Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 28 Septembrie 2016 16:59

Concurs George Enescu 2016La sec?iunea pian au fost înscri?i 59 de concuren?i, dar nu au participat efectiv decât 33. ?i nici un român!, cum mi-a spus cu triste?e pianistul Viniciu Moroianu, membru al juriului. ?i România are ?coli de muzic?, Conservator, universit??i ?i licee de muzic?, chiar nu a fost nici unul preg?tit s? vin? la Concurs!? Cred c? e o slab? popularizare a Concursului, poate c? tinerii nu ?tiu nimic despre importan?a acestui concurs. E foarte posibil întrucât ?i publicul nu ?tie, e la fel de str?in. În paralel cu Concursul, în pia?a Ateneului se desf??oar? Festivalul de jazz, iar acolo, în aer liber, de?i vremea s-a r?cit, e arhiplin, e o atmosfer? de mare festival, a?a cum constat în fiecare sear?, dup? ce ies de la Ateneu, în timp ce în sala Ateneului abia se adun? lumea, iar majoritatea spectatorilor e format? din tinerii participan?i la Concurs! Auditorii din afar? sunt inclasificabili, veni?i întâmpl?tor, mul?i cu bilete luate de pe internet, s?-?i bifeze o sear? la Ateneu. N-au nici o leg?tur? cu muzica. Vin la un mare recital ?i preocuparea lor r?mâne s?-?i consulte mobilul, s? se îndoape de la bufet, s? turuie, s? se uite pe pere?i (sigur, aici au ce vedea!), iar unii chiar dorm!

?i e p?cat, mare p?cat, fiindc? adev?rata muzic? se face aici, la Concurs, unde se practic? performan?a, experimentul, unde se cânt? piese atipice, a?a cum ne-a demonstrat ?i Peter Donohoe, membru al juriului, în recitalul s?u. Particularit??ile concuren?ilor, cei mai buni ?i cei mai mul?i din Asia - dovad? c? ?i la sec?iunea compozi?ie a Concursului, la care s-au înscris 34 de tineri compozitori, a câ?tigat Tian Tian din China, la categoria Muzic? Simfonic?, cu lucrarea „Concerto for orchestra" -, fac ca la acest eveniment muzica s? sune total diferit decât la Festival, unde, de regul?, mai ales în sec?iunea „mari orchestre", se cânt?, dup? tipicul clasic, ?lag?re simfonice. Acolo se poate face ini?ierea publicului afon, care vine pentru prima oar? la un concert. Dar aici, la Concurs, e imposibil, fiindc?, prin defini?ie, concursul este pentru ini?ia?i. Aici conteaz? priceperea, gradul de genialitate, nivelul muzical la care a ajuns un concurent. Aici se vede ?coala muzical? din care provine, iar ansamblul ne arat? care e viitorul mondial al muzicii. Concuren?ii î?i arat? aptitudinile maxime, ne las? s? le citim zborul. E o faz? în devenire, spre perfec?ionism, or acest lucru trebuie cânt?rit de oameni pricepu?i, de un juriu de specialitate. Aici nu se admite amatorismul. Pe când la Festival am v?zut ce rasol a f?cut domnul Holender la edi?iile pe care le-a aranjat ca pre?edinte, când ?i-a invitat de nenum?rate ori to?i ramoli?ii, care au cântat mereu ?i mereu acelea?i ?lag?re r?suflate!

La Concurs prevaleaz? disputa, e mereu în chestiune cine e mai bun, scara valoric?, a?a cum a fost ?i la edi?ia precedent?, când disputa s-a dus între Andrei Pisarev ?i Alan Weiss, membri ai juriului ?i în acest an, când premiul I a fost disputat între rusul Ilya Rashkovsky ?i spaniolul americanizat Josu de Solaun. ?i cu adev?rat au avut ce disputa, fa?? de nivelul actual, când finali?tii nu ne-au impresionat, au fost de nota 8 sau 7, nici m?car între ei nu s-au deta?at semnificativ. În acest an, juriul, avându-l în frunte ca pre?edinte pe cunoscutul pianist Gabriel Tacchino, elevul lui Francis Poulenc, lansat în cariera interna?ional? de Herbert von Karajan (în urm? cu 50 de ani a cântat ?i pe scena Ateneului), a acordat urm?toarele premii:

