Revista Art-emis
Misterul multiplic?rii PDF Imprimare Email
  
Duminică, 07 Mai 2017 20:19

Nohra Haime Gallery 2017Înc? o dat?, la „Nohra Haime Gallery", avea s? mi se confirme faptul stupefiant c? plastic? american? este lipsit? de critici. Sigur, sunt critici, ?i foarte mari, dar ei nu frecventeaz? galeriile, expozi?iile curente, ei prefer? s? scrie despre Rembrandt sau Van Gogh înc? o carte decât s? consemneze la zi ce se întâmpl? pe pia?? artei. ?i nu sunt îngrijora?i de ceea ce se întâmpl?. Nu pare s? le pese c? art? american? merge f?r? busol?, iar f?r? Spirit Critic, totul devine anarhic. De fapt, cred c? nici nu ?tiu. Nu ?tiu ceea ce eu observ la tot pasul, faptul c? toate galeriile, cu foarte rare excep?ii, apar?in unor oameni de afaceri americani, în general galeri?ti evrei, iar expozan?ii, cu foarte rare excep?ii, sunt non-americani, veni?i de pretutindeni, adic? î?i pl?tesc expozi?iile. Compensa?ia ar fi vânzarea. Riscul este îns? enorm, fiindc? în marea concuren??, f?r? o promovare intens?, sunt slabe speran?e c? un artist str?in s? se cumpere. Cunosc bine acest mecanism, fiindc? am c?utat ?i eu s? ajut câ?iva arti?ti români s? expun? în galeriile de lux ale New York-ului.

Arti?tii americani propriu-zi?i, ?i mai ales noi, sunt rari, tot mai rari. Dar America este deschis? lumii, las? loc tuturor experien?elor. În acest fel arti?tii din afar? Americii î?i pot exprima aici boiul. Nu trebuie s? te duci tu la ea, vine lumea la tine. Predomin? arta-document. A?a se întâmpl? la „Nohra Haime Gallery", de pe Fifth Avenue, din buricul târgului, unde expune o artista din Columbia, Ruby Rumié (n. 1958, Cartagena de Indias), care aduce imaginea unei realit??i greu de imaginat. Nu este de mirare c? expozi?ia s? are un mare ecou interna?ional, nu numai în ??rile Americii Latine, dar ?i în Statele Unite, Canada sau Fran?a.

Artista columbian? a avut o idee ie?it? din comun: în aceea?i rochie alb? de mireas? a îmbr?cat 53 de b?trâne din localitatea Cartagena ?i le-a fotografiat. Expozi?ia prezint?, deci, aceste portrete cinematografice, la care adaug? un catalog cu numele b?trânelor, povestea lor ?i câte un obiect de suflet, cum ar fi o pagin? din Biblie, o rug?ciune, o cruciuli?a, o amulet?, iar Rumié a mai avut ideea s? le eternizeze chipul în ni?te timbre, un catalog cu chipul acestor femei anonime, c?rora le-a dat o pecete de fondatoare, de Mume ale p?mântului, care conserv? matricea ancestral?, c?ci numai oameni însemna?i se afl? pe m?rci sau timbre. A f?cut istorie. Uneori show-ul este live, c?ci le invit? ?i pe b?trâne s? se arate la câte o expozi?ie în carne ?i oase.

Ideea multiplicit??ii a luat-o de la ??rani, de la cerami?ti, c?ci alte lucr?ri ale artistei exprim? o multiplicare de obiecte din lut. A?a sunt vitrinele cu rafturi pe care a pus zeci de vase, toate diferite, ?i c? form?, ?i c? patina sau colorit. Dup? acest model atavic, care se afl? în buc?t?ria oric?rui gospodar, a creat ?i expozi?ia de la „Haime Gallery". De la distan??, b?trânele par una ?i aceea?i, datorit? rochiei în care sunt îmbr?cate. Spui c? e un portret multiplicat în „n" copii. Dar privite de aproape, ne d?m seama c? una nu seam?n? cu alt?, ca frunzele într-un copac. Iar la intrarea în galerie se proiecteaz? ?i un film realizat de Rumié cu persoanjele ei, b?trânele din Cartagena, un documentar sui-generis.

Iat? o lume, departe de New York, dar care intr? pe poart? mare a civiliza?iei prin ideea unui artist plastic, de a aduce în prim-plan ceva atât de îndep?rtat ?i neobi?nuit, dar atât de firesc. Ceea ce impresioneaz? ?i ?ine deja de art?, sunt chipurile acestor b?trâne. Adic? fotografiile ca atare, valoarea lor. Te fac s? te gânde?ti la desenele cu b?trâni ale lui Leonardo. Valoarea lor o concureaz? pe aceea a fotografiilor lui Mapplethorpe. Femeile stau pe scaun sau în picioare ?i pozeaz?, adic? ne privesc cu gândurile lor, cu expresia inocen?ei, a st?rii lor feciorelnice, fiindc? sigur rochia alb? de pe ele le face s? se gândeasc? la o vârst? când visau, când înc? nu intraser? în via??. Evident, chipul lor este îmb?trânit, dar frumos. Sunt 53 de b?trâne frumoase, de o mare demintate, energice, foarte expresive. Culoarea este creol?, de?i artista Ruby Rumié este alb?, un alb transpatrent, ca al nobililor cu o veche treadi?ie pe p?mântul sud-american. Expozi?ia se nume?te „Weaving streets", în original, „Tejiendo calle", o expresie folosit? de b?trâne pentru a descrie plimbarea pe str?zile ora?ului, care era c? o ?es?tur? („weaving") ?i se petrecea probabil pân? la stingerea (un alt sens al cuvântului „weaving") l?mpilor de iluminat. Noi am zice, a bate strada, mai putem spune, a ?ese drumul. O strad? ?esut? („tejiendo calle") este un fel de Corso, cea mai aglomerat? strad? central? a ora?ului.

Aceast? realitate include ideea de multiplicitate. Ceea ce artista aduce în plus, este misterul. ?i lucrurile cele mai pu?in poetice pot avea mister. O dovede?te artista columbian?, care, în spiritual artei de atitudine ce caracterizeaz? popoarele latine, m?rturise?te c? „probleme precum violen??, uniformizarea, barierele sociale ?i discriminarea constituie o preocupare constant? pe care încearc s? o descop?r prin munc? mea, prin intermediul unor instala?ii mari în care folosesc repetarea ca platform? de protest; corpuri ca obiecte ale consumului de mas? care dezv?luie dispari?ia patrimoniului nostru intangibil ?i fotografii care sugereaz? enigma stratific?rii sociale, prin toate acestea inten?ionez s? stimulez reflec?ia, jocul, pl?cerea vizual?, emo?ia ?i anchet?". Cuvinte care s-ar potrivi ?i pentru realitatea plastic? româneasc? actual?, ridicat? pe treptata dispari?ie a patrimoniului na?ional, tot mai pu?in ocrotit, pe alterarea fondului artei populare, ce p?rea intangibil.

Coresponden?? de la New York

footer