Revista Art-emis
Triste?ea lui Van Gogh PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 30 Octombrie 2013 22:32

Van Gogh - 1991S?rb?toarea „Les films de Cannes ŕ Bucurest” a început cu retrospectiva Maurice Pialat, cu un film al acestuia, mult visat, Van Gogh (1991), având o durat? de aproape trei ore. Celebrul pictor nu a mai fost subiectul unui film de la realizarea lui Vicente Minnelli din 1956, cu Kirk Douglas ?i Anthony Quinn, care fac crea?ii memorabile în Van Gogh ?i Paul Gauguin, roluri pentru care au ob?inut Globul de Aur ?i respectiv un Oscar. Maurice Pialat (1925-2003) este un cineast cvasi-necunoscut în România, dar o voce cu totul original? în Fran?a ?i în lume. A debutat la 43 de ani ?i a realizat 11 filme, unul ?i unul. El însu?i de forma?ie pictor, a visat s? fac? filmul despre marele olandez. A preg?tit doi ani începerea film?rilor, a c?utat un actor cu o fa?? chinuit? ?i l-a g?sit pe Jacques Dutronc, un actor cu un palmares modest, dar care, în Van Gogh, va lua premiul César. Personajul lui arat? cam anemic, nu viguros precum cel interpretat de Kirk Douglas. Evident, Minnelli a americanizat personajul, i-a dat o desf??urare mai ampl?, cu multe racorduri la via?a legendar? a pictorului. Dimpotriv?, personajul jucat de Dutronc e patibular, pare sortit mor?ii, are o figur? trist?. De altfel, într-un film anterior, de mare succes, Ŕ nos amours (1983), încununat cu dou? premii César, exist? o conversa?ie despre pictur? între protagoni?ti, în care personajul tat?lui, jucat chiar de Pialat, spune c? atunci când se gânde?te la Van Gogh, are imaginea triste?ii, vede în el un om trist. ?i a?a arat? ?i fa?a lui Dutronc, trist?.

Maurice Pialat se concentreaz? asupra ultimelor 67 de zile din via?a lui Vincent Van Gogh. Suntem în anul 1890, când el avea 37 de ani. Dup? ce iese din azil, se instaleaz? în mica localitate Auvers-sur-Oise, lâng? Paris, pentru a fi sub supravegherea dr. Gachet (Gérard Séty), mare iubitor de art? ?i protector al pictorilor. Dar Van Gogh va prefera o camer? de hotel, lâng? gar?, fiindc? de mic copil îi pl?cea s? priveasc? trenurile cum vin ?i pleac?. Dar el este mereu prezent la familia Gachet, atras mai ales de fiica doctorului, Marguerite (Alexandra London), pe care o picteaz?. Ei îns? nu-i place tabloul, îl judec? pe artist, dar treptat se îndr?goste?te de el, d?ruindu-i fecioria. E o întreag? disput? în cas? pe aceast? tem?, a?a cum se întâmpl? ?i în Ŕ nos amours, când adolescenta de 15 ani, Suzanne (Sandrine Bonnaire), î?i începe senza?ionala via?? de seduc?toare.

Fiind aproape de Paris, Vincent e vizitat de fratele s?u, Théo (Bernard Le Coq), renumit colec?ionar, care, de fapt, îl între?ine, cât ?i de o prostituat?, Cathy (Elsa Zylberstein), cu care mai avusese rela?ii intime. De fapt, grupul ei, format din prostituate ?i pe?ti, vine adesea la iarb? verde, la râul satului, unde se întâlne?te cu Vincent, de?i el era combinat ?i cu Marguerite. La rândul lui, Vincent viziteaz? Parisul ?i bordelul ?tiut, unde se petrece o formidabil? reconstituire în stil Moulin Rouge. Aici va avea o înfruntare dur? cu fratele s?u, care are 200 de tablouri de la el ?i nu a reu?it s? vând? nimic. Aceast? realitate îl va face pe Vincent s?-?i trag? un glonte în stomac, care îi va fi fatal. Dup? o zi de chin, el va muri cu trupul chircit, ca un animal. E un film sut? la sut? francez, dominat de un nonconformism apropiat de spiritul rebel al personajului. Pialat î?i rezum? astfel filmul: „Un tip st? pe peronul g?rii, a?teapt? trenul spre Auvers. Are o sut? de tablouri de pictat, trei luni de tr?it, se nume?te Van Gogh ?i nu are nimic de pierdut”.