Premiul I: Victoria Vassilenko (Bulgaria), 23 de ani
Premiul II: Takuma Ishii (Japonia), 26 de ani
Premiul III: Danor Quinteros (Chile), 32 de ani

Dup? cum observ?m, preferata juriului este o tân?r? pianist? din Bulgaria, de?i publicul i-a ova?ionat mai mult pe ceilal?i doi. Dar ?i eu cred c? bulg?roaica a fost mai bun?, a cântat cu mult suflet, mai st?pân? pe tehnic?, fa?? de colegii ei care au cântat crispat, dep??i?i de grandoarea piesei alese - amândoi au cântat „Concertul nr. 2 pentru pian ?i orchestr? în Do Minor op. 18" de Rahmaninov -, dar ?i de puternicul flux orchestral, prin participarea vivant? a Filarmonicii „George Enescu", avându-l la pupitru pe dirijorul american John Axelrod, un adev?rat fenomen, a?a cum am observat la edi?ia 2011, atunci când l-am v?zut la Sala Radio, dirijând magistral „Simfonia nr. 4 în Mi Minor" de George Enescu. Pot spune c? eroul serii a fost Axelrod, felul cum a dirijat el, de dou? ori, diferit, Rahmaninov, cât ?i „Concertul nr. 1 pentru pian ?i orchestr? în Re Minor op. 15" de Johannes Brahms, ales de Victoria Vassilenko ?i cântat pasional, cu o mare tr?ire muzical?. De altfel , ea a studiat intens muzica în ?ara sa, la Sofia (?coal?, colegiu, universitate), iar din 2015 este student? la Lake Como International Piano Academy. E singura, dintre cei trei finali?ti, care a sus?inut ca solist? concerte cu orchestre prestigioase ca Royal Symphony Orchestra of Liverpool, Brussels Chamber Orchestra sau Lincolnwood Chamber Orchestra (SUA). De remarcat c? în semifinal? a cântat „Suita pentru pian nr. 2 în Do Major" de George Enescu.

Sec?iunea pian a dat câ?tig de cauz?, a?adar, unui european, ca ?i sec?iunea compozi?ie, categoria Muzic? de Camer?, care a revenit italiencei Caterina di Cecca, cu piesa „Isole per 7 strumentisti", întrerupând parc? domina?ia sud-coreenilor, care au fost în num?r mare (8) ?i la pian, ?i a asiaticilor, în general, de?i ?i aici locul secund pe podium a fost ocupat de un japonez, Takuma Ishii, care studiaz? în prezent la Universitatea de muzic? din Viena, dup? ce în ?ara sa a absolvit Tokio National University of Fine Arts and Music, f?r? s? aib? îns? o carte de vizit? deosebit? ca solist sau competitor. Majoritatea asiaticilor studiaz? muzica în Europa. La fel ?i chilianul Danor Quinteros, a studiat la ?coala de arte din Zürich ?i la Universitatea de Muzic? din Köln, fiind mai experimentat, cu recitaluri în diferite ??ri europene ?i cu particip?ri la numeroase cursuri de m?iestrie din întreaga lume.

