Revista Art-emis
Kitsch-ul, la limita vulgarit??ii PDF Imprimare Email
  
Duminică, 23 Aprilie 2017 19:18

Toilet-artOmagiu kitsch-ului

Marea retrospectiv? de la „Guggenheim Museum" ne-a l?murit definitiv asupra unei realit??i indubitabile: prevalarea artei europene asupra celei americane. Europenii cu arta, americanii cu banii. ?i este suficient s? vedem operele expuse aici, în aceast? retrospectiv?, compartativ cu tot ce prezint? galeriile americane. Ce-am v?zut la Guggenehim, am ar?tat, acum am s? ofer, prin contrast, exemple din câteva recente vernisaje. La „Bernarducci", de pe 57 St., vedem o retrospectiv? a acestei galerii axate în propor?ie de 95% pe fotografie. Se nume?te „Size doesn't Matter" (Dimensiunea nu conteaz?. Peste 50 de arti?ti expun kitsch-uri f?r? m?sur?. Domin? nuduri feminine, ma?ini de lux, piscine, plaje, tot ce înseamn? calofilia unui El Dorado american. ?i tot în zona de elit? a artei, la „Tibor de Nagy Gallery" vedem universul artistei Sarah McEneaney, o ambian?a domestic?, plin? de stâng?cii voite, cultivând un realism naiv, precum un elev care înva?? s? deseneze ?i coloreze. Într-o sala al?turat?, rusoaica Vera Iliatova a imaginat un grup de fete care se plimb? printe flori-gigant, f?r? s? fie carnivore sau S.F. Kitsch retrospectiv întâlnim ?i la „Gerald Peters Gallery", de pe 78 St, unde artista Pat Lipsky, în expozi?ia „Stain Paintings 1968-1975", î?i vinde ni?te f?c?turi la pre?uri exorbitante, prezentându-le ca picturi în ulei sau acrylic pe pânz?, în realitate fiind vorba despre acuarel?. O escrocherie pe fa??.

Invazia kitsch-ului a devenit eveniment

Semnificativ este ceea ce se întâmpl? la „Francis M. Naumann Fine Art Gallery", de pe 57 St., deci din elita galeriilor newyorkeze, care a marcat 100 de ani de la prima manifestare a celebrei „Society of Independent Artists" din New York printr-o expozi?ie kitsch. Galeria este specializat? în art? european? avangardist?. Galeristul Francis Naumann este ?i autor al unor eseuri dedicate avangardei, dar mai ales al celor dou? c?r?i despre via?? ?i opera lui Marcel Duchamp, publicate în 2012 ?i 2014. De altfel, expozi?ia este dedicat? lui Marcel Duchamp, cu precizarea c? este legat? de ceea ce se relateaz? în aceste c?r?i. Foarte l?udabil? ini?iativ?, dar care nu a trecut mai departe de nivelul kitsch al artei americane actuale, impuse de mi?carea pop-art, care este c? o piatr? de moar? de gâtul unei p?s?ri ce vrea s? zboare. C?ci ce a f?cut dl. Naumann ? A cerut/comandat unui num?r de 31 de arti?ti de diferite na?ionalit??i, s? aduc? un omagiu artistului Duchamp. Iar un fapt l?udabil, dar le-a dat ca tem?, ce crede?i? Lucrarea „Fountain" (1917), ce fusese semnat? „R. Mutt", care reprezint? un WC. La timpul ei, însemna un potest fa?? de arta academic?, era un gest de frond? anti-art. Dar azi ce poate fi? Un reper pentru arta kitsch. Fiindc? în timp ce unii se afiliau mi?c?rii Dada sau suprarealismului, marea art? î?i vedea de drum. Picasso, Matisse, Klimt sau Brâncu?i î?i d?deau m?sur? cu opera nemuritoare.

Arti?tii respectivi, de la „Naumann Gallery", au intrat în joc, au c?utat s? fac?, vorba ceea, din closet bici! De pild?, rusul Alexander Kosolapov prezint? un triptic de pisoare din „revolutionary porcelan", având în interior ni?te adezive suprematiste, cu un triunghi, un p?trat, iar pe ultimul st? scris „Lenin"! Adev?rat? ironie schizofrenic?. O alt? lucrare, crea?ia italianului Carlo Maria Mariani, reprezint? un nud boticellian, deci o imagine renascentist?, nud v?zut din spate, a?ezat pe un vas de toalet?, având al?turi ?i o ramur? cu banane, c? s? ne sugereze c? în timp de st? pe W.C., frumoas? din imagine m?nânc? din aceste exotice fructe! Mike Bidlo vine cu o instala?ie de pisoare maro, f?r? nici o idee. Ca ?i Richard Pettibone cu „The Blind Man". Un alt artist, Ray Beldner, mai ru?inos, îmbrac? toalet? într-un ambalaj de lux, a?a cum vedeam la magazinele de mod? („Peelavie"). Adic? î?i vinde un obiect de rahat, într-un ambalaj fastuos.