Personajul este total insolit, rupt de cli?ee, ba a? spune atipic. Van Gogh spune c? sufer? de dureri la cap, când aude un zgomot surd, continuu. Pialat a urm?rit s? reprezinte omul, nu pictorul, pe care îl vedem pictând mai rar, de?i mereu e pe drum cu ?evaletul, cu pachetul cu mâncare frugal?. Senza?ional? este atmosfera creat? de Pialat, inclusiv decuparea personajelor. El î?i mut? adesea interesul de pe Van Gogh pe Théo, Gachet, dar mai ales pe Marguerite, Cathy ?i celelalte femei. Femeile sunt vioara întâi în acest film, ele str?lucesc ?i au replici ca în piesele lui Shakespeare. Marguerite aminte?te de Rosalinda din Cum v? place. Regizorul experimentase acest limbaj în Ŕ nos amours, unde Suyanne dovede?te o remarcabil? maturitate. De altfel, tot grupul de fete din jurul ei se remarc? prin sclipiri shakespeariene. E formidabil tratat? tema libertinajului adolescentin.

Pialat e creator de atmosfer? de grup, dovedind o sensibilitate aparte în abordarea personajului feminin, ca ?i în Loulou (1980), un formidabil film erotic, cu Depardieu ?i Isabelle Huppert, afla?i la vârsta frumuse?ii. Nota cu prec?dere a lui Pialat este surprinderea autenticului. El sacrific? orice story senza?ional pentru un moment de adev?r, a?a cum s-a întâmplat la Loulou, un film tracasant, plin de tensiuni pe platou, fapt care a obosit-o enorm pe Huppert. La una din film?ri, ea adoarme pe platou. Dar Pialat n-o treze?te ?i îi pune pe operatori s? a?tepte momentul trezirii ei ?i s? îl filmeze. E un moment miraculos, pe care l-a introdus în film. Uluitor la Pialat este mizanscena elaborat? pe baz? de improviza?ii neîntrerupte. ?i în Van Gogh avem la tot pasul astfel de momente de mister cotidian, cum ar spune Eliade. El s-a apropiat de în?elegerea personajului prin studiul operei lui Van Gogh. Pialat nu realizeaz? un film melodramatic, cu scene senza?ionale, cum ar fi faimosul act când pictorul î?i taie o ureche, ci se apleac? spre triste?ea interioar? a personajului, în ciuda faptului c? din exterior este cople?it de iubire. E aici un subtil neorealism, prin surprinderea banalului, a vie?ii de zi cu zi, a ceea ce este insignifiant, precum masa frugal? a eroului sau supa pe care Vincent o m?nânc? gr?bit, ca un automat, în timp ce-i ascult? pe cei din jur, care i se adreseaz?. E foarte t?cut, rar vorbe?te, iar reac?iile lui sunt imprevizibile, precum scena când se arunc? în ap? îmbr?cat în timpul unei plimb?ri obi?nuite cu Marguarite ?i familia ei. Sunt ?i câteva momente când el mimeaz? sinuciderea cu un pistol. Ca ?i desele sale ie?iri nefire?ti, co?mare?ti, comport?ri ale unei min?i întunecate.

Semnificativ este faptul c?, în pofida bolii, a triste?ii funciare, Van Gogh este înconjurat de toat? lumea cu o dragoste cople?itoare. Fapt care, paradoxal, îi adânce?te nefericirea. Mai mult, se dovede?te c? boala lui Vincent nu este a?a de rea ca boala lui Théo ?i a celorlal?i, fiindc? to?i au st?ri ciudate, cel pu?in câte o ie?ire bizar?. A?a cum îi spune ?i doctorul, to?i suntem neurastenici. Apar ?i detalii noi din via?a lui Van Gogh, cum ar fi a?teptarea mor?ii lui. Nimeni nu face nimic s?-l salveze, îi respect? dorin?a de a muri. El nu vrea s? i se scoat? glon?ul, nici s? m?nânce. Pialat evit? total melodramaticul. Al?ii o aduceau pe Marguerite la c?p?tâiul lui. Nu, o vedem la sfâr?it, cum î?i ridic? v?lul negru de pe chip ?i intr? în vorb? cu un alt pictor care aterizase în satul lor, devenit faimos fiindc? aici a murit Van Gogh ?i fost locul de crea?ie ?i al altor pictori celebri, precum Cézanne.

