Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Vineri, 15 August 2014 13:29

Eh-galleryO simptomatic? direc?ie din consumerism, un curent ce face parte din media culture, este formula imita?iei operelor clasice, operelor celebre. Punctele de reper ale istoriei artei, marile tablouri, sunt imitate, aduse în actualitate prin tehnici moderne, computerizate. Aproape toate marile galerii de lux ale New York-ului, cum sunt cele de la 57 St., expun lucr?ri ale unor arti?ti-me?te?ugari, care reu?esc performan?e deosebite, mai ales prin arta fotografic?, revizualizându-i pe claisci. Nu o dat? am scris despre performan?ele de la galeriile din zon?, cum ar fi Stux si Cavalier, ale arti?tilor Josef Fischnaller ?i Bradley Hart, care au conceput noi versiuni digitale pentru Mona Lisa, Las Meninas, Autoportret de Van Gogh, Nuferii lui Manet, Fata cu turban de Vermeer, pentru opere celebre de Rafael, Arcimboldo, Rembrandt, Caravaggio, Dürer, Van Dick ?i al?i autori de referin??. Recent, am mai v?zut o alt? expozi?ie în acest sens, la Edwynn Houk Gallery, de pe Fifth Avenue, col? cu 57 St., o galerie nu numai de lux, dar ?i exotic? pe deasupra, adic? foarte rafinat?, original?, cu piese ?i arti?ti unicat. Expozi?ia se nume?te Altered: Appropriation & Photography, în care expun arti?ti deosebi?i, prezen?e rare în galeriile de aici: americanul Robert Heinecken (1931-2006), marocana Lalla Essaydi (n. 1956), brazilianul Vik Muniz (n. 1961) ?i olandezul Sebastian Bremer (n. 1970), care mixeaz? fragmente din lucr?ri de Picasso, Matisse, Bellmer, surreali?ti ?i cubi?ti, in general, rezultând o galerie de imagini obsesive, care te urm?resc (poate ?i fiindc? laitmotivul îl constituie ochii decupa?i din tablourile copiate). Ei fac alter?ri sau modific?ri apropiate de modelele însu?ite, pe baza tehnicii fotografice. Regalul expozi?iei îl constituie imita?iile realizate de Lalla Essaydi, cum ar fi The Grand Odalisque, dup? Ingres, din seria Les Femmes du Maroc, superbe modele marocane acoperite, pe fa??, pe mâini, pe tors, pe picioare, cu o scriere caligrafic? din litere arabe.

?i Muniz reproduce celebre imagini, ca Mona Lisa, recreat? ca un puzzle din diferite materiale, ca decupaje ?i resturi de ziar, sârme, gunoi, cerneal?, caviar, zah?r, p?pu?i. El face colaje originale, ca ?i Bremer, care folose?te tehnica fotografic?, aplicând culori acrylice peste gravuri în emulsie cu o lama special?. O replic? la fenomenul imita?iei nu exist?, exist? o replic? la dimensiuni. Laurence Miller Gallery, tot de pe 57 St., ne spune, în textul oferit presei, c? tendin?a actual? a artei americane o formeaz? „epic scale and spectacle”, adic? piese epice de mari dimensiuni ?i spectacole oferite de megagalerii, târguri de art? ?i muzee, care defileaz? cu lucr?ri din ce în ce mai mari („ever-larger creations”). Iat? de ce Laurence Miller a conceput o opozi?ie la aceast? tendin?? („opposition to this trend”), pe care a numit-o Small things considered, în care prezint? peste 50 de lucr?ri mici, fotografice, semnate de 30 de arti?ti, foarte diferi?i, de la Harry Callahan, care î?i expune portretul so?iei, Eleanor, f?cut în 1949, la arti?ti mai noi, ca Ray Metzker, Kazuo Sumida sau Dominic Episcipo, cu un profil al lui Elvis Presley. To?i arti?tii sunt selecta?i în func?ie de realiz?ri minuscule, la fel cum sunt ?i numele lor, greu de g?sit prin alte galerii sau muzee, ca Helen Levitt, Walker Evans, Willy Ronis, Simone Rosenbauer, Larry Burrows, George Tice, Nathalie Zaro sau Edward Weston.

