Revista Art-emis
Kitsch cu multe fe?e PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 08 Aprilie 2015 20:47

Sandra Gering GalleryDeun?zi, la „Sandra Gering Gallery”, am tr?it un moment de neuitat: eram trei oameni care comentam expozi?ia curent?: un critic american de 90 de ani, foarte curtat, un pictor din Brooklyn de 80 de ani, foarte viguros, ?i eu, un european de 70 de ani (?i ceva). Primul era total revoltat pe faptul c? arta american? st? cu fa?a spre trecut, c? e foarte influen?at? de arta european?, care o trage înapoi; eu sus?ineam, dimpotriv?, c? arta american? sta mai mult cu fa?a spre viitor ?i ofeream exemple de la târgul „Armory Show”, dominat de expozi?ii în care baza nu o mai constituie linia ?i punctul, desenul sau culoarea, ci tehnologia; iar pictorul din Brooklyn era revoltat pe faptul c? arta american? traie?te numai în prezent, se inspir? din prezent, c? e plin? numai de mâzg?lituri „after” Basquiat sau Warhol, de gunoaie din tomberoane, de tot felul de instala?ii. Toate acestea le discutam având în fa?? lucr?rile artistei plastice Julia Kunin, puse sub semnul unui roman feminist utopic, „Le Guérillčrs”, de Monique Witting, pline de referin?e S.F. ?i mitologice. Sigur, totul e minunat, dar piesele expuse erau ni?te evidente kitsch-uri. Galeria s-a umplut de lume, dar pe nimeni nu deranja aceasta f?c?tur?. A?a cum am ar?tat nu o dat?, arti?tii americani ?i clen?ii lor nu se sfiesc s? expuna kitsch-uri, nu au nici un complex fa?? de aceast? form? f?r? fond, f?r? tradi?ie, de?i ceea ce expunea Kunin se tragea din experien?ele artelor decortative, respectiv din Art Nouveau, Art Deco, Op Art sau Futurism, nemaivorbind c? unii vorbeau de Voyeuristic Art ?i despre alte experien?e narative sau grote?ti. Dar nimic nu era n?scut, ci doar f?cut sau contraf?cut la ma?in?.

Julia Kunin era la prima expozi?ie personal? aici, dar cu experien?a din alte galerii prin Europa. Nu auzise îns? de cuvantul estetic? ?i nu ?tia nimic despre procesul lui Brancu?i cu vama newyorkez?, care i-a repro?at faptul c? operele trimise în America nu sunt opere de art?, f?cute de mâna omului, ci opere industriale. Evident, Brâncu?i a castigat procesul, fiindc? a demonstrat c? sculpturile respective trimise lui Edward Steichen erau lucrate cu mâna lui. Acest proces e foarte important, fiindc? a impus conceptul de art? modern? ?i de valoare estetic?. Dar azi s-a uitat complet acest lucru, nimeni nu mai pomene?te de estetic?, iar valoarea e ceva aleatoriu, fiindc? operele au un traseu dependent de cel care plate?te, el hotar??te cât valoreaz? în bani un lemn sau o cârp?. ?i aici, tot ce a expus Julia Kunin era realizat industrial, o serie de forme identice din ceramic?, pe care le-a combinmat în sculpturi care sugerau un Iron Man, de pild?, dou? figuri grote?ti din Pixar, altele erau mostre feminine, din una se vedea doar sutienul, iar o doamn? foarte distins?, care era chiar mama Juliei, sus?inea c? ea a fost modelul acestei sculpturi nonfigurative, imaginare. La nivelul combina?iilor, Julia Kunin are talent, dar fizic, concret, nici o lucrare nu a ie?it din mana ei, în sensul c? nu ea a cioplit lemnul sau piatra. De fapt, nici nu este vorba de lemn sau de piatr?/marmur?, ci de… ceramic?! Toate lucr?rile ei sunt din ceramic?, îns? nu plasmuite precum olarii, ci având un aspect kitsch industrial. ?i ca s? dispar? acest aspect mecanic, ea le-a dat cu sclipiciuri, toate erau pudrate ?i stropite cu un fel de oj?, ca un machiaj strident, a?a cum îl practic? prostituatele. ?i asemenea cosmetiz?ri apar peste tot. La „Marian Goodman Gallery” chiar ne uime?te tehnica cu care italianul Giuseppe Penone imit? natura! El face varii scoar?e de copaci din ghips în care introduce lemn ?i aceste trunchiuri artificiale le pune pe socluri de marmur?! Iar în alt? sal? a?eaz? forme de ceramic? între trei crengi realizate din bronz! Pe un lung suport pune o alta „creang?” neagr?, ca salvat? de la incendiu, dup? cum, pe un ?ir de copacei ornamentali, în ghivece, a?eaz? o „creang?” alb?, transparent?, ca o cobili??! Un efort tehnic deosebit, pentru ce? A?a cum discutam cu artista fotograf Michele Vicat, ne întrebam: unde e viziunea? Se pare ca viziunea a murit odat? cu kitsch-ul etalon „Campbell’s Soup” al lui Andy Warhol. Lâng? „p?durea” de trunchiuri albe se afla un tân?r îmbracat intr-un combinezon alb. Aha, trunchiurile sunt un fel de solda?i camufla?i!? Dar oamenii nu mor în picioare, precum copacii! ?i nici „p?durea” lui Penone nu este o „P?dure a spânzura?ilor”! Ce vrea, deci, s? ne arate el, c? natura poate fi imitat?? Bine c? nu imit? ?i natura arta lui!

Cel pu?in Kunin n-are nici o legatur? cu natura. Fiindc? ceea ce am v?zut la „Gering Gallery” era total artificial, nimic natural. Brancusi i-a derutat total pe imitatori, fiindca el isi slefuia lucrarile cu mainile lui ani indelungati, asa cum a facut natura, de milenii, cu pietrele de la Costesti. Brancu?i a c?utat esen?a, nu aspectele exterioare. Lucr?rile sale se afl? în prelungirea eului naturii, unde este realitatea sa adânc?, nu în inveli?urile ei. De aceea, operele lui nu ne amintesc de nimic exterior. Peggy Guggneheim a spus c? „Pasarea în v?zduh”, pe care a achizi?ionat-o ea, Brancu?i ar fi slefuit-o 17 ani! Dar azi nimeni nu-?i mai pierde vremea s? ?lefuiasca, se folose?te de polizor, de masin?. Ceea ce la Brancu?i p?rea articifial, acum chiar este artificial. Asta e arta viitorului, o art? a efectelor speciale, a efectelor optice, în care numai tehnologia conteaz?, nu ?i mâna artistului? ?i unde este aici valoare estetic?? În acest punct, cei doi interlocutori ai mei ?i-au suflecat mânecile ?i s-au uitat la bra?ele lor; da, mâna, mana omului, ce miraculoas?, ce facem cu ea, o t?iem, n-o mai folosim s? cioplim materia prim?, s?-i d?m forme umane, dar care au legatur? cu natura, care sunt fire?ti, în prelungirea crea?iei divine?

Corespondenta de la New York

footer