Revista Art-emis
„Wicked Clone” la New York PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Duminică, 20 Noiembrie 2016 18:36

Wicked CloneÎn luna iunie a acestui an, a avut loc premiera spectacolului „Wicked Clone" (Clona rea) realizat de Mihaela şi Gabriela Modorcea aka „Indiggo Twins", având la bază romanul Wicked Clone de Mihaela Modorcea, roman lansat anul trecut la un târgul de carte, Book Expo America, la standul companiei Barnes&Noble, care a scos romanul şi îl anunţă acum, în aceste zile, ca fiind pe locul 1 în totul vânzărilor, în fruntea unor cărţi prestigioase, despre autori celebri ca Robert Mapplethorpe şi Andy Warhol, corifeii artei americane contemporane. Proiectul „Wicked Clone" este amplu, conţine, în afara romanului, un volum de poezie, o piesă de teatru, un C.D. musical, un serial TV, acest show de care vorbim acum şi un proiectat film artistic. În concurenţa fantastică din America, din Manhattan, vârful artei mondiale, nu se poate pătrunde decât cu astfel de proiecte totale, arborescente, exhaustive. Premiera show-ului a avut loc la „Lynn Redgrave Theater" din inima New York-ului artistic. Teatrul „Lynn Redgrave" este situat pe Bleeker Street și așa a fost numit multă vreme, Teatrul de pe Bleeker Street, înființat de marea actriță engleză Vanessa Redgrave, dar când sora sa, Lynn Redgrave (1943-2010), a murit de cancer, a pus teatrul pe numele ei. Și Lynn a fost o actriță colosală. Fișa ei artistică este impresionantă, a jucat zeci de roluri în filme, pe scenă, la televiziune, iar unele dintre ele au fost încununate cu premii Grammy, Emmy, Oscar și Tony. Părinții au fost actori, un frate actor, a fost rudă prin alianță cu celebrul regizor Tony Richardson, dar și cu actorul Franco Nero. Soțul ei, John Clark, cu care a avut trei copii, de asemenea, a fost actor. Familia Redgrave este celebră în lumea artei, are rădăcini străvechi privind cultura, teatrul în special.

„Lynn Redgrave Theater" este condus de directorul artistic Allan Buchman, care a văzut anterior spectacolul „Wicked Clone" și a fost de acord să-l includă în „Culture Project", pe care l-a fondat, un program de proiecte nonprofit al teatrului, care e inclus în categoria Off-Broadway, celelalte două categorii fiind Broadway și Off Off Broadway. Acum cinci ani, „Indiggo Twins" a debutat cu acest show, într-o primă versiune scurtă, tot pe scena unui teatru Off-Broadway, „Ensemble Studio Theatre" de pe 52 Street. Între timp, Mihaela a publicat romanul „Wicked Clone", pe care este bazată piesa omonimă, respectiv povestea a două fete gemene născute în evul mediu transilvănean și care trăiesc azi în Manhattan, trecând prin transformări multiple, fantastice. Ceea ce impresionează în acest text este partea reală, faptul că fetele chiar sunt purtătoare în ființa lor a acestei realități transilvănene, pe care au transpus-o pe pământ american. Rădăcinile mele făgărășene, cu tot complexul de trăiri ale eresurilor mitologice, au căpătat în ființa Mihaelei și Gabrielei dimensiuni creatoare colosale. Textul spectacolului ne vorbește despre arcul în timp pe care îl fac cele două gemene, una reprezentând Inocența, substanța pură a Sunetului Primordial, cealaltă fiind Clona Rea, care își urmărește sora și vrea să o lecuiască de această pecete originală. În poveste intervin foarte multe actualizări. Magia textului este mereu alimentată cu minunile folclorului și mitologiei transilvănene, cărora li se adaugă aliaje din Shakespeare, Divina Comedie, Eminescu, Ibsen și Cehov.

