Revista Art-emis
Prin atelierul lui Miró PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Miercuri, 16 Martie 2016 14:29

Armory Show 2016Nivelul la care a ajuns lumea, America, dar și planeta, se reflectă ideal într-un mare târg de artă. Fiindcă aici arta plastică își dovedește forța limbajului universal, granițile fiind abolite prin însăși natura artei picurale sau sculpturale, care se exprimă liber, având particularitățile de rigoare. Evident, specificiul național nu este abolit, dar amprenta generală e un factor comun, spiritual, întrucât există tentația concurenței, prin materiale foarte diverse. Desigur, calitatea materialelor este cea care face diferența. Fapt care se vede în mod copleșitor la târgul de artă „Armory Show", considerat a fi cea mai mare sărbătoare a artei americane și mondiale. Evenimentul anual are loc în celebrele docuri „Pier 92" și „Pier 94", aflate pe apă, pe Hudson River, în zona Midtown a insulei artei, Manhattan. Uriașul loc de desfășurare devine un fel de spațiu cosmic, care conține arta planetei, a artiștilor de pe tot pământul. Spațiile conțin două mari secțiuni, arta modernă și arta contemporană, cu o mare deschidere spre viitor. Iar aici un rol impresionant îl au simpozioanele, conferințele, mesele rotunde, dialogul dintre artiști, care se desfășoară non-stop. În acest an au participat 226 de galerii (56 la „Pier 92", iar restul la „Pier 94", împărțite astfel: 14 la „Armony Focus", 22 la Armory Presents, 14 la sectorul Publications, 114 la „Armory Contemporary", 6 galerii „Not For Profits"). Iar totul este împănat cu locuri de relax, bufete și Pommery Champagne, unde e o adevărată paradă a modei. Fiindcă ceea ce uimește este eleganța vizitatorilor, înaltul standard al bogăției americane. Ai sentimentul că arta este un pretext pentru a etala puterea acestei civilizații la care a ajuns omul. Sigur, îți trebuie câteva zile să parcurgi tot ce se expune, să te bucuri de toate minunile pe care oamenii le creează în diferite colțuri ale lumii și le aduc aici, spre elevare. Fantastic este faptul că nimeni nu știe ce expune celălalt, de aceea alăturarea unei galerii din Italia cu una din Hong Kong sau Tokyo este fascinantă.

E foarte greu să fac o departajare, să spun ce mi-a plăcut mai mult. Și totuși am să încerc. Ceea ce mi s-a părut diferit față de ultimele ediții ale târgului la care am fost prezent, a fost prezentarea pentru prima oară a atelerului unui mare pictor, Joan Miró. Chiar la intrarea în „Pier 92", te întâmpină acest miraculos „Miró's Studio", reconstituirea lui aparținând galeriei de artă „"Mayoral din Barcelona (consilier Ramon Tàssies). Alături de Picasso și Dali, Miró este al treilea titan al artei moderne spaniole și mondiale. Mulți au visuri nebunești, să cucerească lumea, să o umple de spitale, de teroriști, de Trump Towers, să fie cei mai tari din parcare, dar Miró a avut un vis simplu, să aibă un atelier: „My dream, once I am able to sette down somewhere, is to have a very large studio" (Visul meu, odată ce sunt în măsură să mă așez undeva, este să am un foarte mare atelier). A intra în intimitatea ateleirului lui Miró este ca și cum ai intra în intimitatea unui templu al frumuseții. Totul este autentic, culorile, pensulele, mesele, scaunele, vitrinele, tablourile rămase în lucru, pe șevalet, totul respiră aerul unei comori spirituale, de o mare concretețe. Și parcă însuși artistul este prezent acolo, în fața unui șevalet. Fiindcă sunt destule, care îți dau senzația că el lucra în paralel la mai multe tablouri, așa cum un scriitor lucrează la mai multe cărți deodată. Poate altădată am să mă ocup pe larg de acest subiect, aici spun doar că este o mare idee să pătrunzi într-un târg al artei mondiale pe poarta laboratorului de creație al unui mare artist. Cu totul altfel vezi apoi ce se întâmplă în galerii, ce îți oferă arta Gutai, de pildă, a marii artiste japoneze Yayoi Kusama, cu expoziția „I Love Myself too much"! E prezentat tot drumul ei de la Matsumoto și Kyoto la Tokio și New York. Iar alături vezi minunile de la galeria Maggiore din Veneția. Indiscutabil, italienii sunt mereu imbatabili, tot ce expun ei este reper, etalon, surprinzându-ne mai ales cu forme ale artei contemporane, existând chiar o concurență între galerii din Milano, Florența sau Bolognia. Dar marea noutate o constuie galeriile din Africa, din sectorul African Perspectives („Pier 94"), cum ar fi o galerie din Addis Ababa, cu picturile lui Emmanuel Tegene, apoi o serie de galerii din Cape Town, cu arta lui Turya Magadlela și Cyrus Kabiru, dar și a europeanului Dan Halter, inspirat din cultura Zimbawe, apoi o galerie din Nairobi, cu Ato Malinda, două din Lagos, cu Namsa Leuba și Nengi Omuku, una din Abidjan (Coasta de Fildeș), unde vedem lucrări de François-Xavier Gbré, dat fiind că orașul este dominat de vorbitorii de limba franceză. Interesantă este și ideea prin care galerii europene prezintă artiști aficani sau asiatici, precum galeriile Poggi din Paris și Wagner din Berlin, care expun picturi ale artistului Kapwani Kiwanga, galeria londoneză Tiwai, cu picturi africane de Francisco Vidal, iar galeria Vigo, tot din Londra, îl prezintă pe Ibrahim El-Salahi, considerat părintele modernismului artistic african și arab. Dar copleșitoare, ieșite din comun, mi s-au părut lucrările lui Ayana V Jackson și Mary Sibande de la Momo Galley din Johannesburg, cu fantastice portrete fotografice, îmbinate cu parodice forme sculpturale, într-un adevărat decor futurist, la concurență cu arta unei Cindy Sherman. Splendide viziuni asupra omului, asupra vanității și steriotipiilor coloniale.

