Revista Art-emis
Parabola mafiotă a scorpiei îmblânzite PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Luni, 20 Iunie 2016 07:30

Delacorte TheaterVara s-a instalat puternic la New York cu călduri foarte mari. Dar pe artiștii de la „Delacorte Theater" nu i-a împiedicat să debuteze în trombă ediția din acest an a festivalului verii, numit „Shakespeare in the Park", unul dintre evenimentele cele mai așteptate de newyorkezi, care se lasă purtați toată vara pe aripile fanteziilor shakespeariene. Iar când aceste aripi foarte, foarte generoase își găsesc interpreți ingenioși, totul devine o vijelie spirituală, de o mare frumusețe estetică. Așa se întâmplă în cazul primului spectacol desfășurat aici, după piesa The Taming of the Shrew (Îmblânzirea scorpiei), spectacol absolut insolit, care reușește performanța să respecte tot textul lui Shakespeare, dar în același timp să ne ofere o viziune cu totul nouă, care ne face să ne întrebăm, unde mai este Shakespeare? Trebuie spus că „The Public Theater", cum mai este numit acest festival, fiindcă este un festival Free, în seviciul exclusiv al publicului, eveniment susținut fianciar de Departamentul cultural al orașului New York, cu suportul Bank of America - iar publicul stă cu noaptea în cap la rânduri inimaginabile să prindă un tichet, convins că are ce vedea -, oferă piese de Shakespeare fie în viziuni clasice, fie sub formă de muzicaluri, fie adaptări contemporane și mai ales experimente. De data aceasta avem o adaptare cu elemente de musical, un spectacol în stil Broadway, deși pare mai degrabă un film de Scorsese despre mafie. Cunoscuta poveste a îmblânzirii Katarinei, una din fiicele lui don Baptista, o fată nărăvașă, greu de stăpânit, devine prilej pentru regizoarea Phyllida Lloyd de a ne arăta culisele puterii, felul cum se fac jocurile în spatele ușilor închise, pornind de la realitatea cea mai tentantă a Americii, starul, demascând mașina de făcut vedete. Trebuie spus că Phillida Lloyd este cunoscută pentru regia filmului de mare success „Mama mia!", dar și pentru „The Iron Lady", tot cu Meryl Streep star. Are multe montări pe scenele londoneze. De asemenea, este regizoarea unor spectacole de operă, ca Boema și Carmen, una din ariile protagonistei fiind preluată și aici în chip parodic. Evident, spectacolul ei după Îmblânzirea scorpiei este o mare bufonadă, o mare parodie, cu rărădcini în commedia dell'arte. Desfășurat ca o comedie, spectacolul devine însă, ca semnificație, o tragedie, fiindcă este tragic ce aflăm, faptul că viața vedetelor este manipulată, că vedetă este numai cine hotărăște mafia, iar dacă vedeta este năstrușnică și nu se supune, este aruncată la beci și înlocuită fără milă cu alta. Sistemul funcționeză fără pierderi. Mașina de făcut staruri este nemiloasă.

Spectaolul debutează cu o paradă „Miss Univers", de fapt, Miss Italia, fiindcă Shakespeare și-a plasat acțiunea piesei la Padova și Verona. Vedem reprezentantele multor orașe italiene, parada acelor frumoase fete, care încântă ochiul, care ne uimesc cu frumusețea lor. Ele cântă, dansează, fac step, sunt profesioniste în toată regula. Parada se desfășoară într-o arenă de circ. Decorul (Mark Thompson) reprezintă această arenă, având Cortina de intrare a interpreților ca fundal, iar lateral vedem două cabine ale circarilor. Printre circari se află și Katarina și Bianca, fetele lui don Baptista, care din capul locului anunță că vrea să-și mărite fetele, dar când un tânăr înstărit, Gremio, vine și cere mâna Biancăi, el spune că întâi vrea s-o mărite pe Katarina, care este o „scorpie infernală". Petruchio, un vânător de averi din Verona, află și merge să o cucerească pe năbădăioasa fată. Subiect tipic de „commedia dell'arte". Va reuși, dar măritișul devine o afacere mafiotă. Aici e noutatea adusă de Lloyd, care actualizează piesa pe toate căile și, evident, o americanizează. Adică sistemul de făcut vedete devine hollywoodian. Vedem astfel un conflict între gangsteri, în care pețitorii sunt capii răutăților. Așa este însuși bețivanul Petruchio, care își face apariția dintr-o trapă, unde îl vedem despărțindu-se din brațele unei cadâne, sugerându-ne că sub trapă se află un loc al perdiției, o lume subterană, refuzată de cei de pe scenă. Totul se desfășoară după textul lui Shakespeare, adică Petruchio reușește să o cumpere pe Katarina și să o domesticească, să-i ofere lecția îmblânzirii. Katariana pare îmblânzită și comisia mafiotă a unui concurs aranjat de făcut vedete o alege și o îmbacă în Miss Univers și o declară ca atare. Dar Katarina nu acceptă să fie marionetă, își smulge coroana, panglica de Miss, rochia, toate podoabele și le aruncă în stilul ei năbădăios. Atunci mafiofii deschid trapa și o aruncă la gheenă, în subterana iadului, și imediat o înlocuiesc cu docila Bianca, pe care o consfințesc ca noua „Miss Univers".