Semnificativ pentru spiritul textului este titlul complet al romanului: „Wicked Clone or how to deal with the evil", ca și cum ai putea face afaceri cu Diavolul, reprezentantul suprem al Răului. Dar e vorba despre un basm transpus în formula realismului magic, devenind o foarte originală adaptare liberă a mitului „viaţă fără de moarte şi tinereţe fără de bătrâneţe", idee profund românească, materializată prin captarea imortalității, al cărei secret este conservarea purităţii. De altfel, textul de prezentare de pe coperta romanului - publicat de editura celebrului lanț de librării Barnes & Noble, spune totul: „Based on a true story with fairy tale elements of the traditional Transylvanian folklore and with a theme related to Goethe's « Faust », Ibsen's « Peer Gynt », Dante's « Divine Comedy », « Wicked Clone » is the fabulous journey of two identical twin sisters born in Transylvania in 1483, now living in New York City. It is the story of each of us who are fighting our wicked clone, each of us who are trying to escape our fears and rise to our true Soul". Acest fapt are impact la public, care este plasat într-un plan metafizic, într-un dialog cu sine, cu sinele său clonat. Fiecare se gândește că are o dublură care poate îl urmărește, cu care se luptă și caută să-și păstreze identitatea. Sigur, în fiecare din noi există o clonă rea, o acumulare de fapte și trăiri care au dus sau duc la o anumită alterare a eului. Ființa se luptă cu ea, fiindcă își cere drepturile originare, acelea de a-și păstra identitatea.

Clona atacă slăbiciunile din noi, ne provoacă, este seducătoare, torturantă, obsesivă, o eliberare de ea nu este posibilă decât pe un plan superior, divin, acolo unde ea nu are acces (treapta Neprihănirii, cum spunea Sf. Ioan Gură de Aur). În acest plan divin, puterea Diavolului este zero. Tot acest spectacol este cântat și dansat, textul fiind impregnat cu momente de muzică și dans, de o mare densitate. Romanul însuși conține 21 de cântece incluse în poveste, așa cum sunt și eresurile sau ritualurile din folclorul transilvan care se referă la taumaturgie şi la mitologia Răului. Dacă cunoaşte notele, cititorul poate cânta aceste cântece, fiindcă are şi textele lor. Evident, deși spectacolul este susținut în exclusivitate de Mihaela și Gabriela, în poveste apar și alte personaje, precum Dumnezeu, Lucifer, Vlad Țepeș, Shakespeare, Elizabeth I, Prințul Charles, Frații Lumière, mari vedete de musichall, ca și personaje din lumea starurilor precum Mommy Doll, Rommy Horse, The Bee-Friend..., care, toate, se angajează să lupte cu Răul, prin mijloace metaforice și conflicte pline de suspans, în care se îmbină inocența și măreția. Și ca și cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, dimensiunea spirituală a spectacolului este supradimensionată cu imagini cinematografice (romanul e subintitulat „a cinema novel"), care se derulează pe un ecran mare, cât toată scena. În fond, așa cum au explicat fetele la sfârșit, când a avut loc un dialog cu spectatorii, este vorba - în această cinematică epopee - despre Love, despre dragoste, care rezultă din firul extraordinar de alunecos al îmbinării dintre real și fantastic, creând pe dedesubt, în subconștientul spectatorului, o pânză freatică, un păienjeniș poetic, o ţesătură de dramă și mitologie, de lirism și modernitate a versului liber, de ground și prospețime, care inundă și eliberează sufletul.

