Revista Art-emis
Spectrul chinez PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Miercuri, 20 Noiembrie 2013 21:20

A Touch of Sin 2013Filmul „A Touch of Sin” (2013) a primit la Cannes premiul pentru scenariu, dar el merita în primul rând premiul pentru viziune, pentru curajul de a aborda tema violenţei în China contemporană. Filmul este inspirat din tragedii reale, iar formidabilul regizor Jia Zhangke (n. 1970), prezent pentru a treia oară în competiţia canneză, pe care l-am admirat anterior pentru „Still Life” (2006), încununat cu Leul de Aur la Veneţia, ni le prezintă într-o manieră foarte originală, îmbinând patru întâmplări, de fapt, mai multe fire narative, ca în „Rashomon”, pentru a crea o imagine globală asupra Chinei actuale. El relevă o realitate care efectiv ne sperie, o ţară care emană un spectru al violenţei, care planează asupra lumii întregi. China este fantoma care sperie universul.

Vedem megalomania constructivă alături de sate sărace, poduri gigant lângă cocioabe, simboluri comuniste şi hei-rupism alături de săli de fitness, trenuri aeriene lângă căruţe trase de cai prăpădiţi, oameni în frac şi cerşetori, tot felul de contraste şocante, care scot în relief o societate nebună, a cărei dezvoltare economică brutală e purtătoare de viruşi ai răului, fiind cangrenată de violenţă. Zhangke stăpâneşte perfect arta îmbinării documentarului cu ficţiunea. Întâmplările pe care le povesteşte sunt ficţiuni reale. Altfel spus, realităţi prezentate ca ficţiuni, cu o regie senzaţională. Fapte aparent banale, spuse în glumă, se derulează imprevizibil şi ajungă la violenţă şi crimă.

Un miner, Dahai (Jiang Wu), este un fel de Don Quijote, pornit să facă dreptate. El se revoltă împotriva corupţilor din satul natal. Face petiţii la guvern, dar mafia e prea puternică, îl bate şi ajunge la spital. Dar îşi aduce aminte că are o puşcă de vânătoare, o încarcă şi porneşte la “vânătoare de animale”, cu zice el, adică îi împuşcă pe toţi cei care s-au îmbogăţit pe munca altora. Nimeni nu-l înţelege, nimeni nu e de acord cu ce face, dar el se comportă ca în vestul sălbatic, abuzurile le ia ca pe un afront personal. El pare să ofere soluţia pentru curăţarea ţării de ticăloşi, după legea lui Moise. Va mai curge multă apă pe Fluviul Galben până chinezii vor afla ce a înţeles Iisus prin „vânătoarea de oameni”.

Un alt muncitor se întoarce acasă de Anul Nou şi descoperă ce poate face o armă de foc, un pistol cu care ucide şi jefuieşte o familie care abia şi-a scos banii de la o bancă. O recepţioneră de la un salon de spa ucide un client bogat care încearcă să abuzeze de ea. Îl ucide cu un cuţit, cuţitul rămas de la iubitul ei, după ce îl conduce la tren şi lui i se interzice să aibă în bagaje acel cuţit. Iubitul e căsătorit şi va muri într-un teribil accident de tren, petrecut pe un pod.

Mereu, personajele poartă un secret, dezvăluie o latură şocantă din viaţa lor necunoscută. Adică sunt atinse de păcat, poartă un dram de păcat, aşa cum spune şi titlul filmului. Personajele sunt în general tineri, dornici de câştig, fără credinţă, gata să plece unde aud că e mai bine. Aşa se întâmplă şi cu un tânăr muncitor dintr-o fabrică, care îşi schimbă serviciul, pleacă în altă parte, devine ospătar de lux şi ajunge să se îndrăgostească de o tânără de la hotelul unde lucrează şi el, dar când îi propune să plece în alt oraş, să lase baltă hotelul, ea îi dezvăluie că are o fată şi că se prostituează ca să o ajute. Tânărul se întoarce la fabrică, dar aici i se opreşte pe nedrept din salariu, e mereu amendat. Disperat, se sinucide, aruncându-se de la etajul unei clădiri.

Poveştile se întreţes, ca şi locurile unde se petrec acţiunile, în patru provincii ale Chinei contemporane, una fiind Shanxi, locul natal al regizorului. O imagine semnificativă, care ne apropie de cunoaşterea din interior a acestei lumi misterioase, a civilizaţiei chinezeşti, creată cu forcepsul, dezvoltată haotic, forţat, nefiresc. Aşa se explică şi expansionismul chinez, pe care îl văd mai ales în America.

Grafica- Ion Măldărescu

footer