Revista Art-emis
„Shakespeare in the Park” - Frumuseți despre nimic PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Joi, 24 Iulie 2014 20:40

Shakespeare in the ParkÎnainte de începerea spectacolului „Much Ado about Nothin”g, cu care a debutat în acest an Festivalul „Shakespeare in the Park”, în regia veteranului Jack O’Brien, spectatorii spuneau că în seara respectivă va juca și Kenneth Branagh în rolul lui Benedick, că e așteptat să vină, fiindcă el jucase acest rol în ecranizarea pe care a făcut-o în anul 1993, cu o distribuție fenomenală, care îi include și pe actorii Emma Thomson, Denzel Washington, Keanu Reeves. Dar n-a venit, fiindcă el juca în propriul spectacol, „Macbeth”, la sala Park Avenue Armory, o montare colosală, cu reconstituirea unei zone de război, spectacol adus din Anglia după ce a fost aclamat la Manchester International Festival. Branagh semnează această productie alaturi de Rob Ashford, dar și joacă, în rolul Macbeth, făcând cuplu cu actrița Alex Kingston, în Lady Macbeth. Rândurile la acest spectacol sunt de câțiva kilometri. Nu mulți au șansa să apuce vreun bilet, dar oamenii stau la rând, stau împăcați cu sentimentul că au încercat. Așa și la „Shakespeare in the Park”, spectacolele în aer liber din Cental Park, oamenii vin cu noaptea în cap, cu corturi, echipamente, mâncare, și împânzesc pădurea, formând un rând kilometric, în speranța că pentru acea seara vor apuca un bilet la spectacol. Biletele se dau în fiecare zi, pentru spectacolul din seara respectivă. Sunt maxim o mie de tichete pe seară. Mulți nu apucă bilet, revin în ziua sau zilele următoare, iar momentele de așteptare le transformă în picnic-uri. Sunt fenomenali acești oameni, acest public, care este dornic să vadă teatru.

Și eu am stat de multe ori la aceste rânduri. Nu există nici un favoritism pentru nimeni, fie că ești de la presă, fie că vrei să plătești o mie de dolari pe bilet! Aici regula e clară: toți oamenii care vor să vadă spectacolul trebuie să stea la rând. Până și la rândul Seniorilor, dacă nu vii de la ora 6, nu apuci bilet (biletele se distribuie la orele 12). La spectacolul „Much Ado about Nathing” am stat la un rând cu domni și doamne reprezentând America seniorială. Lângă mine era o familie, el și ea, care, normal, m-au întrebat de unde sunt (e intrebarea automată care vine după salut): „Where are you?” Sau simplu: „From?”. Bucharest, răspund. A, îmi zice domnul, din Bulgaria, tu ești bulgar, darling. Nu, sare o distinsă domana de alături, Bucharest nu e în Bulgaria, e în Ungaria. Îl confundați cu Budapest. Nu e nici în Bulgaria, nici în Ungaria, spun, e în România, o insulă latină într-o mare slavă. Și încep să le explic, așa cum fac de obicei în aceste situații pe care le-am trăit de zeci de ori. Ba în timpul transmiterii finalei de la Wimbledon am stat lângă un domn care credea că Bucharest este în Brazilia! Ciudat cum și acești oameni distinși nu au auzit de România, mai ales acum, după criza ucrainiană, când relațiile dintre SUA și România s-au intensificat.

Suntem lesne porniți să-i considerăm pe acești oameni ignoranți, dar nu este adevărat. Nici noi nu știm unde se află Honduras, de pildă, sau alte țări ale lumii. Problema este că România nu face o politică în afară care să atragă atenția, deși are un Shakespeare al ei, Eminescu, de care aici nimeni nu a auzit. Ori o țară nu poate fi cunoscută decât prin valorile ei. Ce valori ne promovăm noi? Acei seniori, care nu au auzit de România, au auzit în schimb de celebrele versuri care încep cu Fear no more the heat o’ the sun, pe care le și cantau. Și cât am stat la rând, am învățat aceste versuri din „Cymbeline” (actul IV, scena 2), scrise pe peretele teatrului, în dreptul lui Gate 4:Fear no more the heat o’ the sun,/ Nor the furious winter’s rages;/ Thou thy worldly task hast done,/ Home art gone, and ta’en thy wages:/ Golden lads and girls all must,/ As chimney-sweepers, come to dust. 

