Revista Art-emis
Un Macbeth virusat PDF Imprimare Email
  
Duminică, 22 Ianuarie 2017 14:03
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/cronica/cronica-de-arta/Macbeth.jpg

Macbeth Bulandra Internetul este vr?jitoria zilelor noastre. Dac? î?i preveste?te o ghicitoare c? ajungi în curând pre?edinte de stat, ce faci? Devii Macbeth ?i ucizi tot ce întâlne?ti în cale? De câte ori n-am primit pe Internet mesaje c? dac? accesez acum pe nu ?tiu ce joc, câ?tig o ma?in? de lux sau o excursie în Honolulu. Ba cineva mi-a scris pe Spam c? dac? îi dau num?rul de card, îmi transfer? pe loc în el 9 milioane de lire sterline! Zilnic apar astfel de vr?jeli chioare, de la vr?jitorul principal al planetei, Internetul, vr?jitoarea modern?. În evul mediu vr?jitoarele erau crezute, a?a cum le-a crezut Macbeth pe cele trei v?jitoare care i-au ie?it în cale ?i i-au prezis c? va ajunge în curând rege! Cum, c?ci abia îi salvase via?a regelui Duncan în ultima b?t?lie!? Nu se poate! Ba se poate. Au spus-o vr?jitoarele, nu e de glum?. ?i s?mân?a odat? aruncat? în mintea sa, udat? bine ?i de consoart?, Lady Macbeth, cu toate parfumurile, a încol?it. A dat via?? unui rod monstruos. Adic? el îl ucide pe Duncan, care tocmai venise în ospe?ie la el acas?, apoi, dup? ce ajunge pe tron, î?i ucide ?i prietenul, pe Banqo, cel ce fusese martor al proorocirii, apoi pe to?i cei care aveau drepturi legale la tron. Iat? unde duce s? le crezi pe vr?jitoare, care erau, în Evul Mediu, ceea ce este azi Internetul. Vr?jitoarele nu erau numai vânate ?i arse pe rug, ci ?i respectate, ?i uneori devenite eroine, precum se întâmpl? în filmul Season of the Witch / Anotimpul vr?jitoarei (2011), bazat pe un caz real, unde o vr?jitoare este acuzat? c? ciuma care bântuie într-un ?inut se întâmpl? din cauza ei, dar, trimis? spre exorcizare într-o aba?ie pe baza unui text magic str?vechi, care, rostit, era uciga? de diavoli, se dovede?te nevinovat?, iar cavalerul salvator al c?r?ii magice îi va fi pereche la întoarcere pentru a sc?pa oamenii de blestem!

Am f?cut aceast? introducere ca s? v? vorbesc, de fapt, despre o recent? premier?, spectacolul Macbeth, pus în scen? la Teatrul „Bulandra" de regizorul ceh Michal Do?ekal, directorul Teatrului Na?ional din Praga, un experimentat regizor, cu un repertoriu solid, de la Marlowe ?i Shakespeare la Cehov ?i Beckett. M-a atras în mod deosebit viziunea lui, m?rturisit? în caietul program: „Odat? cu apari?ia calculatoarelor ?i a internetului, oamenii au crezut c? vor deveni mai în?elep?i ?i mai informa?i, dar au constatat c?, de fapt, lucrurile stau tocmai invers: azi suntem invada?i de falsuri - ?tiri false, informa?ii false, o mass media care dezinformeaz?, înc?rcându-ne cu energii negative -, deci e tot un fel de putere vr?jitoreasc?, ce d?inuie ?i azi, influen?ându-ne vie?ile. Exact ca în Macbeth". Dar cum afl?m noi din spectacolul lui Do?ekal c? Internetul este vr?jitorul care ne vr?je?te, ne dezinformeaz? sau ne d? iluzii de?arte? Nu afl?m. Dar am putea lesne afla întrucât piesa lui Shakespeare este complet virusat?, nu mai suntem în Sco?ia medieval?, Shakespeare devine o dulce amintire, numai pentru autorii din caietul-program, pe scen? vedem altceva, versiunea modern? a lui Michal Do?ekal, care ?i el pare s? fi uitat complet de Shakespeare ?i chiar de o coeren?? elementar? a faptelor. Când un text e virusat, totul se încurc?. Nu se poate face în nici un punct al acestui spectacol o leg?tur? cu Shakespeare. Singurul contact r?mâne numele personajelor.

