Revista Art-emis
Pampa PDF Imprimare Email
  
Duminică, 23 August 2015 19:25

Hernan-Ricaldoni, art emisPampa, în viziunea fantomatic? a unui artist din Buenos Aires

Dup? cum se ?tie, pampa este celebra câmpie argentinian?, cum ar fi B?r?ganul nostru. Numai c? este o câmpie luxuriant?, plin? de mister, de simboluri ?i mitologii. Oricât a încercat Panait Istrati, cu talentul lui, din B?r?gan nu au ie?it decât ciulini. Dar pampa este un ocean de iarb? înalta ?i se identifica pân? la un punct cu mitologia argentinian?. Aceast? vast? câmpie, asem?n?toare cu preeria nord-american?, cu savan? african? sau cu step? asiatic?, este situat? în America de Sud ?i se întinde pe teritoriul statelor Argentina, Uruguay ?i Brazilia. Mai exact, Pampasul se afl? între Amazonia, la nord, ?i Patagonia, la sud, ?ar? legendara, pe care noi o imagin?m la cap?tul lumii. Pampa se identifica cu un persoanj numit gaucho, c?l?re?ul legendar, care este privit nu numai c? r?zboinic, în asociere cu cu?itul, ci ?i prin calit??ile lui morale, c? generozitatea ?i polite?ea. Iar cu?itul face pereche cu tango-ul, dansul aprig, pasional. Gaucho, dup? ce î?i face dreptate singur, danseaz? tango. E un fel de cowboy, cre?terea vitelor fiind ocupa?ia lui principal?, dar ?i cea mai rodnic?, dovad? c? Argentina este cel mai mare produc?tor ?i exportator de carne de vit? din lume. Apropierea de ocean, face pampasul argentinian foarte umed, cu diferen?e de temperatura relativ mici între var? ?i iarn?. S-au f?cut zeci de filme despre pampas, unele încununate cu mari premii, care au reu?it s? capteze tainele acestui loc atât de fertil aflat la grani?a dintre vis ?i realitate. Eu va recomand o capodoper? recent?, filmul argentinian „Jauja" (2014), care red? ideal atmosfera pampei, a misterului acestui t?râm magic.

În plin sezon estival, când am descoperit una dintre cele mai selecte plaje ale New-York-ului, Brighton Beach, a avut loc la Consulatul Argentinei, de pe 56 St., expozi?ia lui Hernan Ricaldoni, „pintor latinoamericano", cum î?i zice el, artist n?scut la Buenos Aires, în anul 1975, deci un artist tân?r, dar care, a?a cum mi-a spus, poart? pe umeri o grea mo?tenire: uria?? cultur? argentinian?. Am discutat cu el despre Borges, despre Ernesto Sabato, despre marea literatur? a ??rii sale, a Americii Latine în general, despre miturile vechi ?i noi, despre marii arti?ti argentineni, ca Lucio Fontana, de?i s-a realizat în Italia, unde a impus spa?ialismul. Am discutat ?i despre Buenos Aires, un ora? cu peste 10 milioane de locuitori, care e îns? supraaglomerat întrucât argentinenii nu au g?sit solu?ii preecum newyorkezii, care, de?i cu o popula?ie asem?n?toare, este totu?i respirabil, fiind bine organizat. Are ?i el mult mister, a?a cum caut? s?-l surprind? Laura Danton, în expozi?ia „Mysterious Buenos Aires", aflat? în sala din spate a Consulatului. Am disctuat apoi ?i despre parangheli?ti, nelispsi?i ?i la Buenos Aires, nu numai la New York sau Bucure?ti. Apoi am discutat despre art? american?. El cunoa?te bine zona galeriilor din Chelsea, pe care eu am surprins-o exhaustiv în volumul „Fine Arts" în America. A fost din nou, recent. Din 180 de expozi?ii, zicea, numai în trei a g?sit pictori, arti?ti care ?tiu s? trag? o linie, s? pun? o culoare. Nu o dat? am observat c? arta american? e irespirabil? datorit? artei kitsch, instala?iilor, fotografiei ?i artei pop. ?i el era de accord c? principalul vinovat este curentul generat de Andy Warhol ?i de grupul de homosexuali din jurul lui, care au creat o fals? mitologie. ?i Hernan Ricaldoni, care de la 14 ani picteaz?, care a studiat arta în ora?ul natal, apoi la Londra, Madrid ?i Linz (Austria), ?tie ce spune, fiindc? el tr?ie?te ?i lucreaz? la Viena ?i vine curent la New York, are aici un apartament închiriat, adic? e în contact permanent cu pulsul artei americane. Dar, ca un adev?rat artist ce se respect?, nu imit?, nu se las? sedus de mod?, de comercial, el îi opune mitologia de acas?, propriile c?ut?ri, originalitatea artei latinoamericane. Are ambi?ia s? continue uria?? mo?tenire hispanic?, iar apropierea de Goya este inevitabil?.