Interesant e și amănuntul că regizorul Jack O’Brien le-a introdus în spectacolul său, cântate de unul dintre instrumentiștii la vedere. Și muzicienii, și actorii cântă ades, ba și în limba italiană, fiindcă acțiunea piesei „Much ado about nothing” se petrece la Messina, cum i-am spus și unei tinere de culoare, de lângă mine, care stătuse trei zile la rând să obțină un tichet și care nu înțelegea de ce se cântă și vorbește uneori în italiană? Shakespeare își plasează piesele în diferite locuri ale lumii și le adaptează la culoarea locală, i-am spus. Și i-am dat ca exemple Neguțatorul din Veneția, „Antoniu și Cleopatra” și altele. Aici, în „Mult zgomot pentru nimic”, introduce elemente de commedia dell’arte, momente cu măști și dans, dar și celebrul travesti qui pro quo, de care Stephanie Murray, cum o cheamă pe tânăra de culoare, nu auzise, deși e studentă la actorie la Columbia University. Acolo unde profesor este Andrei Șerban, zic. Dar Stephanie nu a auzit de el. Cică ea a studiat la Columbia Teachers College, o școală separată pentru educație, care pregătește viitori profesori, directori etc., așa că nu sunt la curent cu ce se întâmplă în principala universitate. Mi-a pomenit de alți profesori, de atelierul lui John Basil, specializat în predarea lui Shakespeare la copii, și de clasa lui Anne Redlin, pentru predarea teatrului. I-am spus că e bine să știe despre Andrei Șerban, chiar dacă nu i-a fost profesor. Și i-am făcut un portret solid, începând cu realizările din țară și cu activitatea de la teatrul La MaMA, când era “copilul” lui Ellen Stewart. Sigur, Andrei Șerban ar fi învățat-o toate aceste lucruri. Tânăra credea că teatrul s-a născut odată cu Shakespeare, pe care a început să-l studieze de la 12 ani, jucând în teatrul de amatori, în fragmente din „Romeo și Julieta” și „Visul unei nopți de var”ă, dar i-am explicat ca teatrul s-a născut în Grecia antică, apoi în Roma antică, ajungând la vârsta Renașterii, dar trecând prin această haină populară numită commedia dell’arte, de care Shakespeare nu putea fi străin.

Teatrul aici este ca o universitate, iar Shakespeare marele ei profesor. De aceea, așa cum am scris nu o dată, montările Shakespeare sunt în litera textului. În timp ce europenii iau ca pretext o piesă de Shakespeare sau de alt autor și intervin în text, fac regie, adică nu contează decât regizorul, el este mai important decât Shakespeare sau Cehov, decât textul, dimpotrivă, aici textul e sfânt. Regizorul e un simplu meseriaș, un profesionist corect, care știe să slujească acest text. Textul e rege. Iar ca un text să aibă spendoare și valoarea dată de autor, el trebuie rostit de actori iscusiți. Aici un spectacol e sinonim cu arta actorului. Actorii sunt regi, textul un regat, iar spectatorii prinți, oricum, ceva asemănător, pe care Shakespeare îl exprimă astfel în prologul piesei Henric al V-lea: „A kingdom for a stage, princes to act/ And monarchs to behold the swelling scene!”

Dovadă că spectatorii spun replici în același timp cu actorii, le știu pe de rost, așa cum se întâmplă la biserică atunci când enoriașii spun texte din liturghie. Opera lui Shakespeare este, pentru mulți americani, liturghia lor, așa cum pentru români sunt piesele lui Caragiale, când, la multe din montările lor, spectatorii spun replicile odată cu actorii. Iar „Much Ado about Nothing” este o comedie, în care întâmplările se țes ca o pânză de păianjen, evident, având ca laitmotiv dragostea. Pe scurt, e vorba de o dublă iubire, dintre Claudio (Jack Cutmore-Scott) și Hero (Ismenia Mendes), dintre Benedick (Hamish Linklater) și Beatrice (Lily Rabe, pe care am văzut-o mai an în rolul Portia din „The Merchant of Venice)”. Beatrice este nepoata lui Leonato (John Glover), guvernatorul Messinei, iar Hero fiica lui, bună prietenă cu Beatrice. Claudio și Benedick sunt soldați și fac parte din trupa lui Don Pedro (Brian Stokes Mitchell), prințul Aragonului, care tocmai se intorc de la luptă. Apare un contrast izbitor, între costumele de epocă ale gazdelor și hainele soldățești ale oaspeților. Dar Jane Greenwood, creatoarea costumelor, a zămislit tot felul de constume intermediare, în care se deghizează personajele. Plus că măștile sunt un mijloc de a întreține acțiunea, prin dedublarea eroilor.