Ne afl?m într-un fel de bunker al lui Macbeth, o subteran?, ca în filmele despre atacurile teroriste asupra pre?edin?ilor S.U.A. la Casa Alb?. Camerele de supraveghere ne arat? pe un ecran imagini din labirintul acestei case a lui Macbeth, bine dotat? la intrare, cu buc?t?rie, cu tot felul de alifii cosmetice ?i un frigider plin din care, la un moment dat, se înfrupt? copilul lui Banqo. Vr?jitoarele stau pe un fotoliu înc?p?tor ?i m?nânc? popcorn, beau din pahare de plastic, ca la un party, ?i ar fi putut s? aib? ?i un laptop la ele, m? mir chiar cum de lui Do?ekal i-a sc?pat acest detaliu, el, care este un regizor al g?selni?elor cu semnifica?ii anarhice, în tradi?ia lui Milos Forman. De pild?, vr?jitoarele îl vr?jesc pe Macbeth turnându-i cu o pâlnie în ureche otrava pe care o prepar?, a?a cum f?cuse Claudius, când ?i-a omorât fratele, pe regele Hamlet. Spectacolul este ca un fel de „groap? de gunoi", de loc al de?eurilor culturale de tot felul, unde g?se?ti varii sugestii culturale sau religioase, precum o undi?? care are în loc de cârlig o cruce, plimbat? prin fa?a lui Macbeth, care vrea s? o prind?, a?a cum caut? s? prind? ?i fantoma lui Banqo, dup? ce acesta este ucis din porunca sa. Dar aici nimic nu se leag?, totul este aruncat la gr?mad?, fiindc? exist? numai un singur ax c?l?uzitor: parodierea, persiflarea, farsa.

Tragedia lui Shakespeare a devenit parodia lui Do?ekal. Ce crede?i c? Macbeth (Marius Chivu) mai este un erou? Este un antierou, el umbl? tot timpul despuiat, s?-i vedem ?uncile, ?i chiar din prima scen? îl vedem a?a, când e adus în scen? pe un cearceaf. Degradarea este total?. Do?ekal elimin? orice element tragic, orice element de simplitate, dimpotriv?, complic? totul pân? la sufocare. E ca în Noul Locatar al lui Eugène Ionesco, unde obiectele sufoc? personajul. Duncan (Adrian Ciobanu)? Un filfizon, cu „chip iste? de oaie crea??", cum spune Eminescu în Ai no?tri tineri. Lady Macbeth (Andreea Bibiri) este o vamp?, ea imit? starurile americane, ne ofer? ?i un num?r muzical, cânt? în englez? un hit corup?tor, semnat probabil de compozitorul Ivan Acher, autor al unor coloane sonore la filme, care aici a compus o muzic? foarte pestri??, de la atmosfer? terror la cântece cu Mo? Cr?ciun. ?i cum arat? Malcolm (Ilinca H?rnu?), cel ce preia puterea, cel ce trebuie s? primeasc? onorurile încoron?rii? Ca un copil degenerat, f?r? suflu, ca vocea de scapete a lui Macbeth, înconjurat de un grup de sus?in?tori la fel de anemici, care abia îngân? un „tr?iasc? regele". Atât de derizorie a ajuns lumea, încât viitorul, ce se întâmpl? cu soarta ??rii, nu mai intereseaz? pe nimeni, orizontul e total în cea??, ca ?i prezentul.

Cu un cuvânt, avem ni?te caricaturi, ni?te clone denaturate ale personajelor shakespeariene. Ar putea fi considerate ?i personaje butaforice sau de circ, din lumea tiribombelor, a?a cum se petrece o scen?, când Macduff (Cornel Scripcaru) ?i Malcolm au o întâlnire la Luna Park ?i trag cu pu?ca în ni?te ?inte p?pu??re?ti ?i câ?tig? o gr?mad? de ursule?i de plu?! În fundal, decorul arat? un carusel, care, evident, nu exista în Sco?ia pe vremea când se petrece ac?iunea piesei lui Shakespeare, înc? o dovad? c? ne afl?m în zilele noastre, într-un peisaj londonez, s? spunem, dac? nu ar fi s?r?cia de pe scen?, fiindc?, în contrast cu decorul dystopic al lui Martin Chocholousek, costumele semnate de Hana Fischerova sunt reduse la maxim, adic? sunt minimale, de mahala, tr?dând partea financiar? a spectacolului. Pe care îl putem considera un spectacol ceh montat la „Bulandra" cu actori români.