Presta?ia tinerilor piani?ti a fost sus?inut? la un nivel mul?umitor de geniul lui Axelrod, care a fost foarte atent cu ei, care i-a dirijat în a?a manier? încât s-a strecurat parc? în fiin?a lor, ca ?i cum le conducea mintea ?i mi?carea bra?elor, a degetelor pe clape. O asemenea manier? de dirijat, în care cu o mân? era spre pianist, iar cu alta spre orchestr?, rar se poate vedea. Iar al?turi de premiul I ob?inut de Victoria, Axelrod i-a oferit ?i un premiu de participare la proximul s?u concert, al?turi de Orchestra Regal? din Neville.
Evident, piesele alese de interpre?i sunt capodopere ale genului, de o mare dificultate, poate cele mai spectaculose piese romantice care s-au scris vreodat?. „Concertul nr. 2" de Rahmaninov este chiar etalon de muzic? romantic?, un model des?vâr?it, o pies? adesea transpus? pe scen?, pentru balet, concurând cu „Lacul lebedelor" de Ceaikovski. Dar for?a ei st? în lirismul de step?, adic? într-o larg? respira?ie, ca o deschidere atotcuprinz?toare a sentimentelor, desf??urate pe un amplu registru, foarte nuan?at, de la tumult la medita?ie. E o permanent? îmbinare de st?ri, o ?es?tur?, care se vede în dialogul dintre orchestr? ?i pian. Mai ales în partea a doua, Piu animato, e o mare m?iestrie felul cum lucreaz? Rahmaninov cu pauzele, în care orchestra devine un acompaniator discret al pianului. Totul e de un lirism absolut. M? a?teptam la o stilizare mai special? din partea lui Ishii, dar ?coala sa european? a f?cut s? ?in? concertul în marginile tipicului clasic. E posibil ca specificul rus s? nu poat? fi japoneizat. Dificultatea acestui concert st? în trecerile pe care ?i orchestra ?i pianul trebuie s? le fac? de la exteriorizare la interiorizare, de la desf??urarea tumultoas? a temei la pauzele bru?te de intrare în starea meditativ?. Aici chilianul nu s-a descurcat. Mai bine a receptat japonezul semnele lui Axelrod.

Evident, de neuitat sunt interpret?rile ru?ilor, cum a fost aceea a lui Denis Matsuev, la edi?ia 2011 a Festivalului. ?i la acest concurs au participat mul?i tineri piani?ti ru?i (7), care aveau în program concertul lui Rahmaninov, dar juriul nu a avut urechi pentru ei. Noi avem o sensibilitate special? pentru acest concert, care ne face s? ne gândim la r?d?cinile moldave ale lui Rahmaninov, c?ci la originea neamului s?u se afl? Elena, fiica lui ?tefan cel Mare. Rahmaninov a scris acest concert în 1900, contra curentului, când muzica o lua pe un drum serialist, iar el a preferat calea melodic?, suflul elegiac-romantic, ca un simbol al rena?terii vie?ii.
E greu de g?sit echivalen?e în muzica mondial?, dar a? putea spune c? ?i Brahms, în „Concertul nr. 1", se dovede?te foarte inspirat, c?ci piesa e str?b?tut? de un romantism poetic, toat? partitura degaj? un tumult continuu, o stare r?v??itoare, pe care Victoria Vassilenko a transmis-o cu mult? sensibilitate. Cele trei p?r?i, Maestoso, Adagio ?i Rondo-Allegro non troppo, par un tot, se transmit ca o simfonie continu?, ca un ocean de valuri sonore. Piesa a fost elaborat? în anii 1954-58, în urma unui travaliu intens, conceput? ini?ial ca simfonie, apoi ca lucrare pentru duet de pian. La premier?, când însu?i Brahms a fost solist, nu a avut succes. Ea e cunoscut? în lumea speciali?tilor ca „simfonie cu instrument solo obligat". Concertul are de toate, prima parte e scris? sub form? de sonat?, a doua parte are o tem? ternar? introdus? de fagot, iar ultima parte sun? ca rondoul lui Beethoven din „Concertul nr. 3 pentru pian", având ?i o caden?? cu o coda extins?. Lupta pianului este s? se integreze în efectul orchestral. Clara Schumann, care a interpretat ?i ea acest concert, spunea c? o încânt? „m?re?ia concep?iei ?i tandre?ea melodiiilor sale". Cu o asemenea istorie în spate, Victoria Vassilenko a atacat piesa cu mult curaj ?i talent, fiindc? r?spunderea ei a fost enorm? ?i a încercat s? nu fie mai prejos.

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer