Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 07 August 2013 19:27
Gallery multiplyAmericanii, poate ca to?i p?mântenii, au o atrac?ie special? spre multiplu, spre evenimentele de grup, multina?ioanale. O vreme au oscilat între unicitate ?i multiplicitate, dar de ceva vreme, exist? o tendin?? de evadare din solitudinea artistic?. Foarte multe galerii, inclusiv Gagosian, marile galerii, desigur, au cultivat numai expozi?iile solo. Arti?ti remarcabili, unicate. Galeriile mici, în schimb, precum cele de pe Orchard, Norfolk, Suffolk, Rivington sau Hester, s-au axat pe expozitii de grup, prelungind galeria În strad?. Arta a devenit „art?”. Un pretext pentru ca mari grupuri s? se întâlneasc?, s? petreac? timp de dou? ore, în?untru li pe trotuarul din fa?a galeriei. A?a s-a f?cut saltul de la Jean-Michel Basquiat la multiplu, de?i ?i teribilul artist al str?zii a tânjit mereu dup? un grup. Dar istoria culturii o formeaz? unicatele. Au venit îns? avangardi?tii, care au sim?it tendin?a spre multiplu. Sigur, exist? ?colile, marile curente, dar ele tr?iesc tot prin unicate. Precum abstract-expresionismul american, din care face parte ?i Helen Frankenthaler, c?reia tocmai „Gogasian” i-a dedicat o retrospectiva. Ce sa mai spun de Ed Ruscha, cu unicatele sale c?r?i multiplicate? La fel, „Pace Gallery”, axat? pe asiatici, în special chinezi. Pân? ?i chinezii, colectivi?ti ca mentalitate social?, în art? cultiv? diferen?a. Tot ce fac marile galerii, dedic? o perioad? sau alta câte unui mare artist. Aceasta formul? este constant?.
 
Dar, iat? c? am tr?it un eveniment rarissim legat de John Baldessari, fondatorul curentului „Conceptual Art”. De?i am scris un studiu amplu despre acest artist special,[1]  nu mi-am imaginat niciodat? c? o expozi?ie John Baldessari poate fi vid?, neatractiv?, a?a cum s-a întâmplat recent la „Marian Goodman Gallery”, de pe 57 St. În buricul târgului, cum se spune, la vernisaj era doar o mân? de oameni. Iat? c? ?i la New York se confirm? faptul c? valorile sunt accesibile elitei, nu marelui public, de?i Baldessari expunea lucr?ri cu totul spectaculoase, fotografii mari cu animale, ur?i, zebre, rinoceri, o imagine western, cu c?ru?e, c?mile ?i c?l?re?i în Grand Canyon, apoi, în sala mare a expozi?iei, pe un singur perete un rinocer, cu uria?a sa umbr? pe zidul opus, dar ?i pitici, personaje de clowni. Curat Show, din care nu lipseau nici fotografii-kitsch, în cateva colaje
.
În general, corespondente foarte spectaculoase, precum aceast? combina?ie pitic-rinocer, numit? „Dwarf and Rhinoceros” (with Large Black Shape). Imaginati-v? un pitic uimit în fa?a unui rinocer. Piticul e îmbracat în costum, are papion ?i p?l?rie, aratând cu un deget spre namila din fa?a sa. Rinocerul e o alc?tuire monstruoas?, nu ?tii dac? vede, dac? aude, ce are de gând, s? dea cu cornul, s?-l arunce pe pitic în cele z?ri?! La fel, lucr?ri realizate în „Guadelupe” sau expuse la „Museo Reina Sofia” de la Madrid. Pe un scaun ro?u, pictat, se afl? imaginea unor c?r?i ?i partea de jos a picioarelor unui om, desigur, un pitic, întrucât e sugerat faptul c? el încearca sa ia ceva de pe un suport înalt. Sunt trimiteri la Goya, la celebra „Quinta del Sordo”, la „Asmodeus”, un fel de Mefistofel cu puteri invizibile. O pintura negra. E singurul racord cu „Conceptual Art”, curent care se axeaz? pe asocieri.
 
 
Spectatorii lui Baldessari erau câteva personaje exotice, venite tocmai din preeria mexicana, precum Rudy Hernandez, din Los Angeles, care l-au ajutat pe artist s? realizeze aceste fotografii exotice. Ni se vorbe?te despre magicieni, despre juxtapuneri cinematografice, despre hipnotism ?i instala?ii amintind de „Voyage au Congo” de André Gide, dar toate f?r? audien?a scontat?.
La câteva str?zi de „Marian Goodman Gallery”, pe 62 St., la doi pa?i, deci, a avut loc ?i vernisajul de la „Camera Club” (C.C.N.Y.), de pe 25 Central Park West, unde, incredibil, nu v? vine sa crede?i, americanii, atât de comozi ?i preten?io?i, au rezistat într-o sal? de expozitie f?r? aer condi?ionat, dar, drept contrapunct, în mâini cu pahare de vin ?i vodka (contribu?ia lui The „Museum of Russian Art”), au împânzit strada, adic? au ie?it afar?, unde aerul, ce venea dinspre Central Park, era adev?ratul aer condi?ionat. Aici îns? se desfasura Group Show „International Festival”, adic? o vast? expozi?ie dominat? de kitsch-uri, de maculatur? cu ?taif de art?. Zeci de lucr?ri, sute, îngram?dite pe pere?ii labirintici ai galeriei, f?r? niciun efect artistic, ci doar strict comercial, toate lucr?rile având în dreptul lor ?i pre?uri. Nici un nume important. Parc? era o expozi?ie anonim?. E posibil ca cineva s? fi cumparat, întruc?t „Camera Club” are experien?? în aceast? direc?ie. O imens? expozi?ie-ghiveci, ca o m?celarie, în contrast cu expozi?ia lui John Baldessari, care era aerisit?, având o viziune alpin?, dominat? de ur?i polari pe ghe?uri, de zimbri în flac?ri sau de clowni în stare de prostra?ie. Remarcabil? lec?ie!
 
La „John Baldessari” b?tea vantul în galerie, fiind o mân? de vizitatori, mai mult zombi, iar la „Camera Club” batea vântul afar?, adic? era o abunden?? de neimaginat, vizitatori unul ?i unul, elegan?i, veni?i mai mult s? se întâlneasc? între ei decât dornici s? vad? exponatele. Era imaginea multiplului planetar. Omenirea a pierdut din specificul ei cultural preponderent na?ional. De la Bucure?ti la New York, toate marile metropole ale lumii sunt amestecuri de na?ii, ghiveciuri multina?ionale, f?r? patina proprie. Dac? acum câteva decenii exista un exod al planetei spre America, acum americanii au descoperit Europa ?i lumea, tr?ind mai mult la Paris decât la New York. De ce? Fiindc? Parisul s-a americanizat.
Încotro se îndreapta oare lumea? Spre abatoare ?i zona kitsch a culturii? Sau spre m?re?ie ?i frumuse?i neb?nuite înc??
 
Grid Modorcea, Coresponden?? de la New York
Grafica - Ion M?ld?rescu

[1] vezi „Fine Arts in America”

footer