Bun, e minunat! De regul?, megagaleriile prezint? într-o suprafa?? uria??, de 4-5 s?li, câte o lucrare pe un perete, iar Laurence Miller ne prezint? peste 50 de lucr?ri pe un spa?iu de 5 ori mai mic, expozi?ia ar?tând ca un ferpar, a?a cum sunt expozi?iile la Bucure?ti. ?i acest lucru e de acceptat. Dar marea problem? nu st? în dimensiunea lucr?rilor, ci în valoarea lor. Opozi?ia nu este între „small things” ?i „big things”, acest fapt nu are nici o relevan??, fiindc? atât lucr?ri de mici dimenisiuni, cât ?i de mari dimensiuni pot fi valoroase sau proaste. Nu dimensiunea conteaz?, ci arta, ce ?i cum reprezint? artistul un tablou, viziunea lui. Din p?cate, expozi?ia Small Things Considered e plin? de kitsch-uri, de fotografii de amatori, care nu au ce c?uta într-o expozi?ie de art?. E mic? ?i la propriu ?i la figurat. Deocamdat? nimeni nu d? o replic? adev?ratei tendin?e din arta american?, respectiv curentului pop-art, care, dintr-un curent de avangard?, care condamna consumerismul, a devenit el însu?i consumerist. Opozantul principal, Andy Warhol, a ajuns star al kitsch-urilor. Operele lui de mântuial?, precum 6 fotografii colorate, au ajuns s? se vând? cu peste 30 de milioane de dolari! To?i galeri?tii cu care am vorbit sunt stupefia?i. La Edelman Arts Gallery, de pe 74 St., era o doamn? foarte revoltat? pe faptul c? expozantul, Christophe von Hohenberg, prezint? ca originale ni?te poze din colec?ia lui Andy Warhol, plimbate peste tot. Sunt poze realizate în 1987, pe 1 aprilie, când s-a consemnat decesul celebrului studio „The Factory” al lui Andy Warhol. Fac parte din seria The Day The Factory Died. Se tot scot de la naftalin? ?i se al?tur? unei mari nostalgii, pentru acel timp înc?rcat de glamour când Chirstophe ?i Andy erau preiteni (“it was a great time... to be alive”). De fapt, pozele supram?rite sunt reproduceri dup? cartea Another Planet (2014). Scopul este nu s? se vad?, ci s? se vând?. Iar acum la mod? este Warhol, care pare o piatr? de moar? pentru arta american?. Un obstacol de nedep??it. ?i cine ?tie pentru cât timp?!

Se str?duiesc str?inii s? dea o replic?, prin anumite galerii marginale, care se zbat s? aduc? art? autentic? din alte lumi, precum Krause Gallery, de pe Orchard St., care a prezentat recent o expozi?ie a doi arti?ti exotici, The Yok, din Perth, Australia, cu experien?e de lucru în Africa ?i Asia, ?i Sheryo, din Singapore, cu activitate în Cambogia, la Phnom Penh. În anul 2012 ei s-au cunoscut la New York, în Brooklyn, iar de atunci expun împreun?. Arta lor const? din desene autentice pe lemn, pe buc??i de scânduri, pe tabl?, pe cioturi ?i placaje, un fel de Street Art, dar cu imagini ce poart? pecetea mitologiei asimilate în ??rile lor. Domin? dragonii ?i alte fiin?e fantastice. Ca ?i elemente din folclorul african ?i asiatic, pe care cei doi arti?ti le adapteaz?, din p?cate, la moda american?, la tendin?a kitsch, cu inten?ia v?dit? s? plac? ?i s? se vând?. De pild?, pe un extinctor, ei au desenat un dragon. Apare astfel o alt? tendin??, marcat? de arti?ti din afara Americii, care î?i adapteaz? c?ut?rile la gusturile pie?ei americane. Sigur, nu se vor vinde. Americanii au tot interesul s?-?i vând? propia marf?, creat? de arti?tii lor. De aceea ei îl cultiv? în exces pe Andy Warhol, poate va apare un alt Warhol. Mul?i explic? acest fapt, al megapre?urilor, ca o diversiune a colec?ionarilor milionari, care vor s? coboare pre?ul adev?ratelor opere de art?. Dac? Campbell’ Soup se vinde cu 37 de milioane de dolari, cu cât se poate vinde atunci un Rembrandt, un Leonardo sau un Picasso? Plus c? se urm?re?te s? se umfle artificial valoarea artei americane. Categoric, dac? nu exist? o atitudine ferm? a arti?tilor, totul poate degenera, fiindc? fenomenul compromite îns??i istoria artei, valorile ei autentice, dac? i-o mai p?sa cuiva de ele. ?i totul miroase a f?c?tur? de la o po?t?.

