Revista Art-emis
Cultul ?i cultura icoanei PDF Imprimare Email
  
Duminică, 05 Aprilie 2015 13:46

Iuliana PopescuIdentificasem în poezia din ultimii ani a Iulianei Popescu o aplecare spre medita?ia cristic? („Iisus/ mai murmur?  pe/ Crucea de lumin? ?i/ poate c? ne vom opri o clip?/ s? Îl ascult?m ?i s? ne oglindim/ în lacrima înalt?, în timp ce vom / pluti cu bra?ele deschise/ pe sub Cerurile oarbe…” Tr?irea liric? nu se desf??ura îns?, ca în nenum?rate alte cazuri din poezia româneasc? de azi în zona invoca?iei divine ci în aceea a fr?mânt?rilor interioare: „precum odinioar?/ stâlpnicii, a?tep?i singur?tatea în/ casa în?l?at? pe trunchiul de mesteac?n/ alb ?i-nv?luit în ?uieratul p?s?rii cu/ pene ro?ii,/ cau?i lumina/ dincolo de via??…” Nu avem de-a face deci cu un misticism mai mult sau mai pu?in circumstan?ial ci cu o experien?? gnoseologic? determinat? de conectarea simbolurilor bimilenare ale cre?tinismului la existen?a omului modern, agresat de o civiliza?ie hipertehnologizant?; o coborâre spre izvoarele unei spiritualit??i remarcabile, apt? s? sprijine fiin?a în încercarea sa de a-?i salva rosturile ini?iale, adeseori alterate de un parcurs istoric nelipsit de tragice încerc?ri. Apari?ia recent? a unei noi c?r?i a autoarei mi-a l?murit complexitatea demersului liric al Iulianei Paloda-Popescu, dezvoltat în temeiul credin?ei, al cunoa?terii prin asumarea unor valori cre?tine neconven?ionale. E vorba de masivul volum intitulat  Istoricul constituirii colec?iei de icoane a Muzeului Na?ional al Satului „Dimitrie Gusti” Bucure?ti. Metodologia conserv?rii ?i restaur?rii icoanelor pe lemn ?i pe sticl?. Aceast? informa?ie riguroas? de pe coperta c?r?ii ne trimite automat cu gândul la o cercetare ?tiin?ific? incitant?. Într-adev?r, cartea este în fapt teza de doctorat a Iulianei Popescu, redactat? sub autoritatea academic? a istoricului Ioan Opri? ?i sus?inut? la Universitatea „Valahia” din Târgovi?te. (De altfel, ea a ap?rut în tiparni?a editurii „Bibliotheca” din acela?i ora?, fost? Cetate de Scaun a ??rii Române?ti ?i care cunoa?te o rede?teptare cultural? impresionant? în ultima vreme.). Rezultat al unor ani de asidu? frecventare nu doar a colec?iei amintite în titlul lucr?rii ci ?i a unor vetre monahale ?i muzeistice din întreaga ?ar?, cu erudite trimiteri la alc?tuiri similare din afara grani?elor noastre, lucrarea de doctorat în cauz? este una dintre cele mai solide cercet?ri întreprinse în perimetrul academic al artelor vizuale. O spun în cuno?tin?? de cauz?, ca membru (?i uneori pre?edinte) al unor comisii de doctorat din domeniul de cercetare a artelor. Într-un moment în care sursele de informare electronice sunt accesate abuziv, în detrimentul studiului aplicat în biblioteci - lucrarea de doctorat a Iulianei Popescu reconfirm? autoritatea sursei primare a documentului scris prin frecventarea asidu? a manuscriselor ?i c?r?ilor ce sus?in viabilitatea subiectului.

Miile de pagini parcurse aduc o informa?ie bogat? pe care gândirea original? a autoarei, întemeiat? pe o cunoa?tere direct? a temei, o a?eaz? într-un sistem propriu de analiz? a „universului mirific al icoanelor” ce i se reveleaz? „ochilor sufletului credincios”, „pline de lumin? ?i mister”. E vorba de acele „crea?ii care ne apropie de Dumnezeu ?i care, adesea, poart? în ele r?ni adânci, l?sate de trecerea timpului peste materia trec?toare, fie de ac?iunile distructive ale diver?ilor factori”. Am retranscris aceste gânduri aflate în „Argument”-ul cercet?rii pentru a eviden?ia - m?car în parte - frumuse?ea expresiei ?i implicarea afectiv? a autoarei în crearea unei axiologii a icoanei în multipla ei ipostaziere. C?ci icoana reprezint? un interes teologic (f?când parte din acea „teologie a imaginilor” prin care - dup? spusele lui Charles Delvoye, aceste „simboluri ale arhetipurilor îng?duiau oamenilor s? se apropie de perceperea divinului”), dar ?i unul artistic, istoric ori ?tiin?ific. În plus, colec?ia analizat? prioritar de doamna Iuliana Popescu, cea de la Muzeul Na?ional al Satului „Dimitrie Gusti” prezint? ?i un eminent caracter etnografic, ea fiind oglinda unei h?r?i spirituale a na?iunii române. Realizate pe lemn, sticl? ori metal (mai nou ?i pe piatr?) „icoanele impresioneaz? în primul rând prin diversitatea tipologic? ?i prin tehnicile artistice folosite de iconari pentru realizarea lor”. Spre deosebire de alte spa?ii ale cre?tin?t??ii r?s?ritene, în care identitatea autorilor e cunoscut? (cazul colec?iei de la m?n?stirea moscovit? Andronikov, consacrat? crea?iilor lui Andrei Rubliov (1360-1430) ?i altor discipoli ai vestitului Teofan Grecul ce a impus modelul bizantin în „cea de-a III-a Rom?”), la noi a domnit modestia anonimatului unor me?teri populari lipsi?i de o cultur? special? a imaginii dar cu atât mai surprinz?tori prin rezultatele artistice remarcabile ale lucr?rilor lor.

În cazul icoanelor pe sticl? din Transilvania s-a re?inut existen?a unor ateliere de familie, cum probabil s-au întâmplat lucrurile ?i cu xilogravurile ??r?ne?ti (fenomen, se pare, unic) realizate lâng? Cluj, la H??date. O form? particular? o reprezint? a?a numitele „icoane de vatr?” apar?inând arealului oltenesc, ele „fiind cunoscute pentru func?ia lor protectoare împotriva energiilor negative ce puteau p?trunde în cas? prin singurul loc deschis - hornul vetrei”. Iat? doar câteva realit??i artistice menite s? ne individualizeze ?i s? marcheze contribu?ia autohton? la imensul tezaur cre?tin ce a impus credincio?ilor acea venera?ie (proskynesis) ce avea s? sus?in? credin?a cre?tin?. Episoadele iconoclaste din timpul bazileului bizantin Leon al III-lea, cel ce a ordonat incendierea, la 726, a imaginii cristice de deasupra por?ii Chalke a Constantinopolului, urmate de confrunt?rile sângeroase din timpul lui Constantin al V-lea (741-775) au sfâr?it prinicoane restabilirea autorit??ii icoanei care în timp, devine în lumea cre?tin-oriental? leg?tura spa?iului domestic cu divinitatea. Astfel încât „icoanele […] din ?coala româneasc? au fost create fie de zugravii de biserici, fie de iconarii ce au trudit în tain? în lini?tea casei lor sau pe lâng? atelierele m?n?stire?ti, fie de c?lug?rii din diverse a?ez?minte monahale” spre slava Fiului Domnului ?i a Maicii Sale, a sfin?ilor ce protejeaz? în imaginarul colectiv vie?ile muritorilor. Cele peste 1200 de icoane aflate în colec?ia Muzeului Na?ional al Satului „Dimitrie Gusti” reprezint? un tezaur pe care Iuliana Popescu ni-l înf??i?eaz? pe larg, în func?ie de structura lor material?, tehnicile în care au fost realizate ?i tematica iconografic?, consemnând „caracteristicile esen?iale, specifice diverselor epoci ?i ?coli” spre exhaustiv? cercetare a unui nucleu artistic fundamental, rezultat al unor achizi?ii ?i dona?ii inspirate, aflate ast?zi la ad?post de degrad?ri inerente, impuse de trecerea timpului ?i de bio-agresiuni destul de perfide.

Specializat? în restaurarea ?i conservarea icoanelor, autoarea c?r?ii atrage aten?ia asupra „atitudinilor inadecvate ale factorului uman fa?? de bunurile cultural-artistice manifestate prin ignoran??, nep?sare, violen??, manevrarea gre?it? a obiectelor” ?i a altor forme primejdioase, propunând în schimb solu?ii moderne de salvare a unui valoros patrimoniu. Conceptul de Conservare curativ? (activ?) a icoanelor este asociat principiilor legislative în vigoare, astfel încât dobândim o veritabil? metodologie a conserv?rii ?i restaur?rii în care experien?a interna?ional? în domeniu ?i cea indigen? î?i dau o profitabil? întâlnire. Realizat? în temeiul unei practici profesionale pasionante dar ?i a unei imense bibliografii (enciclopedii, tratate, albume, c?r?i de specialitate, surse arhivistice ?i legislative, publica?ii române?ti ?i str?ine, site-uri specializate ?i a unor surse inedite - note de curs, dactilograme ce-?i a?teapt? editorul etc.) teza de doctorat a Iulianei Popescu este o dovad? c? spiritul ?tiin?ific, sus?inut cu tenacitate poate conduce la apari?ia unui studiu de mare interes nu doar pentru speciali?tii care lucreaz? în acest dificil domeniu al restaur?rii ?i conserv?rii operelor de art? ci ?i pentru mai numero?ii iubitori ai acestor m?rturii aflate în preajma noastr? ?i care configureaz? un parcurs spiritual multisecular. C?ci, al?turi de impresionantele colec?ii de icoane din aceast? parte de lume, de la Moscova la Salonic, de la Ohrid ?i Skopje la Rila ?i Sofia exist? în inima Bucure?tiului acest buchet de imagini ale nevoii suflete?ti de a concentra însemnele divinit??ii ?i de a le avea mereu aproape.

Când Iuliana Popescu a scris într-un poem c? „voi rosti/ cuvinte de lumin?,/ voi num?ra stelele albe ?i/ ro?ii din icoana în care Iisus / Hristos pogoar? de pe Crucea/ înalt? ?i trece prin lanurile/ vii, cu bra?ele deschise/ într-un alt veac…” ?tia f?r? îndoial? c? îns??i icoana Coborârii de pe Cruce a Mântuitorului îi ap?r? fiin?a ?i scrisul.

footer