Sigur, există și tendința artiștilor africani sau exotici de a imita kitsch-urile americane, deși cu umor, pecum uriașa caracatiță gonflabilă, o instalație mișcătoare semnată de Shih Chieh Huang, pe care o vedem la „Ronald Feldman Gallery", sub numele ironic de „Disphotic Zone!". Importantă mi s-a părut aici, față de ce văd curent în galeriile americane, ideea de utopie. Utopiile pe care le prezintă artiștii africani, artiștii lumii în general. Este și această direcție o soluție de evadare din materie și consumism. Care totuși se ține aproape, fiindcă un mare eveniment, precum „Armory Show", a făcut pui, a generat și alte evenimente de artă și consum. Astfel, tot în aceeeași perioadă cu „Armory Show", la „Pier 90" s-a desfășurat „Volta NY", un târg al artiștilor independenți, axat pe artă experiemntală, dar și pe consumism, dedicat de fapt kitsch-ului, artei de boutique, cu o mare afluență de public, fiindcă mulți vizitatori se selectau dintre cei care ieșeau de la „Pier 92" și intrau la „Pier 90". Aceste docuri au devenit o mare arteră a artei americane. Mai există „Pier 88", apoi peisajul se continuă cu un faimos port-avion, gigantic, pe care se află zeci de mici aeronave gata de zbor. Nu departe de aici, pe 11 Avenue, s-a desfășurat alt eveniment de senzație: „Moving Image". Într-o sală ca un tunel lung de 300 de metri, pe sute de ecrane se poiecteză non-stop filme realizate de cineaști din întreaga lume, în special documentare, dar și scurt-metraje artistice. Ele au atributele unor viziuni pur plastice, se bazează pe efecte vizuale, sunt foarte apropiate de arta experimentală, multe din aceste filme fiind proictate și în galeriile de artă din Chelsea, unde se prezintă instalații. Există și o zonă plină de plante exotice printre care descoperi imagini din emisiuni de pe Discovery, în special cu păsări. În fine, să nu uităm „ADAA", marele event al dealiers-ilor americani, despre care am scris anterior, și acum anunț un alt mare eveniment, inaugurat sincron cu aceste evenimente despre care am vorbit, deschiderea unui nou muzeu: „The MET Bruer", o mare, mare surpriză pentru artiști și pentru iubitorii artei.
Corespondenţă de la New York

footer