Revista Art-emis
De la cartof la Goldart sau viceversa PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 08 Februarie 2017 22:08

GoldartArtistul Alexandru Ghildu? a intrat în con?tiin?a public? cu sculptura din Pia?a Revolu?iei, care reprezint? o ?eap? din marmur? alb? în vârful c?reia se afl? un conglomerat de materie fieroas?, care seam?n? cu un cartof, de aceea lumea a botezat aceast? lucrare „Cartoful". A fost mult timp contestat? (?i mai este înc? - n.r.). Cred c? am fost singurul care am ap?rat-o, pe ideea c? poporul român a fost tras în ?eap? pentru un cartof, altfel spus, pentru o pâine, pentru via??. Apoi ?eapa este ?i un simbol neao?, draculian. I-am g?sit rostul acolo, sugerându-i totu?i artistului c? ar fi mai la obiect dac? ar face ca din nebuloasa din vârf, s? curg? câteva pic?turi de sânge. ?i, într-adev?r, ulterior au ap?rut urme de sânge prelingându-se de pe cartof pe marmur?, a?a cum este acum. Despre artist nu am mai aflat nimic, nu afl?m nimic nici de pe Wikipedia, unde, spre ru?inea lui, are mai multe premii decât opere. Rela?iile ?i aranjamentele premiale nu ?in loc de art?, mai ales de Goldart. Acest nume, legat de Ghildu?, a ap?rut prin anii dou? mii pe o cas? de vânz?ri de art? aflat? vizavi de Conservator. Apoi n-am mai ?tiut nimic de artist. Poate c? artistul a f?cut loc omului de afaceri. Ca acum s? aflu c? are o cas? de licita?ii, cu aceal?i frumos ?i preten?ios nume, Goldart, pe strada Ion Luca Caragiale. S-a ivit prilejul s-o vizitez recent, când am primit o invita?ie la licita?ia unui tablou de Adrian Ghenie, artist c?ruia i-am urm?rit cariera înc? de la debutul s?u în America, la Pace Gallery, de acum cinci ani. Ghenie a crescut, a ajuns cu piesa Nickelodeon la cota de 9 milioane de dolari, dep??ind la acest capitol pe to?i pictorii români din toate timpurile. Îl mai întrece doar Brâncu?i. Dar Ghenie e tân?r, are timp s?-l lase ?i pe Brâncu?i în urm?. Cine ?tie, poate cu lucrarea de la „Goldart"! ?i am mers s? v?d minunea lui Ghenie, anun?at? atât de tentant pe Internet.

Casa de licita?ii „Goldart" se afl? într-o vil? boiereasc? aflat? în zona de lux a Bucure?tilor vechi. Am mers mai devreme s? v?d lucr?rile ce se vor licita. Am str?b?tut înc?perile în care erau expuse cele 109 lucr?ri aflate pe lista de licita?ie. Am dat roat? de câteva ori, dar nu mi-a s?rit în ochi nici un tablou. Toate erau mate, ?terse, f?r? valoare, multe din sfera m?rgina?? a clasicismului interbelic, autori second hand. Nimic deosebit care s?-mi atrag? aten?ia, poate portretul nesemnat al unei anume Helena Fourment, aflat în mijlocul s?lii principale de licita?ii, pentru originalitatea sa, un nud ce se dezv?luia, acoperit par?ial de o hain? de blan?. Un kitsch mai r?s?rit. În rest, anost. Am întrebat pe cineva din staff-ul de organizare, unde st? ascuns tabloul lui Ghenie, nu-l scot la vedere? Era îns? acolo. ?i mi l-a ar?tat. Era la vedere, printre altele. M? a?teptam s? v?d o lucrare impresionant?, la nivelul estim?rii casei. Îns? mare deziluzie. Era/este un tabloua?, ca de elev. Se nume?te Flori. Un galben obosit, aproape monocromatic, f?r? nici o leg?tur? cu ?coala lui Baba din care se spune c? artistul ar face parte. Cic? e o lucrare de început, de debut, dar care seam?n? cu sute de alte tablouri florale ale pictorilor români de ieri ?i de azi. Nimic deosebit, modest, cât se poate de modest, departe de a anun?a pictorul atât de solicitat de mai târziu.