Evident, mafia mânuiește bani, totul se face pe bani, cu geamantane doldora de dolari, cât și cu alte mijloace tipic mafiote. Astfel, concursul fraudulos pentru alegerea Miss se face în prezența statuii Fecioarei Maria, adusă în scenă pentru a garanta că afacerea e cinstită, se face sub veghea și ocrotirea Maicii Domnului. De asemenea, toate înțelegerile dintre mafioți au loc cu muzică. Soliști vocali și instrumentali țin isonul acestor scene. Mai mult, cele două nunți, Katarina cu Petruchio și Bianca cu Gremio, se desfășoară cu muzică țigănească, mai bine zis, cu taraf. Nunțile au un aspect dâmbovițean sută la sută, parcă Lloyd s-a inspirit din mahalaua noastră. Instrumentul principal este acordeonul. Toate se fac sub bașii acordeonistului. Când Bianca vrea să învețe la un instrument, ea este înhămată cu un acodeon și i se dau lecții ca atare. Iar ca noutatea să fie și mai șocantă, absolut toate persoanjele sunt jucate de femei. Phyllida Lloyd a mai experimentat această formulă pe canvaua altei piese shakespeariene, Julius Caesar. Sigur, Andrei Șerban de aici a venit cu ideea și a implementat-o la Teatrul Bulandra în spectacolul Lira după Regele Lear, un spectacol lamentabil, fiindcă le-a lăsat pe actrițe să facă ce au vrut ele. Există în America și „Manhattan's All-Female Shakespeare Company", o comapnie alcătuită numai din femei, care joacă piese de Shakespeare vara, în parcurile New York-ului, companie despre care am scris anul trecut când am văzut tot Îmblânzirea scorpiei (vezi cronica „Scorpia îmblânzită de femei"). Spectacolul, total minimalist, s-a desfășurat efectiv într-o poiana din Central Park. Și compania se vrea o concurentă la „Shakespeare in the Park", acest celebru festival, care are tradiție de aproape 60 de ani, ce se desfășoară într-un teatru special, „Delacorte Theater", teatru în aer liber, construit lângă castelul Belvedere (i se mai spune Dracula Castle), care îi dă un aer medieval. Decorul natural al pădurii creează o ambianță unică, neobișnuită, fiindcă participă la spectacol nu numai oamenii, dar și păsările pădurii, prezente cu ciripitul lor, ca și avioanele și helicopeterele care trec pe acolo, dar mai ales luna și stelele, extraordinar de vii.

Așadar, pe lângă Katarina (Cush Jumbo) și Bianca (Gayle Rankin), Petruchio (Janet McTeer), Baptista (Latanya Richardson Jackson), Gremio (Judy Gold) și ceilalți mafioți sunt interpretați de femei. Actrițele îi joacă pe bărbați perfect, purtând costume bărbăteși și având deprinderi bărbătești. E o plăcere să vezi o asemenea demonstrație de actorie. Oricum, cele mai multe dintre actrițe au stagii bune pe Broadway. Janet McTeer, de pildă, e faimoasă pentru rolul din „Les Liaisons Dangereuses", dar și pentru roluri în alte spectacole de succes ca „Unchiul Vania" sau „Maria Stuart" (montat tot de Lloyd, cu o nominalizare Tony). De asemenea, apare în multe filme ca Maleficient, în seriale Tv, fiind încununată cu multe premii prestigioase. Toate actrițele au fișe impresionante. Dacă în antichitate și mult mai târziu, până în epoca lui Shakespeare, rolurile de femei erau interpretate de bărbați, iată că acum vedem o situație exact contrară, rolurile de bărbați sunt interpretate numai de femei. Acest spectacol, care a debutat la sfârșitul lui mai, ține toată luna iunie. Urmează „Troilus și Cresida", în regia lui Daniel Sullivan, specialistul în montări shakespeariene. Oare ce surprize ne mai așteaptă?
Corespondenţă de la New York

footer