Expozi?ia de la consulat se nume?te „Mitología de la Pampa", înso?it? de un catalog, în care vedem lucr?rile din ea, dar ?i alte c?ut?ri ale artistului. Impresionat? este u?urin?? desenului, îmbinând personaje fantastice, amestec animalier ?i uman, cu subtile ironii caricaturale, în genul „Capriciilor" lui Goya. A?a sunt lucr?rile „Pasagero", „Interacción en contexto", „Discusión creacional", „Valquiria pampa" sau „Vergüenza", care chiar din titlu au o not? satiric?. Sigur, ?i leg?turile cu Bruegel sunt inevitabile, fiindc? ?i lumea lui Ricaldoni este plin? de fantasmagorii. Harul sau imaginativ ?i vizionar i-au f?cut un nume în ?ar? s?, unde expune curent, fiind considerat speran?a noii genera?ii, dar l-au impus ?i în alte p?r?i ale lumii. Astfel, la Londra sau la Linz, s?pt?mânal, particip? la concertele unor orchestre, unde el este invitat s? picteze. St? cu ?evaletul în sala ?i, inspirat de muzic?, de muzic? lui Mussorgsky, de pild?, picteaz?. Evident, în stil figurativ, fiindc? melomenii sunt oameni narativi, ei simt lumea muzicii în limbaj epic. Astfel de momente pot fi v?zute de cei interesa?i ?i pe You Tube, în filmule?e care surprind muzic? ?i febra lui Hernan alegând culorile potrivite pentru personajele desenate. Fantasmagoriile le las? pentru acas?, pentru expozi?ii, care sunt pline de mister. Pampa i-a r?scolit mintea ?i i-a trezit viziuni magice. Suprema?ia este dat? de un personaj emblematic, de o vr?jitoare numit? Voladora, din care a creat un ciclu. Ea zboar? deasupra pampei, dar nu c? personajele lui Goya, c? vr?jitoarele lui c?lare pe matur?, ci e îmbr?cat? în costum tradi?ional argentinian, totul e frumos, str?lucitor, iar ceea ce-i confer? un caracter nep?mântesc, luciferic, este sugestia unui corn în vârful capului ?i a unui ochi ?ters, complet întunecat. ?i mai vr?jitoreasc? este o alt? varianta din Voladora, asociat? cu ideea din Comunión, comuniunea dintre cal ?i femeie, calul fiind înf??i?at c? rochia din Voladora. De altfel, o vorba a locului spune: „O femeie mai g?se?ti, dar un cal bun, mai rar". Hernan pare s? ilustreze aceast? vorba gaucho, rela?ia dintre cal ?i femeie fiind un leitmotiv. Ideea este multiplicat? în diferite forme, c? în La verdanera Eva, o dansatoare dezl?n?uit?, ca în „Las tres galopantes" (trei femei fantomatice pe un cal). De altfel, fantomaticul este o constan?a, apare ?i în „Guardian", unde personajul, cu aspect de arici, are pe um?rul stâng o bufni??, cu un chip de felin?. Totul este grotesc ?i de?ertic. Apropierea de personaje S.F. este la fel de inevitabil?. A?a este ciudatul „Proto-proto", un fel de dinozaur-robot. Eprototipul personajelor antedeluviene, protoistorice. A?a este ?i „Bicho extrańo proto" mascot?, ?i „Elefant"e, ?i fantastical stru? „Nandu a la carrera", ?i teribilul uria? „Choique", cu dou? capete, unul de ga?c?. Din lumea S.F. este ?i „Cortejo", un monstru cu un ochi ?i mai multe picioare ?i bra?e.

Lumea lui Ricaldoni este spectral?. Chiar ?i când apare în tablouri fiin?? uman?, viziunea fantomatic? este dominant?. Un popas în grup, o conversa?ie la o încruci?are de drumuri, este asistat? de o fiin?? supranatural?, un ?arpe gigant travestit în pas?re de prad?, c? în „La quema vincular". Ciudate personaje duale, ca ni?te cosmonau?i extratere?tri, sunt imaginile din „Contra viento y ilanura", „Poniéndose de acuerdo" sau dialogul confesional din „La conversa desigual, din Indignadisima" sau din „Aqua que no has", sugerând un univers vr?jitoresc, o calab? la care asist? ca martor un ?arpe. Apoi teribilul „Picaro", care nu e deloc picaresc, ci are înf??i?are de reptil? care prinde Moartea (un schelet) ?i e gata s? o înghit?. Caricatural ?i spectral este ?i „Proto caballo" sau teribila panter? alegând în pampa, numit? „Sin titulo". Din bestiarele dante?ti pare scos ciclul numit chiar „Bestiario". Cu chip animalier este ?i „Mujer", o femeie cu redingota ca un monstru urlând ?i dirijând lumea. Picare?ti sunt mai degrab? personajele din „11 de octubre del 1492 en mi barrio", sigur un fel de varianta la „Parabola orbului", de?i dat? se refer? la preziua când spaniolii au cucerit America, iar Hernan mi-a spus: „am vrut s? ar?t civiliza?ia pampei înainte de dezastrul coloniz?rii".

Conceptul de proto, de origo a lumii, se aplic? tuturor spectrelor pe care le genereaz? câmpia, formidabil? pampa, care nu poate fi comparat? defel cu de?ertul african sau cu step? rus?. Aici animalele ?i omul devin împerecheri spectrale, carnavale?ti, torturante, c? în „El depresante". Rareori astfel de reprezent?ri cu elemente figurative se transform? în imagini abstracte, tumultoase, radicale, ca liniile încruci?ate din „La aparición", ca petele din „El ilano mitológico", ca formele cavalo-taurine din formidabilul tablou „El ave lagunera", care aminte?te de maniera lui Picasso din Guernica. Formidabil este coloritul tablourilor, felul tumultos cum artistul toarn? uleiul pe pânz?. Ricaldoni are o foame de culoare, o uria?? poft? de a îneca personajele în past? vie, în culori stridente, contrastante, ?ocante, cum este gaucho îngropat în iarba pampei din „El nacimiento del hombre". Într-adev?r, delirul culorii e o bucurie ?i exprim? cel mai bine magia pampei, luminozitatea neobi?nuit? a câmpiei, lumea de abur ?i vis în care personajalele p?mânte?ti se ridic? la cer, iar cele imaginare coboar? pe p?mânt. Totul e vraj?, e s?rb?toare.
Grid Modorcea

Coresponden?? de la New York
Grafica - Ion M?ld?rescu

footer