Revista Art-emis
Scriitorul homeless PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Miercuri, 09 Martie 2016 20:25

Robert de NiroSă vedeţi neapărat un film în care Robert de Niro joacă rolul unui homeless scriitor excentric, Jonathan Flynn, atât de excentric încât nu avea unde să doarmă, dormea pe stradă, în diferite adăposturi ale homeless-ilor, până îl întâlneşte fiul său, care se ocupa tocmai de problemele homeless-ilor şi îi dă un adăpost mai ca lumea. Acţiunea se petrece la Boston, un oraş fascinant, strălucitor, dar modalitatea de filmare creează o atmosferă de clarobscuritate, lugubră, spaţiile sunt adesea închise, în ceaţă. Poate şi fiindcă Nick lucrează pentru oamenii străzii, să le găsească adăposturi. În aceste locuri el se întâlneşte adesea, cum spuneam, cu tatăl său, un scriitor de o inteligență sclipitoare, dar foarte ciudat și imprevizibil. Nick ar prefera ca tatăl lui să rămână absent, așa cum a fost de câte ori a avut nevoie de el. Recent, mama lui Nick a murit, iar tânărul a început o relație nouă cu Denise (Olivia Thirlby), așa că nu și-l dorește în viața lui pe tată, de la care se așteaptă doar la probleme. Dar nevoia apare în momentul când Nick începe să aibă probleme literare, fiindcă şi el vrea să fie scriitor. Interesant e altceva, că în timp ce Nick, care e tânăr, 20 şi ceva de ani, şi are o situaţie relativ bună, se îndoieşte de vocaţia lui, dimpotrivă, homeless-ul Johnatan se consideră cel mai tare din parcare. El are un entuziasm şi optimism nebun. Lucrează la o carte în 12 volume şi nu a scris mai nimic, dar deja o consideră o capodoperă. Când Nick îi povesteşte ce-a scris, dar nu a terminat, fiindcă nu are timp, Jonathan îi spune că a fi scriitor nu înseamnă să scrii când ai timp, trebuie să scrii continuu. Oricum, făcând o cerere la primărie, Jonathan va primi o locuinţă gratis, din fondul de stat. Şi, când Nick e în dificultate, îl adăposteşte la el. Dar Nick nu e convins că Jonathan e tatăl lui, are tot felul de probleme, de fapt, fuge cât poate de Jonathan, care îi creează şi mai multe probleme. Desigur, problema majoră este chiar el, fiindcă nu-şi găseşte vocaţia, iar lucrurile intră pe un făgaş complicat când are o relaţie cu Denise, o fată pentru care dragostea e mai importantă decât literatura.

Totul e bazat pe un caz real, al lui Nick Flynn, care a scris romanul vieţii lui. Împreună cu regizorul Paul Weitz a făcut adaptarea cinematografică şi a rezultat filmul „Being Flynn" (2012), care nu a avut un succes de public pe cât ar fi meritat, fiindcă nu este un film spectaculos, de acţiune, un film horror sau altceva, este un film simplu, de viaţă, dar cu elemente de psihologie foarte delicate. Şi ele sunt dirijate spre o obsesie majoră, moartea mamei (Juliane Moore), care îi apare tot timpul lui Nick ca o obsesie. Ea generează tot felul de spectre, care îi creează alt soi de probleme. Însă dincolo de aceste meandre ale fiului, străluceşte Jonathan, îţi rămâne la suflet, fiindcă el nu se dă bătut, nu ştie să piardă, nu are „probleme" sau, mai exact, ştie să scape de ele, să se elibereze de orice griji materiale! În fond, filmul e o parabolă despre condiţia scriitorului, care trebuie să fie cât mai puţin dependent de materie. E definită foarte bine aici natura artei, altfel nu se explică de ce atât de mulţi scriitori, artişti în general, au dus şi duc o viaţă de boem. Imaginea scriitorului-vagabond e mai comună decât aceea a scritorului familist sau îndestulat. În acest fel îl educă Jonathan şi pe Nick, şi în spune că noi, scriitorii, suntem plămadă dintr-un spirit ales. Asta mi-a adus aminte de celebrele versuri ale lui Shakespeare, puse în gura lui Prospero: „Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele,/ iar scurta noastră viaţă o întregeşte un somn".

footer