Revista Art-emis
Dinic? ?i Moraru PDF Imprimare Email
  
Duminică, 28 August 2016 18:18

Moraru ?i Dinic?Eram foarte tân?r când am v?zut la Teatrul de comedie spectacolul „Troilus ?i Cressida", în regia lui David Esrig. Aici am descoperit pentru prima oar? cel mai frumos cuplu pe care l-a dat teatrul ?i filmul românesc: Gheorghe Dinic? ?i Marin Moraru. De atunci, am urm?rit acest cuplu ?i l-am admirat pentru performan?ele sale ie?ite din comun. Cel mai faimos spectacol al tuturor timpurilor în România s-a numit „Nepotul lui Rameau", tot în regia lui Esrig. Eram student la I.A.T.C., institutul avea sediul în cl?direa Teatrului „Bulandra" de la Izvor ?i m? strecuram în sala de repeti?ii ?i vedeam ce f?cea Esrig cu cei doi fantastici actori care întruchipau str?lucirea spiritului francez, în versiunea lui Denis Diderot. Era o s?rb?toare care te umplea de o bog??ie cultural? neasemuit?. Dar privilegiul cel mai mare al vie?ii mele a fost calitatea de asistent pe care am avut-o la repeti?iile piesei „Trei gemeni vene?ieni", o commedia dell'arte, de la Teatrul Na?ional, acolo unde Esrig monta aceast? pies? ?i unde se str?duia s?-mi impun? ?i mie piesa „Lan?ul", el considerându-m? atunci un „Mrozek al României". Dar ambele proiecte au c?zut, au fost respinse de cenzura comunist?. Am r?mas cu amintirea cele mai fantastice lec?ii de teatru care se poate închipui, cu un jurnal al acestui ciclu de repeti?ii memorabile, fiindc? fiecare repeti?ie era un show unic, de neimaginat, în care geniul celor doi mari actori emana scântei roditoare, pline de fantezia unui umor nebun, generând un t?v?lug comic, ca o cascad? (Marinu? îi juca pe cei trei gemeni, iar Dinic? pe Arlechino).

Nu se poate imagina frumuse?ea acestui cuplu. În istoria teatrului mondial cred c? nu mai exist? a?a ceva. Era un cuplu emblematic, etalon, regal, angelic, precum sunt arhanglelii. Când ziceai Dinic?, ziceai Moraru, ?i invers. I-am cunoscut bine, le-am luat interviuri cu unele prilejuri, de?i era un adev?rat eroism s? ajungi la vorbele lor. Dar am avut ?anse incredibile s?-i cunosc. La cele deja spuse, mai adaug filmul Concurs (1982), în regia lui Dan Pi?a, la care am fost produc?tor ?i am putut asista la film?ri, care erau adev?rate evenimente, fiindc? în distribu?ie se aflau mari actori, în primul rând Dinic? ?i Moraru. Acolo, în pauze, mai schimbam o vorb? cu ei. Filmul a avut mari probleme la cenzur?, care a eliminat o secven??, acuzat? c? ar avea leg?tur? cu „secta transcedental?". Fascinan?i oameni, de o modestie absolut?, a?a cum se întâmpl? ?i la marii actori americani pe care i-am cunoscut, în frunte cu Robert de Niro ?i Meryl Streep.

Dinic? ?i Moraru constituiau o lume aparte, erau ca acei Illuminati ocul?i, aveau o lume a lor, un cerc aproape ermetic, l?sau pe foarte pu?ini s? intre în el, fiindc? erau foarte dezam?gi?i de contemporani, de aceea se ap?rau de ei cu o ironie superioar?. Dinic? ?i Moraru ?i-au dep??it epoca, timpul în care au tr?it. Dinic? a fost chemat mai repede pe scena divin?. ?i l-a a?teptat pe Marinu?. Iat? c? acum s-a dus ?i acesta acolo. Sunt din nou împreun?, ca doi fra?i gemeni, ca doi siamezi. Îi invidiez pe spectatorii-îngeri sau duhuri ce minuni poate s? vad?, fiindc? acolo nu mai exist? nici o cenzur? ?i sigur Dinic? ?i Moraru vor juca ce au visat aici pe p?mânt, indiscutabil ?i „Trei gemeni vene?ieni". Poate ?i „Lan?ul", a?a cum mi l-am visat eu, pies? pe care am scris-o special pentru cei doi mon?tri sacri ai artei române?ti.

Coresponden?? de la New York

footer