Acest fapt se vede și în volumul de poezie scris de Mihaela tot cu acest titlu, „Wicked Clone", care se referă la tema renașterii prin artă, prin cuvânt. Omul obosit al acestui secol galopant are nevoie de o renaștere a inimii sale greu încercate, gâfâinde, de un rebotez spiritual, care să-i refacă identitatea pierdută, care să-l redea umanului din el, căzut, decăzut. Poeții blestemați ai începutului de secol 20 sunt aici răzbunați, în această poezie a începtului de secol 21. Biblia și lirica shakespeariană sunt, într-un fel, rescrise de Mihaela și susținute de Gabriela cu vigoarea ei ardentă, cu pasiunea ei exprimată demoniac prin muzică și dans. Însă pentru show, componenta cinematografică era vitală. Ea este fundalul necesar în care spectatorii americani văd istoria României, cu momentele ei mitice, mistice și religioase, așa cum le-am surprins eu în ciclul „Istoria culturii românești din perspectivă religioasă", 47 de filme, realizate la TVR. Din ele, fetele au extras momente semnificative, cărora le-au adăugat noi filmări realizate de ele în America. Fascinant este momentul când Mihaela, după momentul istoric al bătăliilor lui Vlad Țepeș, vine la New York și țărăncuța pe care o vedem, în haine populare, cu broboadă și opincuțe, cu un coș de nuiele și nelipsitul ei cojocel făgărăşean pe braț, descoperă Times Square, cu puzderia lui de reclame strălucitoare și cu forfota mulţimii, a oamenilor de pretutindeni. Din focul bătăliilor întunecate, ea cade, deodată, în marea de lumini a acestui paradis terestru, considerat locul cel mai luminat de pe pământ. Șocul este cu adevărat puternic, fiecare dintre cei care văd New York-ul prima oară se recunoaște în această memorabilă secvenţă.

Nu se poate imagina frumuseţea acestui spectacol, o raritate în panorama teatrului și showbiz-ului american. De regulă, așa cum îmi spuneau aleșii spectatori ai acestui eveniment, spectacolele americane sunt simple, chiar simpliste, nu contează decât show-ul dansant al vedetelor și trupelor respective. Dar aici gemenele Indiggo oferă ceva mai mult și cu totul nou, un spectacol sincretic, în care dansul și muzica originală se îmbină cu un text insolit și cu imagini cinematografice. Deși ele atacă o temă tabu, mitul vampiric, drag americanilor, o fac cu mult curaj și crezământ. Adică atacă această temă la ei acasă. Este un spectacol de idei, concentrat pe o poveste reală, așa cum americanii nu cunosc și nu cultivă, fiindcă mitologia draculiană este folosită de ei numai pe latura vampirică, a fanteziilor supranaturale. Fetele aduc seva realităţii, aflată în chiar structura lor. Ele sunt înseși „fetele lui Dracula", cum le-a numit un actor american, ele își transpun astfel viața în acest spectacol. Iar tot farmecul este dat atât de prezenţa senzuală a fetelor, de unduirile lor într-o cascadă de melodii proprii, originale, cât şi de un text dramatic bine construit şi pigmentat cu ceea ce le place la nebunie americanilor, umorul. Mult umor. Multe momente au un farmec spiritual deosebit. Iar totul are ritm, viteză, o densitate artistică mereu proaspătă și insolită, încât nici nu simți când trece timpul (întregul spectacol durează 90 de minute!). Mihaela și Gabriela sunt excelente profesioniste, ele practică perfecţionismul, de aceea show-ul lor are prospeţime, fiindcă îşi permit să improvizeze.

Văd zilnic emisiuni TV pe posturile americane, dar în zecile de spectacole pe care le parcurg, așa ceva lipseşte. Majoritatea emisiunilor au o componentă marcat distractivă, apropiată de competiţia sportivă sau de divertisment. Dar Mihaela și Gabriela își demonstrează talentul lor scenic, pregătirea teatrală, și adaugă o îmbinare sui-generis de dramă și comedie, o aură de mit, de folclor românesc, la valorile universale despre care am pomenit. Cântecele, coregrafia, regia, totul aparţine fetelor, ele sunt autoarele absolute ale acestui show neasemuit, Wicked Clone, care sper să aibă în America - și nu numai! - cariera pe care o merită. Şi deja spectacolul lor a fost cerut şi aclamat în toamna acestui an la un mare Festival de pe Broadway, la Elektra Theater, chiar în Times Square, o performanţă pe care nu a mai atins-o niciodată un actor român sau o trupă muzicală din România. Este visul oricărui artist, oricărui cântăreţ sau dansator să ajungă pe o scenă din Times Square, focusul show-ului mondial.

footer