Viziunea ar putea p?rea absurd?, ca în teatrul absurdului, dar Macbett al lui Eugène Ionesco împinge demonstra?ia lui Shakespeare la consecin?ele tragice ale puterii. Nu avem o parodie, ci un absurd al istoriei, parodia, cu accente pamfletare, se afl? aici, la Do?ekal. A? putea s? apropii aceast? viziune de spectacolul teatrului din Groningen (Olanda), care a realizat un Macbeth dup? formula teatrului de p?pu?i, în care cinci actori, care jucau personajele piesei, imitau mi?c?rile mecanice ale marionetelor. Macbeth devenise o fars?. Disp?rea astfel interesul pentru text, pentru idei, ?i te interesau performan?ele actorice?ti, cum o fac actorii pe marionetele. Dac? vrei s? omori un personaj tragic, transform?-l în juc?rie. Numai c? acolo, la final, Malcolm mitraliaz? tot acest decor p?pu??resc, spunând c? lumea a ajuns s? fie condus? de marionete criminale ?i c? e timpul s? construim o nou? lume. Dar într-o viziune studen?easc? dup? Macbett al lui Ionesco, la o clas? de la Facultatea de teatru din Cluj, Malcolm nu vine cu speran?a unei noi lumi, el este un altfel de exterminator, poart? un costum extraterestru, cu c??ti la urechi ?i o tast? de computer în mâini, venit s? instaureze teroarea ?i dictatura absolut?, o dictatur? cosmic?.

?i la Do?ekal exist? aceast? tendin?? spre p?pu?erie, spre robotizare, dar el ambi?ioneaz? s? ne ofere altceva, un fel de „zbor deasupra unui cuib de cuci", respectiv o parabol? a unei lumi bolnave, fiindc? decorul poate fi considerat ?i o sal? de spital, un ospiciu, iar Macbeth et co pacien?ii lui. O sor? î?i freac? mereu mâinile ?i se ?terge pe ?or?ul de m?celar. Acest detaliu este semnificativ. ?i ceilal?i slujitori poart? ?or?uri de m?celar, indicând lumea crimei în care tr?iesc, condu?i de un rege ?i o regin? cu mâini însângerate, care ei în?i?i nu reu?esc s? se spele de sângele de pe mâini. Balamucul are de toate. Ba exist? ?i un doctor, care îi consult? pe pacien?i, dar care are la cap?tul stetoscopului un microfon, cu care îi înregistreaz? pe cei consulta?i. Deci un sanatoriu mafiot. Iar despuiatul Macbeth e un capo mafioso. Iat? ce vedem, mafie, ospiciu, bâlci, popcorn, avioane de hârtie, m??ti, cagule, sânge, mult? vopsea ro?ie, ploaie, o lupt? final? pe catalige, în care Macbeth nu este ucis de Macduff, cel în drept, fiindc? Macbeth îi masacrase familia, ci de copilul lui Banqo, care îl „ucide" cu vârful br?du?ului de Cr?ciun! Iat? o imagine a inocen?ei acestui spectacol, care nu are decât calit??ile consacrate ale teatrului românesc, adic? este tipic studen?esc, naiv, experimental, plin de dorin?a nebun? de a ?oca, de a sfida orice reguli, orice conven?ii, de?i nu pune nimic în loc. La urm?, r?mâne un gol imens. Un nimic. ?i m? gândesc ce poate însemna acest spectacol pentru cei total neini?ia?i, care nu vin de acas? cu piesa citit??!

Am v?zut zeci, s? nu zic sute de spectacole shakespeariene. O recent? ecranizare a piesei Macbeth îi aduce în prim plan pe actorii Michael Fassbender ?i Marion Cotillard, dar viziunea este total shakespearian?, avem o analiz? la sânge a ceea ce înseamn? cea?a istoriei, într-un decor arid, ml??tinos ?i stâncos. Majoritatea regizorilor au respect pentru textul lui Shakespeare. La New York, de peste 10 ani, urm?resc toate spectacolele din cadrul Festivalului Shapespeare („Shakespeare in the Park"), dar acolo mont?rile sunt orientare spre a face cultur? spectatorului, sunt lec?ii de limb? ?i de istorie, de ini?iere în tainele teatrului. Nu mai vorbesc la Globe Theater, unde exist? o fidelitate infidel? fa?? de Shakespeare, în sens platonician. Iar în lume, se vede la Festivalul Shakespeare de la Craiova, unde se aduc numai spectacole care nu se îndep?rteaz? de surs?.

Aici, acum, la „Bulandra", Do?ekal face un experiment total. Infidelitatea este absolut?. Îl bate ?i pe Andrei ?erban în viziunea sa r?sturant? asupra Regelui Lear, c?ruia i-a a g?sit o „lir?"! Nu are echivalen?? nici cu g?selni?ele lui Purc?rete. De ce? Fiindc? Do?ekal este foarte rafinat, este un experimentat regizor shakespearian. A montat în Europa multe piese de Shakespeare. Este cultivat, face varii racorduri culturale. Iar în jocul lui Macbeth ?i Lady Macbeth a imprimat tocmai acest rafinament al derizoriului, al dec?derii, al ie?irii din matc?, al nebuniei. Al unei psihologii aduse parc? din lumea lui Pirandello, un autor pe care ar merita s?-l monteze. Actorii joac? un firesc de gradul 2, un fel de contra-emploi, replicile sunt românizate, în sensul c? în locul stilului englez, bazat pe for??, apare b??c?lia, ironia, pref?c?toria (Macbeth chiar „joac?" nebunia), cârligele teatrale, care sunt cele mai periculoase arme împotriv? tragediei. Acest spectacol ar putea fi taxat drept kitsch, în sensul deloc peiorativ al artei plastice americane, un gen derivat din pop-art, o tendin?? actual? foarte puternic?, iar Do?ekal î?i tr?deaz? aceast? influen?? de tip Broadway prin elementele muzicale ?i coregrafice ale spectacolului. Ba avem ?i o „cina cea de tain?" a oamenilor-animale, ca în celebrul tablou al pictori?ei italiene Lidia Venieri, variant? animalier? a Cinei lui Leonardo. Aici nobilii de la curtea lui Macbeth poart? chipuri de porci, iepuri, lupi, mistre?i ?i alte animale cu bot ?i col?i. Ele devin caricatura unui rege tiran, respectat anterior ca lupt?tor ?i luat ca reper moral, dar care cade, se pr?bu?e?te, iar n?ruirea îl face s?-?i piard? min?ile, s? nu mai aib? m?sur? ?i sim?ul realit??ii. Îns? acest fapt îl ?tim de la Shakespeare, c?ci la Do?ekal Macbeth nu are nici o evolu?ie, este pr?bu?it a priori, dinainte de a veni chiar pe scen?, din proiect! Iar Lady Macbeth, jucat? senza?ional de Andreea Bibiri, bântuie, umbl? r?t?cit?, se tot spal? pe mâini, nici nu mai conteaz? dac? ea ?i-a pierdut min?ile când a în?eles c? a dep??it m?sura, c? fapta la care era co-p?rta?? a fost o monstruozitate. Totul se întâmpl? fiindc? textul a fost virusat. Ca ?i subtilele trimiteri culturale, care sunt ?i ele extrem de virusate, dar tot spectacolul este un pretext pentru a ne gândi cât de fragil este omul, cât de coruptibil, cum îl pot vr?ji sunetele sirenelor, ale vr?jitoarelor sau ale internetului. Dar oare toate acestea nu sunt un mijloc pentru a ne ar?ta cum lucreaz? în om dorin?a dup? putere, unde îl duce c?utarea disperat? a unor iluzii de?arte?!

Grafica - I.M.

footer