Revista Art-emis
Evadarea din subteran PDF Imprimare Email
  
Duminică, 16 Martie 2014 19:40

Art-show, art-emisV? propun sa evad?m din subteran. M? refer la realitatea din România. De câte ori citesc site-urile din ?ar?, m? indispun. Nu le mai citi!, mi-a spus o voce str?in?, care nu în?elege c? acest lucru e greu, dac? nu imposibil, fiindc? nu te po?i rupe de r?d?cini. Te rupi o vreme, dar mereu revii la ele. ?i m? întristez când dau peste mereu acelea?i ve?ti rele, peste acelea?i personaje nes?tule, care au transformat scena politic?, nu în mijloc de armonie, de model pentru oameni, de binefacere pentru ?ar?, ci în lupte de circ politic, pentru furti?aguri, pentru posturi vremelnice, în carnaval sinistru, în subteran?. Nu mai ie?im odata din subteran?? Nu mai exist? în ?ara nimic frumos, nimic demn de semnalat, chiar cu riscul de a pierde cititorii, acei cititori care oricum nu conteaz?, fraieri?i la infinit cu umpluturi de tip Bianca, b?taia de joc a unor subdezvolta?i, în frunte cu ea, care ar trebui s? se opreasc?, s? în?eleaga c? nu e vedet?, c? o vedet? nu e de mucava, e o valoare, are fapte, realiz?ri pentru oameni. Nu mai vorbesc de cazuri, precum cel de la TVR, când un fost „dizident” a ajuns sa cocolo?easc? falimentul postului na?ional, s? acopere mizeriile, s? introduc? liberul arbitru, cenzureaz? emisiuni, pl?te?te un m?sc?rici cu 40 de mii de euro pe lun?, în timp ce salariul unui profesor este de 700 lei! Apoi cere ?tergerea datoriilor TVR (122 de milioane euro!) în loc s? fie tra?i la r?spundere cei care au f?cut aceste pagube imense: alde Nicolau, Hagiculea, S?ftoiu ?i to?i ceilal?i. Sau în loc s? g?seasc? solu?ii, s? termine cu abuzurile, cu salariile nesim?ite ?i cu incompeten?ii. ?i-a început mandatul, cu o amend? de 70 de mii de lei, pentru cenzurarea unui serial în care ap?rea istoricul american Larry Watts. Cine plate?te? Liberul arbitru?! Mul?i cer chiar desfiin?area TVR, ca fiind un post inutil, p?gubos ?i blestemat. Aceste pagube se datoreaz? condi?iei de cenu??reas? politic? a televiziunii, unor manevre care ?in de o realitate subteran?, nefiind posibile într-o lume normal?.

Românii au uitat s? mai priveasc? ?i spre cer.

Dar s? ie?im din astfel de subterane. Românii au uitat s? mai priveasc? ?i spre cer. Recent, la New York, s-a desf??urat, faimosul târg anual „Art Dealers Association of America” (A.D.A.A.), un târg al negustorilor de art? americani. Nu o dat? am scris c? în România criza artei se datoreaz?, înainte de toate, lipsei colec?ionarilor, inexisten?ei unei astfel de asocia?ii puternice, care s? fie ca un reper c?l?uzitor pentru arti?ti, un suport temeinic, care s? le dea încredere c? se vor împlini. A.D.A.A., asocia?ie înfiin?at? în 1962, reflect? tocmai o astfel de realitate puternic?, e un etalon de prosperitate. Evenimentul are loc în istorica cl?dire Park Avenue Armory. România are astfel de spa?ii monumentale, precum cele din Palatul Parlamentului, unde s-ar putea organiza, într-un viitor pe care îl visam mai bun, un târg al galeriilor de art?, al marilor proprietari de colec?ii de art?. Sigur, e drum lung, care trebuie pavat mai întâi cu galerii. România are talente, dar nu are mijloace. Ori f?r? ele, talentele se pierd, dup? ce, unele, ajung vedete de mucava. Exact la extrema opus? este A.D.D.A., care de 26 de ani, în fiecare martie, organizeaz? targul numit The Art Show, un titlu ce pare banal, care nu spune nimic despre valoarea artistic? a acestui eveniment, despre înalta calitate a operelor expuse.

La „The Art Show” nu e loc pentru kitsch!

În acest an, se afla la start peste 70 de galerii, majoritatea din New York, dar ?i din alte mari ora?e: Chicago, San Francisco, Minneapolis, Boston, Cincinnati sau Los Angeles. Bucuria a fost mare, când m-am reîntâlnit cu galerii cunoscute, ca James Cohan, Nancy Hoffman, Sean Kelly, David Nolan, Lelong, Matthew Marks, Metro Pictures, Pace, Petzel, Tanya Bonakdar, Tibor de Nagy si altele, despre care am scris pe larg in volumul „Fine Arts in America”. Uluitor c? toate au scos la vedere ce aveau mai bun. David Nolan, de pild?, i-a inchinat spa?iul lui Gavin Turk, un artist englez, care a expus ?i in sediul din Chelsea al galeriei, dar aici e de nerecunoscut, a etalat piese pline de imaginatie ?i spirit. Un cub uria? din metal presat, colorat, în stilul lui Chamberlain, contrasta cu o pip? imens? având forma unui angrenaj de ma?ina pus pe un soclu alb. Sean Kelly, a?a cum ne-a obi?nuit, expune fantastice crea?ii în care efectele estetice se realizeaz? prin ingenioase construc?ii de oglinzi incluse în suprafete mi?c?toare. O alt? veche cunostin??, Cheim & Read Gallery, ne asteapt? cu o surpriz? de propor?ii: interferen?a a doi colo?i: Gaston Lachaise ?i Louse Bourgeois. Un efect fantastic. Arta grandgiugnolesc?, forme rubensiene, trecute prin experien?a lui Botero, pân? la fantasticele torsuri amintind de primatul lui Brancu?i. Un racord cu Brancu?i am f?cut ?i la Adler & Conkright Fine Art Gallery, unde exist? un Jean Arp, puternic marcat de arta artistului român. De altfel, aici, la acesta galerie, am putut vedea ceva cu totul nou, nemaiv?zut de mine în sutele de galerii newzorkeze: futurismul italian, toata mi?carea lui Marinetti, cu toata ?coala lui, cu to?i pictorii care s-au remarcat în anii 1910. Ceva incredibil! ?i totul culminând cu celebrul manifest pro-fascist al mi?c?rii din 1932. Sigur, citat este însu?i Musollini, care a vorbit despre viitor în stilul futuri?tilor.

Aceste lucr?ri expuse la A.D.D.A., nu se pot vedea la galerie. Se pot vedea numai acas?, la colectionar?, în urma unui „appointment”. Am cunoscut-o ?i pe doamna Rachel Adler, proprietara galeriei, o colec?ionara aparte, cu aplica?ie în arta modern? european? ?i latino-american?, specializat? în avangarda europeana a anilor ’10, ’20 si ’30. Ceea ce ar trebui subliniat cu majuscule este faptul c? la acest regal al artei plastice nu a existat nici un aspect kitsch, de?i arta kitsch este dominant? în America, datorit? accesibilit??ii, la „The Art Show” nu e loc pentru kitsch. Aici respir? numai arta elevat?, f?r? cusur. Chiar ?i ornamenta?ia de la Lelong Gallery, cu mari trandafiri în care se afl? prinse p?s?ri, lebede sau p?uni, face parte dintr-un rafinament baroc. „The Art Show” este un regal de mari arti?ti moderni. Vizitatorul se poate întâlni cu valori intrate în con?tiin?a cunosc?torilor, cum ar fi: Joshua Abelow, Lucky DeBellevue, Joseph Montgomery, Jackie Saccoccio, Davina Semo, Brendan Smith, Devin Troy Strother sau Daniel Subkoff, ca s? pomenesc doar câ?iva dintre pictorii abstrac?ioni?ti, care sigur nu formeaz? teme de studiu la ?colile noastre de art?.

S? ie?im din subteran?!
 
Cu un cuvânt, „The Art Show” este un eveniment elitist, categoric, care arat? c? marea art? este st?pân? în America. Un lux absolut. Calitatea materialelor, dificultatea execu?iilor, ipostaza unor mijloace apar?inând tehnologiei viitorului, constituie baza artei novatoare de mâine, la care, deocamdat?, nu are acces oricine. Dar a vedea a?a ceva, pentru arti?tii români ar fi o ?coal?. Din p?cate, aceast? sansa este un lux. Galeriile din România fac înc? parte din subteran?. Suntem departe de a realiza asemenea evenimente, dar trebuie s? aspiram la ele. Revin la subternalele politicii, din care nu se poate evada, care pun botni?? chiar acestei aspira?ii. Oricine poate vedea pe Internet imagini de la „The Art Show”. Chiar ?i acest lucru merit? f?cut. M?car în vis s? ie?im din subteran?. S? ajungi pe o planet? facut? nu de extratere?tri, ci de oameni. ?i s? ne înterb?m, ce fel de oameni? Sunt oameni ca noi? Se poate pe acest p?mânt s? ajungi într-o lume în care totul str?luce?te, te absoarbe într-o vraj? princiar?, iar tot ceea ce vezi reprezint? expresia unui rafinament greu de descris. O adevarat? be?ie vizual?, de o mare elegan?? ?i noble?e. Iar oamenii par veni?i cu o nava cosmic?, dovedind c? a?a ceva e posibil ?i pe p?mânt.
 
Coresponden?? de la New York
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer