Revista Art-emis
Comedia sofisticat? PDF Imprimare Email
  
Duminică, 10 Ianuarie 2016 17:14

Nancy Meyers, art-emisÎn sarabanda vulgarit??ilor transmise non-stop de posturile TV ale României, culminând cu sinistra ?iganiad? de s?rb?tori, de parc? România s-a înecat la mal, a?a cum o viseaz? cei ca Adrian Sârbu afla?i în topul pe care l-am numit „aura vulgaritas", am rev?zut dou? filme aflate la cealalt? extrem?, adic? normale, umane, bazate pe iubire, ale regizoarei Nancy Meyers (n. 1949, Philadelphia), considerat? în America o revela?ie, o portavoce a avangardismului feminin, impus prin talentul unor condeie care î?i trag seva din marea tradi?ie englez?, a unor scriitoare reper, de la Jane Austen la J.K. Rowling. Amercanii au dat-o recent pe Stephenie Meyer, autoarea lui Twilight Saga, ecranizat tot de o femeie, Catherine Hardwicke. Iar cea mai titrat? regizoare a Americii este, desigur, Kathryn Bigelow, încununat? cu Oscar ?i baft? pentru controversatul film politic „The Hurt Locker" (2010). Ea e prima femeie din istorie care a luat un Oscar pentru cel mai bun regizor. Iar staruri celebre ca Angelina Jolie, Madonna, Natalie Portman au trecut ?i ele în spatele camerei de luat vederi ca regizoare. Se pare c? femeile au mai mult? prospe?ime ?i fantezie în abordarea unor subiecte foarte delicate, cum ar fi anxietatea, dilemele suflete?ti, mitologia SF, problema cuplului, familia, singur?tatea sau c?utarea iubirii. De altfel, prima calitate a lui Nancy Meyers este aceea de scenarist?. Trebuie spus c? ea ?i-a format condeiul ca ziarist?, fiind absolvent? a Universit??ii din Washingthon, la sec?ia de jurnalism, formându-?i apoi abilit??ile de cineast la televiziuni din Philadelphia ?i Los Angeles. A debutat ca scenarist? ?i produc?toare în 1980, cu Private Benjamin. Iar ca regizoare a debutat la 49 de ani cu un remake clasic, „The Parent Trap", dovedind har artistic, dar ?i experien??, fiindc? a iubit filmul, a crezut în talentul ei ?i a învins. A realizat pân? în prezent 6 filme, unul mai interesant decât altul, care i-au adus un imens succes: „The Parent Trap" - Capcan? pentru p?rin?i (1998), „What Women Want" - Ce-?i doresc femeile (2000), „Something's Gotta Give" - Ceva, ceva tot o ie?i (2003), „The Holiday" - Vacan?a (2006), „It's Complicated" - E tare complicat! (2009), „The Intern" - Internul (2015).

Calitatea principal? a acestor filme o confer? iscusin?a narativ? ?i dialogul (se cunoa?te c?a fost jurnalist?), de o mare inteligen??, foarte apropiat de modalitatea sclipitoare a spiritului satirei engleze, în genul Bernard Shaw. De altfel, pove?tile se petrec în mare parte în Anglia. Iar distribu?ia a ?inut seama de acest caracter ?i actorii americani au parteneri englezi, remarcabili. Americanii, cel pu?in în domeniul cinematografic, au dep??it demult handicapul numit „complexul european". Mereu ei au fost considera?i naivi, Europa le d?dea lec?ii la capitolele cultur?, istorie, filosofie, tot ce înseamn? profunzime. Americanii sunt un popor pragmatic. Exist? chiar o vorb? în America, care spune: „Noi întâi ac?ion?m ?i pe urm? gândim". Americanii s-au dovedit imbatabili la capitolele western, S.F., aventur?, thriller, horror, dar mai ales în super-produc?ii. Treptat, ei au recuperat ?i handicapuleuropean. Au realizat poate cele mai frumoase filme de art? din lume.Fenomen similar ?iîn arta plastic?, f?când pa?i uria?i în asimilarea valorilor europene. Arta european?, valorile ei de vârf, sunt acum ca acas? în galeriile din Manhattan. A?a s-a întâmplat ?i în film, dovad? ultimele filme ale lui Woody Allen, unul ?i unul, excelente, a c?ror ac?iune se petrece în Europa. Allen dovede?te cât de bine a asimilat specificul european, fie englez, fie spaniol, francez sau italian. Dar ceea ce le-a ?inut americanilor sus ?tacheta a fost apropierea de cultura englez?. Deja se poate vorbi, cel pu?in în cinematografie, de o permanent? produc?ie anglo-american?.

