Revista Art-emis
Picassodoperele lui Picasso PDF Imprimare Email
  
Joi, 16 Februarie 2017 07:34

Pablo PicassoNici nu m-am dezmeticit bine (diferen?a de 7 ore fa?? de Bucure?ti), c? primii mei pa?i în Manhattan m-au dus instinctiv c?tre „Gagosian Gallery", simbolul absolut al artei moderne. ?tiam c? aici, la sediul central de pe Madison Avenue, este imposibil s? nu am o surpriz?, s? nu existe expus ceva nemaiv?zut. ?i, într-adev?r, în spa?iile de la etajul 5 al galeriei, am dat peste nume grele ale artei americane, ca Andy Warhol, Cy Twombly, Charles Ray, Christopher Wool sau faimosul „Pendulum" al lui James Nares, ca ?i peste dou? lucr?ri de David Reed, care anun?au ceea ce aveam s? v?d urcând la etejul 6, expozi?ia „Painting Paintings", care reune?te piesele acestui valoros artist, expuse prima oar? la New York în 1975, când el venise aici din sudul Californiei. El a impus ideea de a vedea imagini precum Grand Canyon prin brazde diagonale. Uria?ele pânze creeaz? senza?ia de univers paralel. Este o viziune gridophanic?, acea de a revela zonele limitrofe, de a privi lucrurile dinspre marginea lor. Dar marea surpriz? te a?teapt? la parter, acolo unde este ?i libr?ria galeriei. Vizitatorul descoper? aici un miracol, expozi?ia „Picasso's Picassos", o selec?ie din colec?ia lui Maya Ruiz-Picasso, fiica lui Pablo Picasso ?i a muzei sale iconice, Marie-Therese Walter. Expozi?ia este organizat? de Diana Widmaier-Picasso, nepoata lui Picasso. A?adar, un eveniment în familie. Numai la noi a existat prejudecata c?, dac? e?ti actor, de pild?, iar so?ia ta actri??, ?i juca?i împreun?, asta înseamn? un fel de „nepotism", cum îmi spunea Victor Rebengiuc, care regreta c? zeci de ani, anii tinere?ii ?i maturit??ii, nu a intrat pe scen? al?turi de Mariana Mihu?, so?ia sa, s? nu se bârfeasc?, s? nu se spun? nu ?tiu ce prostii, când în toat? America vedetele se formeaz? ?i se ajut? în familie. Nu e star american s? nu aib? o asemenea istorie de promovare în familie. Cine s? continue mai bine tradi?ia ?i harul, dac? nu fiul pe tat? ?i fiica pe mam?? Picasso a avut un cult pentru familie. Tot acest cerc familial la Picasso este sacru. În expozi?ie, una din lucr?ri se ?i nume?te „La famille" ?i este senza?ional?! F?r? teama de a gre?i, putem spune c? opera lui Picasso este ca un jurnal de familie. E firesc s? fie a?a mai ales în colec?ia lui Maya. Tot ce vedem, respir? via?a de familie. Nu numai fotografiile expuse, care fac parte din „albumul de familie", reflect? aceast? realitate, dar mai ales tablourile propriu-zise sunt inspirate numai de/din familie, precum fantasticele portrete f?cute lui Marie-Thérčse, apoi lui Maya, în special cel cu p?pu?? ?i cal („Maya ŕ la poupée et au chaval", 1938). Maya este v?zut? ca un copil teribil, mereu cu p?pu?i ciudate, dar ?i cu câinele lui Picasso, Riki, care apare în fotografia de pe balconul casei din Boulevard Henri IV din Paris.