Evident, „Much Ado About Nothing” este modelul piesei în care triumfă comicul de limbaj, piesă intraductibilă în chiar limba engleză, cu sensuri ale cuvintelor care azi s-au pierdut. Dar spectatorii înțelegeau multe situații și râdeau copios, mai ales că tot spectacolul e presărat cu gag-uri ingenioase, cum este anacdota cu iepurii vânați de Benedick. Este o comedie pe bază de replici pline de spirit, datorită în special istețimii persoanjului Beatrice, dar și a fălosului Benedick, care nu crede în căsătorie, până la proba contrarie, când îi cade chiar el „victimă”. Sigur, intriga e pavată cu tot felul de capcane, la căsătoria finală a celor două cupluri se ajunge după multe peripeții de tipul commedia dell’arte, cum ar fi înscenarea morții lui Hero, după ce ea a fost acuzată de infidelitate, pe baza unei confuzii a lui Claudio. Se fac mereu deghizări și demascări de identitate.

Regizorul Jack O’Brien găsește o mulțime de soluții ingenioase să descurce vizual acest lanț de întâmplări. Don Pedro pune la cale o farsă, ca Benedick să audă vorbe neplăcute din partea lui Beatrice. El stă ascuns în pomul din livadă, un portocal ca în basme, din care scoate capul devenind un fel de portocal-moțat. Numai Archimboldo mai putea inventa așa ceva. Toate bârfele la adresa lui, Benedick le percepe cățărându-se pe gard și pe casă. De altfel, decorul (John Lee Beatty) este o minune scenică. Casa lui Leonato, un palat, luminat în interior, unde vedem continuu mișcarea personajelor, se continuă cu o terasă și cu grădina, plină de legume și verdețuri. Când Benedick îi face lui Beatrice o declarație de dragoste, el se aruncă în genunchi pe straturile de morcovi, ceapă, ardei, usturoi și alte legume. Mereu actorii se ocupă de grădinărit, iar mesele sunt preparate cu legumele din grădină. Nu lipsesc nici elementele de miracol, cum ar fi mișcara zidului grădinii, care nu se petrece prin împingerea cu brațele, cum tot înceacă unii, ci prin muzică. Atunci când chitaristul atinge într-un anumit fel corzile, zidul „aude” și se mișcă în direcția dorită. La fel și guvernanta, nu-l poate mișca decât dacă îi cântă.

Partea a doua a spectacolului începe pe un ropot de tunete și fulgere, care despică cerul. Toți am crezut că a început furtuna, care se anunța pentru acea seară. Dar era o furtună artistică, imaginată de lighting designerul Jeff Croiter. Vremea a fost minunată, cu bolta plină de stele și cu vârfurile zgârie-norilor ca niște spectatori uriași deasupra pădurii, care privesc ce se întâmplă în arena de la The Public Theater. Stranie era senzația că stelele se mișcă atunci când treceau avioane, care se vedeau ca niște puncte luminoase. Natura aici, în acest teatru în aer liber, face parte din decor, precum ciripitul unei pasari, care s-a așezat pe portocalul decorului și care și-a chemat și alte surate. Păsările parcă știau că era nevoie de ele în peisaj. Sigur, acțiunea este sofisticată, ca în toate comediile lui Shakespeare, luate ca model mai ales de cineaștii de la Hollywood, care, cu Woody Allen în frunte, creează scenarii cu intrigi cât de poate de stufoase. Elementele naive ambundă, cum este intriga care are la bază acuza de infidelitate, ce duce la „moarta” lui Hero și „învierea” ei prin inventarea unei verișoare care seamănă leit cu ea. Tot zgomotul de frumuseți se face pentru acest „nimic”. Se pare chiar că arta are această natură, să creeze frumuseți despre (about) nimic. Toată sarabana e compusă pentru ca să existe în atmosfera de voie bună a piesei și alternanța cu dramaticul, cu unele momene malefice, iscate de tot felul de înscenări, puse la cale în special de Don Piedro și fratele său bastard, Don John (Pedro Pascal), amintind de Edmund din „”Regele Lear, următorul spectacol al verii la “Shakespeare in the Park”, pe care abia așteptăm să-l vedem și să-l comentăm pentru domniile voastre, fiindcă se anunță un regal, în regia vestitului Daniel Sullivan, cu John Lithgow protagonist principal și celebra Annette Bening în „Goneril”.

Corespondenţă de la New York

Grafica - Ion Măldărescu

footer