Ciudat, dar lucr?rile de ?coal? ale lui Brâncu?i, de pild?, anun?? geniul s?u afirmat la Paris. Intereseaz? enorm lucr?rile de debut ale arti?tilor, primii pa?i, care con?in in nuce visul artistului. Aici nu e cazul. Ghenie se dovede?te ieftin. Dar acest tabloua?, de 44 x 33 cm, datat '94, a fost estimat de casa de licita?ii la valoarea de 20-40 mii de euro! ?i s-a vândut f?r? nici o dispun?, unui domn tân?r, care, dup? ce l-a achi?ionat cu 23 mii euro, s-a ridicat ?i a plecat. Venise special pentru aceast? lucrare. Dac? Ghenie n-ar fi avut cota interna?ioinal? pe care o are, nimeni nu s-ar fi mi?cat, probabil c? Flori ar fi r?mas nevândut, nesolicitat, ca majoritatea lucr?rilor din lot. El, dac? era din familia lui Brâncu?i, nici n-ar fi trebuit s? accepte s? i se scoat? la licita?ie a?a ceva. Sper ca dorin?a de câ?tig s? nu-i orbeasc? viziunea de artist. De acum încolo, trebuie s? fie atent la tot ceea ce expune. Opera e aurul s?u, nu banii. Fiindc? banii se duc, aurul/goldart, r?mâne, cum spune o vorb? evreiasc?. Peste 50 la sut? dintre lucr?rile aflate pe lista de licita?ie nu au fost solicitate, iar cele lictitate s-au dat cu pre?uiri derizorii, în jur de dou? sute de euro! Singurul pseudo-eveniment a fost tabloul Flori al lui Ghenie, din motivele ar?tate, majoritatea pieselor licitate nu au trecut pragul de o mie de euro. Câteva au dep??it aceast? sum?, ca un tablou de necunoscutul Mircea Doinaru, o natur? static? de Ion Pacea, un portret de Eusta?iu Stoenescu, o nuc? în perete de Dorel Topan (?!), un tablou de Nicolae Vermont, o sculptur? de Marcel Guguianu. Multe tablouri clasice, realiste, nici un tablou neconven?ional. Totul marcat de patina realismului, a desenului clasic.

A fost un fel de anti-eveniment. A?a ceva nu po?i vedea decât într-o lume de încep?tori. Totul modest ?i timid, precum comisarul/licitatorul, care parc? nu avea vlag? s? strige lucr?rile, i-o fi fost team? c? se cump?r?!? O f?cea plictisit ?i transmitea în sal? o aceea?i stare de dezinteres. P?rea c? ne afl?m în treab?. De parc? îi era indiferent dac? marfa de pe pere?i se vinde sau nu. Oricum, p?rea s? ne zic?, puzderia de autori mai mult sau mai pu?in cunoscu?i nu merit? alt tratament! A?a cum comisarii de la Artmark au fost la Christie's sau Sotheby's s? înve?e meserie, e musai ca ?i comisarul de la „Goldart" s? mearg? la Adina Matei de la „Artmark", s? înve?e. M? a?teptam ca licita?ia s? fie ca ?epu?a lui Ghildu?, plin? de curaj, de spectacol, dar între „Goldart" ?i Casa de licita?ii „Artmark" este o distan?? ca între Artmark ?i Casa de licita?ii „Christie's". ?i resurse ar fi. Exist? o anumit? elegan??, un anumit bun sim?, o nevoie real? de comunicare, dac? n-ar exista o team?, o precau?ie nejustificat? (dictatura câ?tigului cu orice pre?!), dar totul deocamdat? este prea modest, în primul rând prin lucr?rile care s-au expus ?i s-au licitat. Interesul va fi mai mare, dac? Goldart ?i-ar respecta numele, dac? s-ar axa pe colec?ii, s? spunem. Deocamdat?, aici nu a fost nici un „goldart", nici o pies? de aur, nici un eveniment notabil, nici o pies? disputat?. A fost o licita?ie ca ?i cum nu a fost. F?r? importan??. Iar Florile lui Ghenie, care în clipa asta are o expozi?ie la „Pace Gallery" din Chelsea, New York, galeria care l-a lansat, expozi?ie despre care sper s? scriu curând, nici nu ar fi contat, treceau neobservate. Poate nici nu se aflau pe lista de licita?ii, dar cota autorului i-a f?cut ?i pe organizatori s?-?i dep??easc? modestia, altfel spus, s?-?i arate ne-profesionalismul sau fa?a ascuns?. Ei au estimat o lucrare f?r? valoare la un pre? nedrept, de o obr?znicie care seam?n? cu cartoful din Pia?a Revolu?iei.

footer