Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Joi, 24 Iulie 2014 20:40

Shakespeare in the ParkÎnainte de începerea spectacolului „Much Ado about Nothin”g, cu care a debutat în acest an Festivalul „Shakespeare in the Park”, în regia veteranului Jack O’Brien, spectatorii spuneau c? în seara respectiv? va juca ?i Kenneth Branagh în rolul lui Benedick, c? e a?teptat s? vin?, fiindc? el jucase acest rol în ecranizarea pe care a f?cut-o în anul 1993, cu o distribu?ie fenomenal?, care îi include ?i pe actorii Emma Thomson, Denzel Washington, Keanu Reeves. Dar n-a venit, fiindc? el juca în propriul spectacol, „Macbeth”, la sala Park Avenue Armory, o montare colosal?, cu reconstituirea unei zone de r?zboi, spectacol adus din Anglia dup? ce a fost aclamat la Manchester International Festival. Branagh semneaz? aceast? productie alaturi de Rob Ashford, dar ?i joac?, în rolul Macbeth, f?când cuplu cu actri?a Alex Kingston, în Lady Macbeth. Rândurile la acest spectacol sunt de câ?iva kilometri. Nu mul?i au ?ansa s? apuce vreun bilet, dar oamenii stau la rând, stau împ?ca?i cu sentimentul c? au încercat. A?a ?i la „Shakespeare in the Park”, spectacolele în aer liber din Cental Park, oamenii vin cu noaptea în cap, cu corturi, echipamente, mâncare, ?i împânzesc p?durea, formând un rând kilometric, în speran?a c? pentru acea seara vor apuca un bilet la spectacol. Biletele se dau în fiecare zi, pentru spectacolul din seara respectiv?. Sunt maxim o mie de tichete pe sear?. Mul?i nu apuc? bilet, revin în ziua sau zilele urm?toare, iar momentele de a?teptare le transform? în picnic-uri. Sunt fenomenali ace?ti oameni, acest public, care este dornic s? vad? teatru.

?i eu am stat de multe ori la aceste rânduri. Nu exist? nici un favoritism pentru nimeni, fie c? e?ti de la pres?, fie c? vrei s? pl?te?ti o mie de dolari pe bilet! Aici regula e clar?: to?i oamenii care vor s? vad? spectacolul trebuie s? stea la rând. Pân? ?i la rândul Seniorilor, dac? nu vii de la ora 6, nu apuci bilet (biletele se distribuie la orele 12). La spectacolul „Much Ado about Nathing” am stat la un rând cu domni ?i doamne reprezentând America seniorial?. Lâng? mine era o familie, el ?i ea, care, normal, m-au întrebat de unde sunt (e intrebarea automat? care vine dup? salut): „Where are you?” Sau simplu: „From?”. Bucharest, r?spund. A, îmi zice domnul, din Bulgaria, tu e?ti bulgar, darling. Nu, sare o distins? domana de al?turi, Bucharest nu e în Bulgaria, e în Ungaria. Îl confunda?i cu Budapest. Nu e nici în Bulgaria, nici în Ungaria, spun, e în România, o insul? latin? într-o mare slav?. ?i încep s? le explic, a?a cum fac de obicei în aceste situa?ii pe care le-am tr?it de zeci de ori. Ba în timpul transmiterii finalei de la Wimbledon am stat lâng? un domn care credea c? Bucharest este în Brazilia! Ciudat cum ?i ace?ti oameni distin?i nu au auzit de România, mai ales acum, dup? criza ucrainian?, când rela?iile dintre SUA ?i România s-au intensificat.

Suntem lesne porni?i s?-i consider?m pe ace?ti oameni ignoran?i, dar nu este adev?rat. Nici noi nu ?tim unde se afl? Honduras, de pild?, sau alte ??ri ale lumii. Problema este c? România nu face o politic? în afar? care s? atrag? aten?ia, de?i are un Shakespeare al ei, Eminescu, de care aici nimeni nu a auzit. Ori o ?ar? nu poate fi cunoscut? decât prin valorile ei. Ce valori ne promov?m noi? Acei seniori, care nu au auzit de România, au auzit în schimb de celebrele versuri care încep cu Fear no more the heat o’ the sun, pe care le ?i cantau. ?i cât am stat la rând, am înv??at aceste versuri din „Cymbeline” (actul IV, scena 2), scrise pe peretele teatrului, în dreptul lui Gate 4:Fear no more the heat o’ the sun,/ Nor the furious winter’s rages;/ Thou thy worldly task hast done,/ Home art gone, and ta’en thy wages:/ Golden lads and girls all must,/ As chimney-sweepers, come to dust. 

