Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Vineri, 25 Octombrie 2013 17:06

Porumboiu, Pipidi, CaranfilAnabolism ?i catabolism

M-am dus cu încredere la filmul „Când se las? seara peste Bucure?ti sau Metabolism” (2013) al lui Corneliu Porumboiu, un tân?r regizor care promitea, pe care l-am elogiat la debut, cu „A fost sau n-a fost? ” (2006), ba i-am apreciat ?i un film de Institut, dar am început s? am nedumeriri la „Poli?ist adjectiv” (2009) unde depistasem enorme stâng?cii ?i o tendin?? nefireasc? spre filmul sud-coreean, aflat în faza unui experiment anti-film, care const? în filme f?cute numai din cadre statice. Totul e ?eap?n, totul e încremenit. Adic? exact contrar filmului, care înseamn? mi?care, ?i mai ales contrar vie?ii, care înseamn? metabolism, deci tot mi?care, un complex formidabil de asimilare (anabolism) ?i dezasimilare (catabolism). Dar iat? c? la acest al treilea film, Porumboiu ne spune, domnule, v-a?i în?elat, eu n-am talent, n-am nimic de spus, tu’v?’n mama voastr? de spectatori, n-am nevoie de voi, mie îmi d? papa bani, c? e milionar de la muls vacile, ?i o s? fac filme cât oi tr?i! Da, o fi gândind a?a Cornelu?, numai c? ?i acest film este f?cut cu sprijinul C.N.C..

Numai bazaconii

Nu o dat? am spus c? marea criz? a filmului românesc începe de la CNC, adic? de la cei care aprob? sponsoriz?rile. Cine a aprobat un astfel de scenariu, ce comisie? Ce-or fi zis „bost?neii” când au citit acest sinopsis: Suntem în mijlocul film?rilor. Paul, regizorul, are o rela?ie amoroas? cu Alina, o actri?? dintr-un rol secundar. A doua zi se vor filma ultimele scene în care apare Alina. Paul se hot?r??te s? filmeze o scen? nud cu ea. Se treze?te de diminea??, plin de îndoieli, ?i î?i schimb? planurile: în loc s? filmeze scena nud, îi spune produc?torului c? are o criz? de ulcer. Apoi î?i ia o zi liber? pentru a se întâlni cu Alina. Treptat, filmul se întrep?trunde din ce în ce mai mult cu via?a real?, iar filmarea ia o turnur? nea?teptat?”.Sigur, acestea sunt f?c?turile produc?torului, s?-?i vând? marfa, s? p?c?leasc?, s?-i în?ele ?i pe finan?atori, ?i pe spectatori, c?ci nici m?car crochiul de mai sus nu se p?streaz?, nu exist? nici o întrep?trundere”, sunt numai bazaconii, cu ulcerul, cu sculatul de diminea??, cu ziua liber?, fiindc? Paul era la mas? cu Alina atunci când a venit la ei produc?torul. Iar ideea cu filmarea ia o turnur? nea?teptat?” e g?selni?a care îi face pe finan?atorii neserio?i de la C.N.C. s? spun?, ei, cine ?tie ce turnur? o fi, dac? e ?i nea?teptat??

Minimalism cât cuprinde. Qui prodest?

Evident, în film nu exist? nici o turnur?, nu e nimic nea?teptat. Din prima secven?? când cei doi, Paul (Bogdan Dumitrache) ?i Alina (Diana Avr?mu?), se afl? într-o ma?in?, vorbind, în timp ce a?teapt? la un stop în timpul real al semaforului, nu ne mai a?tept?m la nici o surpriz?, deja ?tim c? va urma o alt? secven?? static?, ?i înc? una. A?a este. Filmul are un num?r mic de secven?e, toate statice, ca ?i un num?r minimal de locuri de filmare, adic? este o produc?ie superminimal?, cum nici în produc?iile studen?ilor de la U.N.A.T.C. nu cred c? mai exist? a?a ceva. Iar regizoral e un film mort. Porumboiu nu ?tie s? fac? o distribu?ie, s? lucreze cu actorul, singura lui regie” e s?-i pun? pe actori s? fumeze ?igar? de la ?igar? (oribil!) ?i s? m?nânce cu be?i?oare la un restaurant chinezesc. Stau la mas? în prostie, m?nânc? în timp real, ca ?i Poli?istul din filmul despre adjectiv. M? a?teptam s? înghit? ?i be?i?oarele. Dar cost?. Minimalism cât cuprinde. Qui prodest? Pentru cine faci un asemenea surogat experimental? Experiment pe banii altora. Dar dac? pro?tii înghit?! La ce folosesc toate aceste absurde economisiri când nu ai nimic de spus?

