Revista Art-emis
Alter ego Guernica PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 04 Mai 2016 21:50

Un-GuernicaDin nou galeria românului ?tefan Stux, care e mereu în avandagard?, ne face o surpriz? cu expozi?ia „Unguernica", a lui Ray Smith, un artist din Texas n?scut în anul 1959. M-am dus împins de o mare curiozitate, fiindc? una este s?-l imi?i pe Picasso, cum am ar?tat ce am v?zut la ArtExpo, unde Picasso era reprodus, copiat, imitat abuziv, ?i cu totul alta este s? i te opui sau s?-l continui, s? ai acest tupeu, s? pui acest „Un" în fa?a celui mai faimos tablou al lumii. V?zusem „Guernica" (1937) pe viu la muzeul Reina Sofia de la Madrid, am filmat acest monument mural ?i l-am inclus în filmul meu „Oglinda ?i Masca" (2008). Lucrarea este un simbol al r?zboiului, al distrugerii, Guernica fiind o localitate unde a avut loc un masacru, o crim? de r?zboi, un bombardament nimicitor al avia?iei naziste asupra ora?ului basc Guernica, la 26 aprilie 1937, ucigând sute de oameni nevinova?i, fiind un ora? f?r? ap?rare, f?r? ?inte militare. ?ocat, Picasso a început imediat s? lucreze la acest tablou mural, de mari dimensiuni, pe care l-a terminat peste dou? luni. Mai mult, spre expozi?ia lui Smith m-a atras ?i informa?ia c? voi vedea lucr?ri care au fost prezentate de artist în anul 2013 la Museo „Casa Natal", casa copil?riei lui Picasso din ora?ul în care s-a n?scut, Malaga. Tabourile expuse acolo mi le-a indicat galeristul ?tefan Stux. Alte piese sunt noi, realizate de curînd. Sunt pentru prima oar? expuse în Statele Unite, iar Smith lucreaz? de 13 ani la acest proiect.

Trebuie s? ?tim c? o copie a tabloului „Guernica" se afl? la O.N.U., servind ca fundal pentru vorbitorii de pe podium. În februarie 2003, a fost acoperit cu o perdea de un albastru opac, iar secretatrul de stat al Americii, Colin Powell, a pledat pentru invadarea Irak-ului. Smith a fost martor la ipocrizia acestui act, care i-a declan?at ideea unui ciclu pictural numit „Unguernica", v?zut ca un mar? continuu într-un r?zboi împotriva ra?iunii. Smith a tradus figurile în mutilare ale lui Picasso în ceea ce el nume?te „undoing of the undoing", un fel de destr?mare a destr?m?rii, ca în expresia lui Solomon „de?ert?ciunea de?ert?ciunilor". El precizeaz? c? folose?te limbajul vizual al jocului de salon „Cadavres Exquises", configurând imagini noi din cioburile victimelor din Guernica. Rezult? un spectacol preponderent surrealist. Întregul este decupat, treansformat în schi?e. În fond, Smith reface drumul crea?iei, de la întreg la schi?e, ca într-un act critic. Dar orice vizitator adev?rat, când prive?te un tablou, reface acest drum al crea?iei, altfel nu exist? o percep?ie autentic?, profesionist?. „Cadavre Exquises" îns? este un gen plastic de natur? ludic?, s-a n?scut la Paris, în jurul lui André Breton, artizani de soi fiind românii Victor Brauner ?i Jacques Hérold. Pe o foaie de hârtie, câ?iva prieteni fac un desen în grup, fiecare colaboreaz? la aceea?i pies? cu un fragment. Conceptul este impropiru folosit de Smith, dar el se refer? aici probabil la faptul c? a luat câte un detaliu din tabloul lui Picasso ?i a creat din el un tablou de sine st?t?tor. Trebuie s? ?inem seama în judecata acestei crea?ii ?i de faptul c? Smith este un practicant al tehnicii murale, el studiind în Mexic, la o ?coal? de meserii, fiind influen?at de muralismul mexican, preponderent politic. Nu întmpl?tor, artistul a ales s? tr?iasc? la grani?a dintre Texas ?i Mexic. Lucr?rile sale au fost expuse în peste 50 de expozi?ii din întreaga lume. Sigur, ceea ce vedem este colosal. Ray Smith este un desenator remarcabil, iar culoarea o compune tot în stil caligrafic. Picteaz? str?lucit, dar în stil picassian. Totul este minunat ?i ar fi fost ?i mai ?i dac? viziunea corespundea titlului. Nu po?i s? tr?ie?ti cu preten?ii de mare artist pe spinarea unui clasic.