Interesant e ?i am?nuntul c? regizorul Jack O’Brien le-a introdus în spectacolul s?u, cântate de unul dintre instrumenti?tii la vedere. ?i muzicienii, ?i actorii cânt? ades, ba ?i în limba italian?, fiindc? ac?iunea piesei „Much ado about nothing” se petrece la Messina, cum i-am spus ?i unei tinere de culoare, de lâng? mine, care st?tuse trei zile la rând s? ob?in? un tichet ?i care nu în?elegea de ce se cânt? ?i vorbe?te uneori în italian?? Shakespeare î?i plaseaz? piesele în diferite locuri ale lumii ?i le adapteaz? la culoarea local?, i-am spus. ?i i-am dat ca exemple Negu?atorul din Vene?ia, „Antoniu ?i Cleopatra” ?i altele. Aici, în „Mult zgomot pentru nimic”, introduce elemente de commedia dell’arte, momente cu m??ti ?i dans, dar ?i celebrul travesti qui pro quo, de care Stephanie Murray, cum o cheam? pe tân?ra de culoare, nu auzise, de?i e student? la actorie la Columbia University. Acolo unde profesor este Andrei ?erban, zic. Dar Stephanie nu a auzit de el. Cic? ea a studiat la Columbia Teachers College, o ?coal? separat? pentru educa?ie, care preg?te?te viitori profesori, directori etc., a?a c? nu sunt la curent cu ce se întâmpl? în principala universitate. Mi-a pomenit de al?i profesori, de atelierul lui John Basil, specializat în predarea lui Shakespeare la copii, ?i de clasa lui Anne Redlin, pentru predarea teatrului. I-am spus c? e bine s? ?tie despre Andrei ?erban, chiar dac? nu i-a fost profesor. ?i i-am f?cut un portret solid, începând cu realiz?rile din ?ar? ?i cu activitatea de la teatrul La MaMA, când era “copilul” lui Ellen Stewart. Sigur, Andrei ?erban ar fi înv??at-o toate aceste lucruri. Tân?ra credea c? teatrul s-a n?scut odat? cu Shakespeare, pe care a început s?-l studieze de la 12 ani, jucând în teatrul de amatori, în fragmente din „Romeo ?i Julieta” ?i „Visul unei nop?i de var”?, dar i-am explicat ca teatrul s-a n?scut în Grecia antic?, apoi în Roma antic?, ajungând la vârsta Rena?terii, dar trecând prin aceast? hain? popular? numit? commedia dell’arte, de care Shakespeare nu putea fi str?in.

Teatrul aici este ca o universitate, iar Shakespeare marele ei profesor. De aceea, a?a cum am scris nu o dat?, mont?rile Shakespeare sunt în litera textului. În timp ce europenii iau ca pretext o pies? de Shakespeare sau de alt autor ?i intervin în text, fac regie, adic? nu conteaz? decât regizorul, el este mai important decât Shakespeare sau Cehov, decât textul, dimpotriv?, aici textul e sfânt. Regizorul e un simplu meseria?, un profesionist corect, care ?tie s? slujeasc? acest text. Textul e rege. Iar ca un text s? aib? spendoare ?i valoarea dat? de autor, el trebuie rostit de actori iscusi?i. Aici un spectacol e sinonim cu arta actorului. Actorii sunt regi, textul un regat, iar spectatorii prin?i, oricum, ceva asem?n?tor, pe care Shakespeare îl exprim? astfel în prologul piesei Henric al V-lea: „A kingdom for a stage, princes to act/ And monarchs to behold the swelling scene!”

Dovad? c? spectatorii spun replici în acela?i timp cu actorii, le ?tiu pe de rost, a?a cum se întâmpl? la biseric? atunci când enoria?ii spun texte din liturghie. Opera lui Shakespeare este, pentru mul?i americani, liturghia lor, a?a cum pentru români sunt piesele lui Caragiale, când, la multe din mont?rile lor, spectatorii spun replicile odat? cu actorii. Iar „Much Ado about Nothing” este o comedie, în care întâmpl?rile se ?es ca o pânz? de p?ianjen, evident, având ca laitmotiv dragostea. Pe scurt, e vorba de o dubl? iubire, dintre Claudio (Jack Cutmore-Scott) ?i Hero (Ismenia Mendes), dintre Benedick (Hamish Linklater) ?i Beatrice (Lily Rabe, pe care am v?zut-o mai an în rolul Portia din „The Merchant of Venice)”. Beatrice este nepoata lui Leonato (John Glover), guvernatorul Messinei, iar Hero fiica lui, bun? prieten? cu Beatrice. Claudio ?i Benedick sunt solda?i ?i fac parte din trupa lui Don Pedro (Brian Stokes Mitchell), prin?ul Aragonului, care tocmai se intorc de la lupt?. Apare un contrast izbitor, între costumele de epoc? ale gazdelor ?i hainele sold??e?ti ale oaspe?ilor. Dar Jane Greenwood, creatoarea costumelor, a z?mislit tot felul de constume intermediare, în care se deghizeaz? personajele. Plus c? m??tile sunt un mijloc de a între?ine ac?iunea, prin dedublarea eroilor.