Dintr-un scenariu care nu promite nimic, nimic iese

Exist? aceast? vorb?, c? scenariul e una, filmul alta. C? poate fi un scenariu prost, dar Porumboiu scoate o produc?ie la hectar cum nici Ceau?escu n-a visat! Ei bine, nu e a?a. Doar dac? acea comisie de la C.N.C. nu este alc?tuit? din profesioni?ti sau dac? este în cârd??ie cu produc?torul sau regizorul.

În orice caz, comisiile care aprob? au fost atât de blamate încât ele sufl? ?i în iaurt, adic? nu mai au nici o responsabilitate, aprob? cu ochii închi?i un film al Noului Val decât s? aib? de-a face cu scandalagii ?i reclamagii notorii, ca Puiu & Co. Dar eu cred c? cei care au aprobat un asemenea Metabolism au fost sadici. A?a cum sadic e ?i Porumboiu, î?i bate joc de pl?titori, care la sfâr?it înjurau de mama focului. Din fericire, nu erau decât o mân? de oameni, veni?i la proiec?ie imediat dup? premier?, curio?i ca ?i mine s? vad? ce se mai întâmpl? cu Noul Val al filmului românesc. Sigur c? un profesionist î?i d? seama dintr-o ochire dac? un scenariu promite sau nu. Dintr-un scenariu care nu promite nimic, nimic iese. Când sunt atâtea subiecte ?i teme fundamentale neatinse, virgine, cum s? investe?ti în ceva precar din start?

România a devenit o ?ar? care tr?ie?te din faliment

Cunosc bine produc?ia independent? american?, am scris sute de articole despre Tribeca Film Festival, cel mai mare festival din lume axat pe produc?ie minimal?. Da, dar ce subiecte, ce compensa?ie în idei, în solu?ii regizorale, în spectacol! ?i acolo exist? produc?ie experimental?, America e doldora de astfel de filme, dar acolo un film experimental este senza?ional, mai valoros decât produc?ia hollywoodian? curent?. Îns? Porumboiu nici nu s-a apropiat de ideea de experiment m?car, în sens metafizic. E mai mult ca sigur c? în curând acest ultim film al lui va fi scos de pe pia?? din lips? de spectatori. Desigur, nimeni nu-i va cere socoteal? lui Porumboiu a?a cum cere legea, s? restituie banii primi?i dac? filmul este un e?ec de public. Dimpotriv?, dac? depune un nou scenariu, va fi iar finan?at. Nu cunosc cazuri de filme care s-au conformat acestei legi. Nimeni nu restituie un leu. Atunci func?ionarii C.N.C. au scos alt? pisic?: când vine scaden?a, dac? nu-?i scoate investi?ia, filmul devine proprietatea C.N.C.. Tot e ceva. Numai c? vai de C.N.C. cu astfel de filme falimentare. Îns? poate n-a?i aflat: România a devenit o ?ar? care tr?ie?te din faliment. Adic? a g?sit o structur? de func?ionare în pierdere. Din pierdere în pierdere. Las? s? fie c?l?rit? ?i a înv??at s?-?i exploateze exploatatorii. A?a a ajuns la o datorie de aproape o sut? de miliarde de euro! Ce mai conteaz? risipa sau paguba produs? de un Porumboiu!? Pe mine altceva m? nedumere?te. Ideea este c? via?a î?i cere drepturile. Talentul nu accept? mediocritudinea, se revolt? pe stereotipii, nu accept? plictisul, fiindc? Porumboiu a atins performan?a plictisului absolut. Nu, m? feresc s? scriu absolut, m? corectez, fiindc? am crezut c? filme ca „Aurora” sau alte imita?ii premiate la Cannes sunt plictisul absolut, dar m-am în?elat, iat? c? se poate ?i mai mult, c? e loc de un plictis ?i mai mare. De lâncezeal?. Realitatea e lânced?, m?car filmul s? fie animat de idei, de un sens. Chiar ?i când se vrea în mod deliberat s? se ob?in? un efect insipid, talentul se revolt?. Exist? m?car o zvâcnire, care s? ne aminteasc? de el. Cea?a din filmele lui Mungiu et co devine acum bezn?. Anti-film. Anti-spectacol. Intr?m cu Porumboiu în tunelul care nu mai are nici o lumini?? la cap?tul lui. Dar cu Noul Val te pui, b?trâiorii cinea?ti sunt în stare s? m? contrazic?, s? realizeze un plictis ?i mai absolut, superiorul absolut, acolo unde ?i regulile gramaticale pier. La un moment dat am afirmat ?i eu c? acestor cinea?ti tineri, care merg din e?ec în e?ec, trebuie s? li se mai dea o ?ans? ?i chiar mai multe. Credeam c? ei au timp s? demonstreze c? sunt cinea?ti. Dar nu mai au nici ei timp. E o genera?ie de peste 40 de ani. Unii au trecut ?i de 50. ?i dac? ei fac acum, la al treilea hop, astfel de mort?ciuni, ce vor face la al 15-lea film, dac? ajung? În 7 ani, Porumboiu a f?cut 3 filme. În acest ritm, mai are nevoie de 35 de ani! Fiindc? abia atunci, cu o atare experien??, ar fi în stare s? creeze o nou? Lege a cinematografiei! ?i colegii lui la fel. Dar cine le va mai da bani? Cine va mai accepta proiecte falimentare?

E atât de adânc încât nu spune nimic

P?rerea mea este c? ace?ti tineri nu pot mai mult, c? nu-i las? talentul, adic? lipsa de talent, s? poat? mai mult. Ne facem iluzii cu genera?ia lor. Speran?a mea este în genera?ia de dup? ei. Care ar putea s? termine cu lâncezeala, caliceala, cu minimalismul în expresie ?i gândire. E nevoie de vizionari, de regizori de anvergur?. Dar cine ?tie, dac? îi au profesori chiar pe ei, genera?ia Puiu & Co? Mirarea mea este cum talentul pe care îl avea Porumboiu s-a risipit? ?i cum nu s-a revoltat v?zându-?i filmul? El nu are prieteni, colegi, un p?rinte, cu care s? vorbeasc? sincer, care s?-i spun? ce mediocritate a produs? Cum de a reu?it s? ucid? via?a cu fiecare secven??? Exact cum face ?i personajul regizorului în film, poate e un alter ego. El îi zice actri?ei lui, foarte ?tears?, inexpresiv?, s? fac? du?, apoi s? ias? din cad?, s? se ?tearg? cu un prosop ?i apoi s? plece din baie, dar ea se duce pe hol, iar el îi spune c? trebuie s? se duc? în dormitor. Scena asta mimat? se tot repet?. Dac? ar fi fost cu animatorul, ca în filmul mut, poate ai fi râs. Ca ?i la scena în care Alina explic? o situa?ie, cum ar face ea rolul, tot frecând în sus ?i în jos un falus imaginar. Actri?a nu are îns? nici un sex-apeal, a?a c? e ?i mai absurd? dorin?a regizorului de a trece de la repeti?ii la sex. El nu urm?re?te decât s? se culce cu ea, altfel nu se explic? de ce îi tot cere s? se duc? în dormitor. Ar fi fost un subiect erotic, dac? Porumboiu nu voia s? o fac? pe gânditorul, s? arate cum mediteaz? el asupra artei filmului. E atât de adânc încât nu spune nimic.

Plictis ?i nemi?care peste filmul românesc

Rar mi s-a întâmplat s? v?d un film în care s? nu re?ii nimic. D.I.Suchianu îmi spunea c? se ocup? ?i de filmele proaste, fiindc? ?i din ele înve?i ceva. Au câte o prostie, câte o tr?snaie, care ar putea genera un nou film. Poate. Dar el nu a v?zut niciodat? un film ca „Metabolism”. ?i cred c? nimeni în istoria filmului nu a v?zut a?a ceva, atât de plat, mort, o sear? de bezn? peste filmul românesc. R?mâi poate cu gestul onanist al Alinei. ?i te întrebi, de ce i-o fi zis filmului Metabolism ?i nu Onanism? E legat ?i de scena cu baia. E o scen? f?r? nici un efect, fiindc? nu are nici o cauz?. Paul ?i Alina se afl? în treab?, ca ?i Porumboiu. Care e ?i profesor la U.N.A.T.C.. Probabil c? e un film autobiografic, s-o fi inspirat din propria rela?ie cu o Alina student?. Oare ce-i înva?? pe studen?i? El, Puiu, Mungiu ?i ceilal?i colegi profesori? Oare ce le spun despre Eisenstein? Dar despre Ciulei? Cum predau ei ecraniz?rile dup? Shakespeare? Dar dup? Caragiale? Unde au v?zut ei atâta plictis, atâta nemi?care? Cred c? nu au fost în Tibet, nu se gândesc la zeii budi?ti, care ar râde de lec?iile lor. Sigur, aceast? uria?? lips? de entuziasm nu poate reflecta decât realitatea ??rii. Ciudat este cum de un român verde-g?lbui ca Porumboiu nu este influen?at prin nimic de cultura român?, de formidabila proz? româneasc?? Ce are el cu anti-filmul coreean, ivit dintr-un context cu totul particular? Cum nu e tentat s? fac? o ecranizare? Nu, ei, ace?ti regizori, î?i fac propriile scenarii dintr-o ra?iune strict pecuniar?, a?a cum îmi spunea Mircea Veroiu, s? încaseze ei to?i banii, ?i ca scenari?ti, ?i ca regizori. M? mir c? nu ?i ca actori. Dar parc? Mungiu a jucat într-un film?! ?i Nae Caranfil, de asemenea. Ce po?i înv??a de la Porumboiu dac? el î?i pred? lec?ia metabolismului s?u? Sau ce-i înva?? Puiu când le pred? „Marfa ?i banii?” Poate noi înjur?turi.

În noaptea lui Porumboiu se trage mereu cortina

Nu mai vreau s? v? nec?jesc, nici eu s? nu m? mai sup?r. În general, la nenorocirea ??rii, la vânzarea ei (97 de miliarde de euro datorii, cine spunea c? nu ne vindem ?ara?!), cultura era/este singura rezisten??. Dar cinea?tii nu opun nici o rezisten??, în loc de gol, ei pun alt gol, contribuind cu tot dichisul la moartea culturii. Filmul românesc nu a opus o alternativ? de anvergur?, cum este în muzic? Festivalul “George Enescu”, de pild?, dimpotriv?, el trage cortina cu fiecare nou film. ?i în noaptea lui Porumboiu se trage mereu cortina. În filmul despre cazul T?nacu, Mungiu termina cu ecranul împro?cat de noroi, de fle?c?raie, dar aici Porumboiu trage ni?te storuri ?i ecranul r?mâne în întuneric, f?r? nici o umbr? pe el. Totul e întunecat, ca ?i în cabina unde are loc machiajul Alinei, oare de ce?, fiindc? va intra poate într-un rol, va juca totu?i ceva, un text, o idee, o ac?iune. Nu ?tim. A?a cum nu ?tim dac? filmul românesc, dup? Metaonanismul lui Porumboiu, va mai învia cumva, cândva, fapt imposibil f?r? rupturi de anvergur?, f?r? a trata limbajul filmic în esen?a sa, ca spectacol. Când v?d un astfel de plictis pe pelicul?, m? gândesc automat la Florian Potra, care îmi tot spunea c? românii nu au voca?ia filmului. Eu îns? sper ca cineva s?-l contrazic?.

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer