Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 28 Septembrie 2014 16:40

Grid Modorcea, 2014, art-emisScriam într-un articol precedent c? tot str?inii sunt cei care fac s? ne tresalte inimile de români, cum s-a întâmplat în seara zilei de 20 septembrie, când a avut loc gala de deschidere a Festivalului Interna?ional al Orchestrelor Radio. O sear? memorabil?. Nu atât pentru faptul c? am v?zut la lucru muzicieni deosebi?i, Orchestra simfonic? Radio din Finlanda, cu concursul a doi americani de geniu, dirijorul Joshua Weilerstein ?i pianistul Jonathan Biss, unul mai celebru decât altul, ci pentru ceea ce s-a întâmplat la finalul concertului. Trebuie s? ?tim c? Finlanda num?r? mai multe orchestre pe cap de locuitor decât oricare alt? ?ar? din lume, iar scopul lor este s? promoveze muzica finlandez?, oriunde se duc, a?a cum orchestra Radio a avut aici în program Cântecul prim?verii de Jean Sibelius, o pies? de larg? respira?ie romantic?. Iar multe orchestre finlandeze au în repertoriu compozi?ii contemporane. Ei bine, Festivalul Orchestrelor Radio de la Bucure?ti s-a deschis f?r? o pies? româneasc?. Programul, pe lâng? Sibelius, a mai cuprins Concertul nr. 4 în sol major pentru pian ?i orchestr? op. 58 de Beethoven, cântat foarte special, orchestra în for?? beethovenian?, iar Jonathan Biss f?când o demonstra?ie chopinian?, de o fine?e savant?, cu o u?ur?tate în execu?ie de prestidigitator, care ne face s? credem c? Jonathan s-a n?scut cu clapele în degete, ceva uluitor, apoi, în partea a doua a concertului ni s-a oferit Suita nr. 1 - Peer Gynt de Edvard Grieg, ca în final s? fie programat poemul simfonic Till Eulenspiegel de Richard Strauss, care este s?rb?torit în toat? lumea pentru cei 150 de ani de la na?tere. Dar surpriza surprizelor a venit la sfâr?it, la bis, care a fost o uria?? palm? dat? organizatorilor, în frunte cu directorul onorific Cristian Mandeal, care nu au prev?zut nici o pies? româneasc?. În 8 zile de festival, în peste 24 de ore de muzic?, nu s-a rezervat pentru muzica româneasc? decât 20 de minute, în alt? zi, nu la deschidere, cum ar fi fost firesc. A?a au gândit lucrurile Joshua Weilerstein ?i orchestrea finalandez?, care, din respect pentru România, pentru publicul român, au f?cut repara?ia necesar? ?i ne-au oferit în finalul concertului o mostr? de iubire istoric?.

Dup? seria de piese romantice, interpretate impecabil, Joshua, venind dintr-o latur? a scenei, a f?cut un semn clarinetistului, care a produs prima not?... dintr-o partitur? pe care toat? sala a recunoscut-o imediat ?i a aplaudat frenetic. A fost ca la ?coal?, când profesoara ridic? un deget ?i toat? clasa e magnetizat?. Era prima not? din „Rapsodia român?” nr. 1 de George Enescu. ?i Joshua s-a instalat la pupitru ?i a început magia. Sigur pe el, cu o poft? colosal?, a?a cum i-a r?spuns ?i orchestra, care efectiv a cântat Rapsodia cu o pl?cere nebun?. Se vedea c? au preg?tit serios aceast? pies?. Rar mi-a fost dat s? v?d ni?te muzicieni care cânt? atât de ferici?i. Enescu învia. Nu ?i-ar fi imaginat niciodat? c? va triumfa la el acas?, având drept mijlocitori geniali un tân?r dirijor american ?i o orchestr? finlandez?. ?i miracolul s-a produs. Au cântat-o cum nici o orchestr? româneasc? ?i nici un dirijor român n-au mai f?cut-o. ?i cred c? în ultimii 50 de ani i-am urm?rit pe to?i. Interpret?rile date de un Horia Andreescu sau Cristian Mandel mi-au r?mas în memorie ca ni?te caricaturi, pline de stiliz?ri for?ate, nepotrivite. Joshua ?i finlandezii au cântat Rapsodia de parc? ei ai ar fi compus-o, de parc? ei au creat melodiile ?i dansurile din ea, pe care le sugerau perfect. Tot str?inii ne-au oferit o lec?ie de patriotism românesc! E umilitor. Organizatorii nu au fost în stare s? prevad? a?a ceva, dimpotriv?, ei au produs o crim? de propor?ii, au suprapus acest festival al orchestrelor Radio peste Concursul „George Enescu”, care este, indiscutabil, mult mai important decât un festival obi?nuit, cu un program comun (Beethoven, Strauss, Dvorak, Mahler, Ravel, Bartok, Brahms, Debussy, Rahmaninov), de?i organizatorii îl consider? unic în lume, cum sunt ei, nu mai au pereche, desigur, fiindc? nimeni nu are bani de la buget s? experimenteze. De ce nu s-ar face un Festival al Orchestrelor Independente, cum este Bucharest Festival Orchestra, pe care nimeni nu le sus?ine, chiar c? ar fi ceva unic, mai ales dac? ar cânta ?i muzic? româneasc?!?

Românii trebuie reobi?nui?i s? fie români

Românii trebuie reobi?nui?i s? fie români, ori poarta sigur? este arta româneasc?, muzica româneasc? autentic?, fiindc? manelismul, de toate gradele, i-au alterat, i-au dislocat, nu are cum s?-i ?in? laolalt?, fiindc? el este un altoi de împrumut, nu este un reper autohton, precum arta milenar? a poporului român. Da, dar România face numai lucruri unice, fiindc? are bani de la buget, cum francezii, finlandezii sau americanii nu au! Românii g?sesc tot felul de prilejuri de a se distra, ca în vorba lui Creang?: „D?, Doamne, ca în fiecare zi s? fie o s?rb?toare ?i numai sâmb?ta ?i duminica s? fie praznic ?i nunt?!”, a?a cum s-a întâmplat zilele trecute, când manelismul a ocupat Ci?migiul ?i a fost un dezastru. Copacii, iarba, aleele, lacul, totul a fost c?l?rit ?i invadat de puhoaie de marginali, cu aspect de maidanezi. Legendarul parc a fost transformat într-o imens? ber?rie ?i pl?cint?rie! Asta e imaginea României oare? Poate. Poate c? e greu s? se refac? terenul pierdut, dar Joshua ne-a ar?tat ce înseamn? România înviat?. Ca în tabloul lui Rosenthal. Nici o orchestr? româneasc? ?i nici un dirijor, poate cu excep?ia lui Gheorghe Zamfir, nu ar fi în stare de a?a ceva.

Ceva dorit de to?i românii, reînvierea României, reînvierea lui Enescu!

Sigur, cu Rapsodia nr. 2 s-a deschis ?i Concursul interna?ional „George Enescu”, dar cât? deosebire în ceea ce prive?te efectul! Un festival când începe cu o rapsodie enescian?, pare un fapt protocolar, plus c? la Ateneu a dirijat un tân?r chinez, care a demonstrat c? este pe lâng? naturalitatea muzicii lui Enescu. Dar aici, Joshua a g?sit o fantastic? îngem?nare de stil, de parc? Rapsodia lui Enescu prelungea sclipirile din Peer Gynt ?i furtunile din Till Eulenspiegel. Iar ceea ce aduce în plus Enescu este esen?a românismului, a crea?iei populare, definit? ca iu?ire de sine. Iu?irea de sine, o dimensiune formidabil?, vital?, existent? în structura poporului român, a fost deodat? înviat? de ace?ti muzicieni str?ini, dar geniali, care au reprodus-o ideal. O sear? întreag? de muzic? occidental?, de factur? romantic?, ?i deodat? iu?irea de sine româneasc?, formidabila Rapsodie român? dirijat? de Weilerstein ca un acerb dansator de jocuri populare române?ti. Un fel de Puck sefard aterizat pe pupitrul S?lii Radio. Formidabil. Memorabiul. Cu greu se va putea uita acest moment de c?tre cei prezen?i la acest concert, care i-au ova?ionat pe interpre?i minute în ?ir, cu serii de aplauze! Era parc? ceva dorit de to?i românii, reînvierea României, reînvierea lui Enescu!

Da?i românilor ?ansa s? fie români, atunci ei devin monumentali

Acest fapt demonstreaz? cât de dornici sunt românii de a fi români. Iar muzica este o mare cale spre inima lor, spre românism. ?i organizatorii Festivalului Radio, cu discursurile lor nepotrivite, cu acelea?i cli?ee comuniste, s? se arate, s? bifeze pe banii altora, îi împinge pe români s? fie str?ini, le ofer? mereu muzic? nepotrivit?, ne-românesc?, adic? îi trateaz? pe melomani ca pe melomaci, str?ini de ce se cânt?. ?i a?a ?i sunt, dovad? c? „publicul avid”, cum îl nume?te dl. Mandeal, a gafat din nou, ca la toate concertele Festivalului „Enescu”, fiindc? a aplaudat frenetic între p?r?ile concertului de Beethoven, l?sându-l masc? pe Jonathan Biss, care probabil nu s-a mai întâlnit cu a?a ceva. Deci melomanii bucure?teni sunt altera?i, pigmenta?i cu tot felul de culturnici, înc? departe de a fi ascult?tori profesioni?ti. Dar da?i-le românilor ?ansa s? fie români, a?a cum le-au dat-o muzicienii finlandezi ?i americanul Joshua Weilerstein. Atunci ei devin monumentali. Bine ar fi s? r?mân? a?a, s? nu r?mân? aceast? sear? ca un foc de artificii, care se sting ?i cad în bezna nop?ii. E bine ca cerul românesc s? r?mân? curat ?i ve?nic înstelat.

footer