Evident, „Much Ado About Nothing” este modelul piesei în care triumf? comicul de limbaj, pies? intraductibil? în chiar limba englez?, cu sensuri ale cuvintelor care azi s-au pierdut. Dar spectatorii în?elegeau multe situa?ii ?i râdeau copios, mai ales c? tot spectacolul e pres?rat cu gag-uri ingenioase, cum este anacdota cu iepurii vâna?i de Benedick. Este o comedie pe baz? de replici pline de spirit, datorit? în special iste?imii persoanjului Beatrice, dar ?i a f?losului Benedick, care nu crede în c?s?torie, pân? la proba contrarie, când îi cade chiar el „victim?”. Sigur, intriga e pavat? cu tot felul de capcane, la c?s?toria final? a celor dou? cupluri se ajunge dup? multe peripe?ii de tipul commedia dell’arte, cum ar fi înscenarea mor?ii lui Hero, dup? ce ea a fost acuzat? de infidelitate, pe baza unei confuzii a lui Claudio. Se fac mereu deghiz?ri ?i demasc?ri de identitate.

Regizorul Jack O’Brien g?se?te o mul?ime de solu?ii ingenioase s? descurce vizual acest lan? de întâmpl?ri. Don Pedro pune la cale o fars?, ca Benedick s? aud? vorbe nepl?cute din partea lui Beatrice. El st? ascuns în pomul din livad?, un portocal ca în basme, din care scoate capul devenind un fel de portocal-mo?at. Numai Archimboldo mai putea inventa a?a ceva. Toate bârfele la adresa lui, Benedick le percepe c???rându-se pe gard ?i pe cas?. De altfel, decorul (John Lee Beatty) este o minune scenic?. Casa lui Leonato, un palat, luminat în interior, unde vedem continuu mi?carea personajelor, se continu? cu o teras? ?i cu gr?dina, plin? de legume ?i verde?uri. Când Benedick îi face lui Beatrice o declara?ie de dragoste, el se arunc? în genunchi pe straturile de morcovi, ceap?, ardei, usturoi ?i alte legume. Mereu actorii se ocup? de gr?din?rit, iar mesele sunt preparate cu legumele din gr?din?. Nu lipsesc nici elementele de miracol, cum ar fi mi?cara zidului gr?dinii, care nu se petrece prin împingerea cu bra?ele, cum tot înceac? unii, ci prin muzic?. Atunci când chitaristul atinge într-un anumit fel corzile, zidul „aude” ?i se mi?c? în direc?ia dorit?. La fel ?i guvernanta, nu-l poate mi?ca decât dac? îi cânt?.

Partea a doua a spectacolului începe pe un ropot de tunete ?i fulgere, care despic? cerul. To?i am crezut c? a început furtuna, care se anun?a pentru acea sear?. Dar era o furtun? artistic?, imaginat? de lighting designerul Jeff Croiter. Vremea a fost minunat?, cu bolta plin? de stele ?i cu vârfurile zgârie-norilor ca ni?te spectatori uria?i deasupra p?durii, care privesc ce se întâmpl? în arena de la The Public Theater. Stranie era senza?ia c? stelele se mi?c? atunci când treceau avioane, care se vedeau ca ni?te puncte luminoase. Natura aici, în acest teatru în aer liber, face parte din decor, precum ciripitul unei pasari, care s-a a?ezat pe portocalul decorului ?i care ?i-a chemat ?i alte surate. P?s?rile parc? ?tiau c? era nevoie de ele în peisaj. Sigur, ac?iunea este sofisticat?, ca în toate comediile lui Shakespeare, luate ca model mai ales de cinea?tii de la Hollywood, care, cu Woody Allen în frunte, creeaz? scenarii cu intrigi cât de poate de stufoase. Elementele naive ambund?, cum este intriga care are la baz? acuza de infidelitate, ce duce la „moarta” lui Hero ?i „învierea” ei prin inventarea unei veri?oare care seam?n? leit cu ea. Tot zgomotul de frumuse?i se face pentru acest „nimic”. Se pare chiar c? arta are aceast? natur?, s? creeze frumuse?i despre (about) nimic. Toat? sarabana e compus? pentru ca s? existe în atmosfera de voie bun? a piesei ?i alternan?a cu dramaticul, cu unele momene malefice, iscate de tot felul de înscen?ri, puse la cale în special de Don Piedro ?i fratele s?u bastard, Don John (Pedro Pascal), amintind de Edmund din „”Regele Lear, urm?torul spectacol al verii la “Shakespeare in the Park”, pe care abia a?tept?m s?-l vedem ?i s?-l coment?m pentru domniile voastre, fiindc? se anun?? un regal, în regia vestitului Daniel Sullivan, cu John Lithgow protagonist principal ?i celebra Annette Bening în „Goneril”.

Coresponden?? de la New York

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer