentele explozive, captarea publicului prin infuzia de ritm. Orchestra pare a fi renăscut acest gen de muzică relativ veche, cu rădăcini spaniole, italiene şi greceşti, dar mai puţin cântată, relansată acum, după decenii de absenţa. Orchestra şi-a lansat primul album în 2011, cu un mare succes în întreagă lume. Pentru amatorii de muzică, e bine să-l pomenim şi pe conducătorul orchestrei: percuţionistul-aranjor Gianni Mano (de la Latino-funk, Radio Mundial, debutul WSO). El îmbină stilul indie & latino. Numele orchestrei provine de la rezidenţă artistului, care se află în Williamsburg, Brooklyn.

Există şi un bar acolo, la „Atrium", cu tot felul de băuturi răcoritoare. Este o adevărată plăcere pentru cei care dansează, dar şi pentru cei care privesc, fiindcă au ce vedea. Pe ecranul din spatele ochestrei se proiectează imagini din filme care prezintă locurile şi sugerează ambianţa din cântece. Sunt ca un decor pentru ceea ce se cânta. Desigur, tinerii vin să se distreze. Unii însă nu dansează, ci privesc filmele de pe iPad. La un moment dat, a apărut un orb, care înainta cu bastonul lui special. Şi a atins bila de cineva. Presoana i-a luat bastonul şi l-a poftit pe orb la bar, unde i-a ofeeit o băutură. Peste un timp, orbul şi-a scos ochelarii şi a început să vadă... Cei doi discutau veseli. De parcă povestea cu bastonul buclucaş a fost o farsă. E posibil, fiindcă aici lumea se distrează, inovează.

Distracţia este parcă raţiunea de a fi a americanilor. Te şi întrebi cine mai munceşte? Sigur, tot ce s-a construit este opera înaintaşilor. Acum, cei în viaţă, profită. Totuşi câştigă şi ei de undeva. De unde? Din distracţii. Numai în domeniul plastic, New York-ul are 50 de mii de pictori. În total, aici sunt 3 milioane de artişti, de toate soiurile, care produc non-stop distracţii pentru ceilalţi, pentru restul de 15 milioane. New York-ul este uriaş, plin de turişti, care înghit toate aceste forme de distracţie. Sigur, arta mare se întâlneşte la sălile de la „Lincoln Center", la concertele simfonice, la opera, la „Carnagie Hall", care e în apropiere, la marile muzee, la galerii, la târgurile de artă, permanente, la sălile de dans şi balet, la teatru.

De regulă, americanii ştiu să dozeze distracţiile şi să ofere de toate pentru toţi. Nu mai vorbesc de Central Park, în vecinătatea căruia se află şi „Lincoln Center", care este cea mai vastă pepinieră de distracţii. Nu există loc pe pământ unde oamenii să se distreze non-stop în aer liber. Iar distracţia principala constă din muzică şi dans. Vorba ceea, toată lumea „râde, cânta şi dansează", aşa cum suna titlul unui film de demult, o comedie sovietică, fiindcă şi sovieticii ştiau să se distreze! Însă o dădeau pe cazacioc. Salsa încă era depare de ei, dar azi, cine ştie?, poate că se dansează şi la Moscova!

Corespondență de la New York
Grafica I.M.

footer