„Unguernica" ar fi ceva opus ca viziune r?zboiului, ar trebui s? fie o viziune a p?cii. Dar nu, este tot o viziune a r?zboiului, a figurilor denaturate, distruse. E ca ?i cum Picasso nu ?i-a terminat opera „Guernica", ?i Ray Smith o continu? fiindc? o consider? o oper? neterminat?. Dac? am interpreta astfel lucrurile, expozi?ia sa ar trebui s? se afle la „The Met Breuer", ar face prefect parte din Unfinished. Da, dar aristul ne explic? faptul c? a vrut s? exprime cu totul altceva, s? exprime o atitudine politic? fa?? de Colin Powell. Sigur, istoria asta ar fi trebuit s? fie scris? pe un panou la intrarea în expozi?ie, vizitatorul s? fie avertizat despre ce este vorba, altfel ni se pare expozi?ia o pasti?? picassian?. Este aici o caricatur? a r?zboiului, o parodie? De ce? Pe de alt? parte, dac? Guernica este neterminat?, dac? realitatea r?zboiului se continu?, ca s? nu mai fie nici un dubiu, expozi?ia ar fi trebuit s? se numeasc? Alter ego Guernica, fiindc? modelul, opera lui Picasso Guernica, este trecut prin viziunea sa. Este o alt? Guernica. Mai exact, varia?iuni pe accea?i tem?, cum se spune în muzic?. De altfel, Ray Smith a declarat cu alt prilej: „Unguernica is a painting about something falling apart. It's a metaphor of a time where it's the un-Guernica or the Un-„Guernica". / „"Unguernica este un tablou despre ceva care se destram?. Este o metafor? a unui moment în care este ne-Guernica sau „Guernica O.N.U.". A?adar, „Un" se refer? la United Nations.

Sigur, fixat? la momentul O.N.U., se justific? aceast? manier? de a face din nou ceva ce s-a mai f?cut, dar altfel. Orice se poate justifica. Faci o cruce ?i scrii pe ea un-Pietŕ. Sau un cerc ?i-l nume?ti un-Mona Lisa. Totul poate fi Unfinished. ?i cred c? operele pe care le imi?i nu se sup?r?, fiindc? ele r?mân în fond intangibile. Din acest punct de vedere, expozi?ia lui Smith îmi aminte?te de expozi?iile lui Michael Zansky de la Stux, care erau varia?iuni pe teme lansate de Bruegel, Bosh ?i Goya. Vedeam temele acestor neasemui?i arti?ti trecute prin ochiul lui Zansky, la fel de mare me?ter imitator. Un desenator excelent. ?i Smith la fel. Dac? analizezi ?i compari Guernica lui Picasso cu tablourile sale, vezi ceva clar, cum a decupat p?r?i din tabloul lui Picasso ?i le-a dat o independen?? propire. ?i, dintr-un tablou, a f?cut zece, dou?zeci, fiecare detaliu din tabloul marelui pictor spaniol a devenit un tablou de sine st?t?tor. E de a?teptat ca Ray Smith s? fie ?ocat ?i de alte invazii, ca invazia Crimeii, invazia vietnamez? sau iugoslav?, ?i s? se raporteze la al?i pictori. Dar e de preferat s? fie el însu?i, fiindc? cu astfel de cârje nu ajunge nic?ieri. Doar dac? nu urm?re?te gloria de?art?, s?-?i lege numele de un mare artist. ?i epigonii au soarta lor. S? nu uit?m îns? ce a spus Brâncu?i când l-a p?r?sit pe Rodin: „În umbra marilor arbori nu cre?te nimic". Exist? aceast? tendin?? în arta american? de a-i adapta pe clasici, de a-i continua, cu tehnici noi, de a face experimente, ca ni?te aplica?ii ale sensibilit??ii moderne pe marele front al artei consacrate. Aceast? tendin?? preg?te?te, desigur, artistul de mâine, artistul care va veni cu o viziune radical nou?, când vom spune c? de la el începe arta, c? arta cunoa?te o nou? genez?.
Coresponden?? de la New York

footer