N?scut? în 1935, când Picasso avea 54 de ani, Maya a fost marea lui iubire, de?i mai avea înc? trei copii. Evident, colec?ia Maya este rezultatul unei extrordinare mo?teniri. Picasso a murit în anul 1973, l?sând în urma sa o vast? oper?, de peste 5 mii de lucr?ri, incluzând picturi, desene, sculpturi, ceramic?, gravuri, litografii, plus poezii ?i o mare arhiv? fotografic?. Toate au fost l?sate ultimei sale so?ii ?i celor patru copii ai s?i. În 1979, operele au fost donate de mo?tenitori statului francez, care a creat Muzeul Picasso din Paris, un muzeu monografic dedicat vie?ii ?i operei marelui artist spaniol. Maya ?i-a dedicat timpul ?i energia sa geniului tat?lui ei, s?-l fac? ?i mai cunoscut, prin expozi?ii în toat? lumea, expertize ?i suport material. În 1980, ea a prezentat o parte din colec?ia sa într-o serie de expozi?ii din Asia, ar?tându-l pe Picasso în ipostaze total necunoscute publicului, imagini intime, înc? nepublicate. ?i mereu a donat marilor muzee lucr?ri ?i fotografii din albumul de familie. Nu a?a cum se întâmpl? la noi, unde mo?tenitorii unor colec?ii nu ?tiu cum s? le fac? mai repede praf, pentru bani, a?a cum am ar?tat în cronicile dedicate Casei de licita?ii Artmark. Însu?i Brâncu?i este sacrificat, a?a cum s-a distrus colec?ia obiectelor lui personale, dar ?i istoria piesei „Cumin?enia p?mântului" este cu cântec, mo?tenitorii nu au donat-o ??rii, Muzeului Na?ional de Art?, ci a fost vândut? prin jecm?nire de la popula?ie! Cine vede Metropolitan Museum of Art, cel mai mare muzeu al lumii, vede c? el este alc?tuit în principoal din mari colec?ii donate muzeului.

Expozi?ia de la „Gagosian Gallery" con?ine opera iconic? a lui Picasso, ceea ce define?te stilul s?u inimitabil, care ?i-a pus amprenta pe toat? arta secolului 20. Sunt tablouri celebre, toate capodopere, pe care le-am numit Picassodopere, pentru a le distinge de celelalte capodopere ale artei universale. Ele acoper? o perioad? de 40 de ani, fiind pictate înte anii 1931 ?i 1971, începând cu „La Baiser" (1931), un vorace s?rut care exprim? dragostea devoratoare, v?zut? ca violen??, exact opus „S?rutului" lui Klimt ?i Brâncu?i. Alte portrete exprim? personaje care amintesc de arta vechilor mae?tri spanioli, Velázquez ?i Murillo, precum „El bobo" (1959), un fantastic personaj. De asemenea, vedem ?i o sculptur? din plaster (ghips), reprezentând-o pe Francoise Gilot, îns?rcinat?, penultima amant? a lui Picasso, o pictori?? foarte tân?r?, lucrare numit? chiar „La femme enceinte" (1959). Expozi?ia este primul capitol dintr-o serie de expozi?ii care vor prezenta aceast? unic? ?i extrem de insolit? colec?ie. Care-l prezint? pe Picasso ca om ?i artist. Aici avem completa revela?ie a stilului picassian. În portretele lui Marie-Thérčse ?i Maya, toate r?scunoscute, se remarc? ruptura total? fa?? de tradi?ie, care oferea iluzia tridimensional?. Însu?i titlul „Marie-Thérčse, face et profil", ne ofer? cheia noii viziuni, în care fa?a ?i profilul personajului sunt redate simultan. Picasso descompune tridimesionalitatea ?i o reasambleaz? pe suprafa?a plan? a pânzei, adic? renun?? la iluzie, la conven?ia de a sugera spa?iul. A?a este ?i portretul „Marie-Thérčse avec une guirlande" sau portretul ei accoudée, adic? înclinat. Lucr?rile sunt realizate în anii '30. Ochii adu?i din fa?? în profil, ca ?i gura pus? pe obraz, ne arat? c? modul nostru de a privi este o conven?ie, ca un joc de copii, în care doar credin?a în ceea ce faci este total?. Dar dincolo de acest montaj insolit al chipului, cu adev?rat ?ocant? este culoarea. Pasta este crud?, total neprelucrat?, iar acest colorit puternic, naiv, rudimentar, face tabloul incredibil de viu. Portrtele sunt cubiste, geometrice, manier? care a triumfat datorit? talentului cu care Picasso a ?tiut s? dea lovitura de gra?ie artei tradi?ionale, ucigând iluzia spa?ial?. Plus c? a plasat aceste figure descompuse pe fundaluri moderne, mono sau bi-cromatice. Tot geniul lui Picasso se vede în felul cum prive?te portretul, ca pe un spectacol suprarealist. Totul este decupat ?i montat altfel, de?i exist? o continuitate, o unitate a mi?c?rilor, desenul prelungindu-se în maniera de a îmbina la fel de simplu culorile, ghiralanda verde cu p?rul galben ?i bluza albastr?. Sau în alt? ipostaz?, fe?ele lui Marie-Thérčse sunt total înecat în alb ?i numai luminile ochilor sunt albastre. La fel de ?ocant este ?i portretul mu?chetarlui, numit „Mousquetaire ŕ l'épée assis" (1969), ro?ul fiind dominant, iar sugestia personajului este dat? de câteva elemente, ca pana de la p?l?rie, mânerul sabiei, un pantof, adic? prin arta de a descompune un persoanj cunoscut. Ce rost are s? mai faci un mu?chetar, când reperul este la tot pasul, în c?r?ile de ?lcoal?? Privitorul nu mai are nevoie decât de câteva elemente pentru a-l compune în mintea sa. A?a cum un întreg masacru este redat prin elemente umane ?i animale disparate ?i aruncate la întâmplare, ca în „Guernica".