Americanii le datoreaz? englezilor na?terea ?i limba, deci au ?i ei aceea?i mam? ?i, ca atare, fr??ia lor este un lucru firesc. Dovad? c? filmele engleze intr? automat pe lista nominaliz?rilor la premiile Oscar, fiind considerate ca filme americane. E sigura ?ar? din lume, Anglia, care se afl? acas? la Hollywood, la gala premiilor Oscar, la paritate cu filmele ??rii gazd?. Mai mult, premiile se ofer? constant unor filme engleze, ba însu?i Best Picture ajunge în vitrina lor, cum s-a întâmplat mai an cu 12 Years a Slave (2013) albritanicului Steve McQueen. Iar simbolul copilului care se întoarce la mam? îl reprezint? cel mai mare regizor american al tuturor timpurilor, Stanley Kubrick, care a tr?it ?i a lucrat în ultimii 40 de ani ai vie?ii sale în Anglia. Englezii au impus aceast? ?tachet?: Marile filme sunt imbatabile datorita scenariului. Iar genul cel mai dificil este, categoric, comedia. ?i Nancy Meyers s-a dovedit as în ceea ce prive?te broderia narativ?, felul labirintic de a conduce o ac?iune, orientându-se dup? meandrele suflete?ti ale personajelor. Nimic nu este previzibil, mereu apare în poveste elementul imprevizibil. Ne ata??m de pove?tile ei, fiindc? sunt vii, spontane, spirituale. Cred c? Nancy Meyers este campioan? în genul, pe care l-a? numi, comedia sofisticat?. Evident, împ?ratul genului este Woody Allen, el a inventat intrig?ria f?r? m?sur?, c?reia i-a ad?ugat ceva ce se credea a fi moartea filmului: vorb?ria interminabil?. Din care a f?cut art?. Pe aceast? linie ?i-a dezvoltat talentul ?i Nancy Meyers. A dovedit-o cu aplomb în What Women Want, cu Mel Gibson protagonist, record de încas?ri (la 70 milioane buget, 375 milioane box-office în primul an de difuzare). La fel, mare succes ?i cu Something's Gotta Give, care, sub steaua unor vedete ca Jack Nicholson, Diane Keaton, Francis McDormand, Amanda Peet, Keanu Reeves, a ie?it un bestseller. Cred c? toat? lumea a v?zut acest film, o demonstra?ie de story alunec?tor, ca însu?i stilul imprevizibil al lui Nicholson. Ca ?i în It's Complicated, unde protagonist? este o alt? actri?? sofisticat?,

Meryl Streep, care încurc? i?ele într-o rela?ie în triunghi la fel de complicat?, avându-i parteneri pe Alec Baldwin ?i Steve Martin. A?a cum în ultimul ei film, „The Intern", Nancy Meyers îi prinde într-o rela?ie sofisticat? pe Robert de Niro ?i Anne Hathaway. Mereu ne surprinde cu abordarea unor situa?ii aparent banale ale vie?ii, care se dovedesc, de fapt, situa?ii limit?, determinante pentru diagnosticul sufletesc al personajelor. Nancy Meyers este un adev?rat regizor, fiindc? are înainte de toate talentul s? fac? distribui?ii perfecte. Mai mult, ea are un fenomenal sim? al succesului, iar secretul este totunul clasic, scrie scenarii pentru actori, pentru staruri, pentru mon?tri sacri, cum se vede din cele de mai sus. Aceasta este lec?ia pe care a înv??at-o pe platourile americane. Iar americanii sigur au înv??at-o de la europeni, de la Fellini, în primul rând, care este pentru americani icoan?, dar ?i de la francezi, ?i e suficient s? ne gândim la sofistic?riile cinematografice ale lui Godard, Resnais, Truffaut, dar chiar ?i la comedii u?oare, f?cute îns? de neuitat, precum Les Femmes (1969), datorit? sex-simbolului noncomformist, de neegalat, Brigitte Bardot, care, în anii cât a stat pe platourile hollywoodiene, anii '60, a influen?at ?i filmul american, de?i pe atunci avea o contracandidat? pe m?sur?, de fapt, o vedet? complementar?, Marilyn Monroe. Vom reveni cu analiza filmelor lui Nancy Meyers, „The Parent Trap" ?i „The Holyday", fiindc? sunt înrudite ca schem? narativ? ?i ca stil cinematografic.

footer