Totul este precum este kitsch-ul, la limita vulgarit??ii

Trebuie spus c? toate aceste bazaconii, prezentate ca art?, au7 stârnit râsul vizitatorilor, în timp ce b?iatul care servea b?uturile, cânta: „If you have a body, you are an athlete", f?r? vreo leg?tur? cu expozi?ia, c? s? întregeasc? atmosfera surrealist?. E vorba de o fântân?, unde totul curge (pant? rei)! Orice este posibil când nu ai ce spune. Efectul este ridicol ?i nul, nu mai este avangardist. Ceea ce în perioada interbelic? însemna o atitudine, Marcel Duchamp fiind unul dintre pionierii surrealism-ului, acum nu mai are decât un efect rizibil. Aceast? se nume?te „An Homage" pe care galeria Naumann îl aduce lui Duchamp. Sau poate c? galeristul î?i exprim? aici adev?rat? atitudine fa?? de o perioada semnificativ? din istoria artei, dar care ?i-a tr?it traiul?! E de preferat totu?i ceea ce vedem la „Blum & Poe Gallery", de pe 66 St., unde Gavin Kenyon expune pe pere?i pre?urile de la u?i, pe care ne ?tergem pe picioare, dar le construie?te din tabl? sau bronz. El le nume?te shrouds, adic? giulgiuri, fiindc? sunt ?i monocrome, cenu?ii sau negre. E tot o atitudine de frond?, de negare a formelor artistice de orice fel!

De la pop-art, la „toilet-art"

M? gândesc din nou la retrospectiv? de la „Guggenheim", unde i-am v?zut expu?i al?turi pe Brâncu?i ?i Duchamp. Noi avem tot respectul fa?? de ceea ce francezul Marcel Duchamp a f?cut pentru Brâncu?i, fiind cea mai bun? c?l?uz? a lui în America. ?i tot el l-a sf?tuit pe Brâncu?i s? dea în judecat? statul American, respectiv serviciul vamal din New York, care a interzis intrarea în Statele Unite a unor lucr?ri, considerându-le piese industriale, fapt ce a declan?at un faimos proces, câ?tigat de Brâncu?i, moment care l-a consacrat definitiv ca fondator al artei moderne americane. Toat? aceast? poveste, implicit rela?ia Brâncu?i-Duchamp, o redau pe larg în cartea Brâncu?i în America. Da, dar ?i din al?turarea de la „Guggenheim" se vede diferen?a colosal? între art? celor doi arti?ti. Brâncu?i dep??e?te timpul, epoca în care a creat, Duchamp nu poate fi în?eles decât în perioada în care a tr?it. R?mâne un avangardist francez americanizat. ?i un apreciat juc?tor de ?ah! De unde ?i omagiul adus de Sophie Matisse, nepoata lui Henri Matisse. În istoria artei, o partida de ?ah între Brâncu?i ?i Duchamp este inegal?. Unul apar?ine eternit??ii, cel?lalt unei epoci bine determinate, dovad?, expozi?ia de la „Naumann Gallery", care ne arat? ce ridicol ne apare azi avangardismul. El nu poate fi tratat decât ca fenomen, ca reper istoric, ca document, fiindc? altfel, dup? criterii artistice, arti?tii ca Duchamp nu au nici o valoare estetic?. La fel nici cele 31 de omagieri de la „Naumann". „Fountain" a fost ceea ce avea s? devin? „Campbell's Soup" al lui Warhol, simbolul kitsch-ului American. O abera?ie a neputin?ei creatoare. Iar acum, ce salt vedem, ce mutare de ?ah istoric?? Nici una. De la pop-art, „Naumann Gallery" ne prezint? „toilet-art"!

Goana steril? dup? cai verzi pe pere?i

De ce se men?ine iluzia artistic? numai la nivel urinal? O seama de arti?ti importan?i, 31, printre care John Baldessari, Joseph Kosuth, Peter Saul, Douglas Vogel sau Ai Weiwei, fac filosofia chibritului. Adic? nu avem nici o satisfac?ie estetic?, dar nici m?car una cultural? sau informativ?, fiindc?, în timp ce organizatorii de la Guggenheim au marcat rela?ia Brâncu?i-Duchamp prin expunerea al?turat? a unor lucr?ri, „Naumann Gallery" nici nu-l pomene?te pe Brâncu?i. De altfel, din mai multe discu?ii pe care le-am avut cu dl. Naumann, domnia s? este tributar la acest capitol datorit? goanei sterile dup? cai verzi pe pere?i. Poate va scrie m?car un eseu reparatoriu, Brâncu?i ?i Duchamp. Merit? !

Coresponden?? de la New York
Grafica - I.M.

footer