Picasso ne-a înv??at s? privim altfel un chip, s? vedem nev?zutul, partea lui ascuns?, de parc? am avea un al treilea ochi magic, prin care vedem ?i în spate, ?i în subcon?tient. Decuparea chipului, dezmembrarea ?i reasamblarea duc la surrealism, la ceea ce au f?cut Buńuel ?i Dali în „Câinele andaluz". Totul pare ca distugerea unei juc?rii ?i reasmblarea ei. Un joc p?pu?eresc. O opera?ie mecanic?. E ca ?i cum impecabila „belle époque" ar fi v?zut? cu umor. Picasso nu s-a n?scut pe un teren gol, el a g?sit la Paris mediul propice c?ut?rilor sale, datorit? marii mi?c?ri produse de impresionism. Dezmebrarea uman? devine o expresie a realit??ii. Fa?a unui personaj este v?zut? din profil. Iar acolo unde exist? un portret redat cu mijloace clasice, precum „Portretul unui om", ceea ce îl face s? fie compus, este culoarea, petele de culoare. Aceste benzi de culoare din care e creat persoanjul, ne dau impresia unui colaj cromatic. E un fel de personaj-curcubeu, o fantastic? picassodoper?! Picassodoperele sunt greu de concurat, dar influen?a lor a fost ?i este enorm?. Mai ales în America. Picasso a împins c?ut?rile la formele pe care le vor dezvolta arti?tii curentului pop-art. Chiar ?i genul „installation" este anun?at de el, ca ?i tot ce înseaman? folosirea liber? a materialelor netradi?ionale.

Impresionant? este influen?a pe care a avut-o opera lui Picasso în veacul trecut. Picasso a marcat toat? arta modern?. ?i a fost suficient s? ies din galeria Gagosian ?i s? intru în Breuer Museum, aflat în apropiere, c? am ?i remarcat aceast? influen?? izbitoare în retospectiva „The Sky Is a Great Space" a unei mari artiste italiene, Marisa Merz (n. 1926, Torino). De?i protagonist? a mi?c?rii Arte Povera, Marisa Merz ?i-a manifestat marele talent ducând mai departe linia lui Picasso, experimentând pe elemente neconven?ionale. Influen?a lui Picasso este cople?itoare, fie în maniera de a trata portretele picturale, fie în modelajul portretelor din ghips. ?i exemple de a vedea picassian lumea sunt la tot pasul. Nu e de mirare c? Pablo Picasso este socotit cel mai mare artist al tuturor timpurilor, inclusiv la capitolul vânz?ri. În top 10, el ocup? patru pozi?ii, primul loc fiind de?inut de „Les femmes d'Alger", lucrare achizi?ionat? la suma record de 179, 4 milioane de dolari. Dar acest aspect nu mai contez?, este secundar, r?mâi cu viziunea nonconformist? asupra portretului uman, care este revolu?ionar?, prin ceva foarte simplu ?i inocent. În timp ce toate eforturile arti?tilor mari ai lumii au fost spre reflectarea portretelor în spa?iu, spre reprezentarea spa?ialit??ii, Picasso elimin? spa?iul ?i ne red? figurile în plan, ne red? frontalitatea din profil, ca într-o opera?ie anatomic?. A readus arta la originile ei preistorice. E greu de prev?zut ce va fi mâine, c?ci în prezent asist?m la ceea ce am numit clonarea artei universale. 

Coresponden?? de la New York

Grafica - I.M.

footer