Sigur, ceea ce este uluitor în acest film este atmosfera, lumea epocii în care a tr?it Van Gogh. Personajele sunt toate atipice, foarte marcate de problema eului, a singur?t??ii, a iubirilor fugare, neîmplinite. Interesant este contrastul dintre fa?a trist? a lui Van Gogh ?i situa?iile fericite în care e pus. Înse?i picturile sale din aceast? perioad? reprezint? explozii solare, peisaje de nea?teptate armonii coloristice. În fond, Pialat a compus o imagine fericit? a lui Vincent, dorit ?i iubit imens de femei. ?i el era un afemeiat. Tema fidelit??ii este principal?, fiindc? nimeni nu e fidel. Marguarite îl iube?te, îi vorbe?te despre faptul c? îi va fi fidel?, dar el nu crede. Se gânde?te la moarte. E hot?rât s? plece din aceast? lume, de aceea se comport? f?r? nici o remu?care în rela?iile cu femeile. Vorba lui Pialat, nu mai are nimic de pierdut. Dovad? c? nu se ab?ine nici în casa lui Théo ?i vrea s?-i c?l?reasc? nevasta. De?i nu exist? o ac?iune spectaculoas?, apar doar instantanee de via?? cotidian?, legate de ce se întâmpl? cu Vincent, cum picteaz?, cum tr?ie?te, totu?i latura filozof?rii, o caracteristic? a spiritului francez, î?i pune la tot pasul, ca un p?ienjeni?, pecetea. Sunt abordate marile teme ale literaturii ?i artei franceze, libertinajul, infidelitatea, egoismul ?i lipsa de egoism. Toate femeile îl iubesc pe Vincent, în ciuda faptului c? îl v?d cum le în?eal?. Ceea ce e nefiresc. Ele îl iubesc a posteriori, ca ?i cum ar ?ti c? el va fi nemuritor, un pictor supercelebru, de?i în via??, în fa?a lor, apare ca un ratat, cum îi spune la un moment dat Marguarite. Însu?i fratele s?u, Théo, în ciuda ie?irilor lui Vincent, îl iube?te. De pild?, într-o scen?, Vincent îl p?lmuie?te, iar Théo îl îmbr??i?eaz?.

De altfel, ?i în celelalte filme ale sale, Pialat combin? p?lmuirile cu iubirea. Suzanne e mereu b?tut? de fratele ?i mama ei, dar la sfâr?it, dup? ce se elibereaz? prin ceart? ?i p?ruial?, se îmbr??i?eaz?, plâng, se împac?. A?a se întmpl? ?i în Loulou, când so?ii se despart, se bat, apoi se împac?, la fel cum se întâmpl? ?i între so? ?i amant. Pialat pare s? aplice în filmele sale vorba “b?taia e rupt? din rai”. Oamenii accept? b?taia ca pe ceva firesc, aflat în natura rela?iilor dintre oameni. Acest lucru l-a în?eles ?i Caragiale. Personajele lui Pialat nu se bat ca s? se r?zbune, ci se defuleaz?, fapt care face ca toate aceste scene s? nu fie violente, s? ni se par? poate caraghioase, dar profund umane. Aici este capcana, când faci un film despre o mare personalitate, te cople?e?te ?i tr?dezi personajul. Desigur, Pialat a încercat s? mascheze aceast? capcan?, de a nu ne ar?ta c? ?tie cine a ajuns Van Gogh, el se concentreaz? asupra a ceea ce însu?i personajul ?tie c? este, deocamdat? un nimeni, un pictor contestat de colegi, care nu vinde, are tablouri proste, pe care nu le cump?r? nimeni, toate cli?eele care se ?tiu despre Van Gogh. De?i el a vrut s? fac? un nou Van Gogh, nu a putut evita tensiunea interioar? a personajului, accesele de furie, absintul otr?vitor ?i certurile la be?ie.

?i e de discutat dac? Van Gogh ar fi avut fabuloasa recunoa?tere postum?, dac? nu ar fi creat în Fran?a, dac? nu ar fi tr?it într-un mediu unde exista un cult pentru art?, pentru pictur?, un respect pentru pictori din partea oamenilor simpli, servitoare sau cârciumari, pân? ?i nebunul satului are respect pentru Vincent ?i îi cere s?-l picteze. ?i m? gândesc automat la pictorul român Constantin Gheorghe, pe care l-am numit „Van Gogh al României”, oare cine îl mai ?tie, cine î?i mai aminte?te de el? De ce? Fiindc? el a tr?it într-o ?ar? f?r? respect pentru arti?ti!

Filmul are o cople?itoare picturalitate ?i Maurice Pialat reu?e?te s? transmit? imaginea unei lumi profund umane, a vie?ii nemistificate, în ceea ce are ea mai frumos, care ne face s? o iubim ?i s? spunem c? merit? s? tr?im.

footer