Acest lucru mi-l spunea ?i Justin Fortanascio, de la Casa de Costa, o galerie într-o cas? de pe 61 St., ca o vil? spaniol?, singura galerie din buricul târgului care are gr?din?, unde se poate sta sub bolta albastr?, în tov?r??ia unui c??el de ras?, care studiaz? oaspe?ii mai ceva decât un artist. E posibil ca el s? fie ?i fotograful principal al expozi?iei, cum îmi zicea mai în glum?, mai în serios o tân?r?, care a fost pe rol de model pentru expozi?ia numit? Girls, alc?tuit? dintr-o serie de fotografii cu femei tinere, care tr?deaz? un excelent sim? de observa?ie al arti?tilor, precum fotografia Dragging (2010) de Elinor Carucci, în care o mam? î?i duce de mân? feti?a, care prive?te înapoi, în timp ce mama se gr?be?te, privind înainte. La fel ?i fotografia numit? Michelle (2011) de Rosario Moore Arteaga, reprezentând picioarele unei femei c?reia i s-a rupt tocul de la un pantof. E ceva banal, aflat pe toate str?zile, dar acest lucru e adev?rat.

Despre lucruri banale nu mai vorbe?te nimeni. Iar minunat aici este umorul din faptele surprinse dup? tehnica paparazzi, ca în Mother and Child (1992), o mam? cu feti?a ei pe plaj?, un instantaneu senza?ional, care pune în eviden?? un dialog al devenirii între sânii mamei ?i sexul feti?ei, imagine surprins? în Maroc de Christopher Markos. Pline de umor sunt ?i imaginile felliniene ale lui Mary Ellen Mark, numite Oaxaca Winter (2007-2008), rupe parc? din Amarcord, de?i c?utarea autenticului ne trimite ?i la lumea lui Cacoyannis. Unele imagini sunt nuduri poetice, prin asocierea torsului feminin cu natura, iar singura poz? aristocrat? este semnat? de Martin Parr, un portret de epoc? surprins în 1999 la Londra, pe malul Tamisei. S?-i pomenim ?i pe ceilal?I arti?ti prezen?i cu câte o lucrare în expozi?ie: Tina Barney, Susanna Corniani, Nan Goldin, Paul Jasmin, Christine Osinski ?i David Armstrong, despre care am mai vorbit cu alt prilej. To?i expun fotografii color ?i alb-negru. Toat? lumea face poze. To?i americanii sunt arti?ti. De altfel, Justin îmi spunea c? despre ace?ti arti?ti nu scrie nimeni, mor în anonimat. New York-ul are 50 de mii de arti?ti plastici, iar ca un ziar american s? scrie despre un anonim, cost?. Ziarul trebuie pl?tit. La fel trebuie pl?tit, ca s? apari într-o megagalerie, cum îmi m?rturisea cu lux de am?nunte, la Laurence Miller Gallery, o b?trân? colec?ionar?, care se str?duie?te de o via?? s?-?i expun? colec?ia de portrete, dar to?i i-au cerut bani, inclusiv galeriile mici din Chelsea. “E o mafie acolo, ce nu se poate descrie, zicea. Iar aici, la galeriile de lux, ce s? mai vorbim!” Dar ca s-o consolez, i-am spus c? mai bine s? fii anonim ?i s? faci lucruri de calitate, fiindc? pl?cerea artistului este cea care conteaz?, pân? la urm?, decât s? expui mizerii pe 57 St. De pild?, la Bernarducci-Meisel Gallery, în expozi?ia Birds, vezi ceva „amazing”, cum se exprima un artist plastic polonez, greu de crezut c? a?a ceva poate fi expus la New York, unde am venit s? v?d, spunea el, vârful artei americane! Te n?uce?te stereotipia unor ilustra?ii. Pere?ii sunt plini de imagini înr?mate cu p?s?ri mari ?i mici, ca la Zoo sau la un muzeu ornitologic. Fotografii de p?s?ri ca acelea din manualele ?colare, pe care elevii înv??? pentru orele de ?tiin?e naturale. Veni?i la noi, la Cracovia, mai spunea polonezul, ?i ve?i vedea lucruri de calitate, nu mizerii. Nu dau un dolar pe tot ce v?d aici! Avea dreptate. În oricare din expozi?iile europene g?se?ti ceva mai de soi. Da, dar una este s? expui pe Lipscani ?i alta pe 57 Street. Categoric, sacrificiul arti?tilor adev?ra?i este uria?. Tr?iesc sub un mare risc. Dac? nu au ?ansa s? expun? pe 57 St., risc? s? dea marg?ritare porcilor, pentru cine ?tie cât timp. Dar asta e Golgota artei, odat? ce ai apucat s? duci crucea!

Coresponden?? de la New York

footer