Revista Art-emis
Sergiu Nicolaescu a?a cum l-am cunoscut PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 09 Ianuarie 2013 23:09
Sergiu NicolaescuVestea mor?ii lui Sergiu Nicolaescu m-a uluit. El era „nemuritorul". De când am lucrat cu el ca produc?tor delegat la filmul „Viraj periculos", Sergiu Nicolaescu tot murea ?i invia, ca eroii din filmele sale poli?iste. ?in minte c? pleca din timpul film?rilor ?i zicea c? se duce pân? în Germania, dar revenea a doua zi ?i continua film?rile. În acest interval am aflat ca a fost la „Elias", unde a f?cut o opera?ie de hemoroizi. ?i timp de 30 de ani, cât l-am cunoscut îndeaproape, Nicolaescu se interna, se opera ?i reînvia. El era mereu „Supravie?uitorul". ?i acum, de curând, alunecase pe ghea??, î?i rupsese ni?te coaste, dar eram sigur c? se reface. Mai c?zuse de câteva ori de pe cal, de pe scara interioar? a casei ?i s-a ref?cut. Ca sa aflu ca s-a operat de peritonit?. Iat? c? moartea a fost mai tare decât el. Mai tare decât Sergiu Nicolaescu, cel mai tare om pe care l-am cunoscut. Într-o zi, în biroul lui de la U.A.R.F., mi-a facut o demonstra?ie de for?a. ?i-a scos haina, cîma?a ?i a ramas gol pân? la brâu. ?i mi-a ar?tat pectoralii. Apoi cu o mân? a luat un fotoliu de un picior ?i l-a ridicat ca pe un fulg. F?cea zilnic Fitness. Ducea o via?a de atlet ?i se hr?nea ca o furnic?. Nu l-am v?zut la film?ri s? m?nânce mai mult de un sandwich pe zi. Când venea ora mesei ?i echipa de filmare f?cea o mas? câmpeneasc?, el se retr?gea în p?dure, unde era locul film?rii, î?i desf?cea pachetelul cu mâncare ?i mânca neobservat de nimeni. O dat? l-am întrebat ce avea în pache?el. Câteva felii de salam între doua felii de pâine. Nu era omul paharulului, al cârciumii. Nimeni nu cred c? l-a v?zut vreodata pe Nicolaescu ame?it. Nici la zilele lui onomastice nu se atingea de b?utur?. Era un model de comportament. Se purta hollywoodian, ca actorii americani. Odat? a venit la ziua lui cu un picior în ghips, pe care ?i l-a pus pe birou si ne privea. Era fericit c? se afl? în mijlocul atâtor oameni care îl iubesc. ?i era un povestitor deosebit. Într-o zi mi-a povestit un vis de-al s?u, cu un final demn de Zbur?torul. Toat? ac?iunea se petrecea într-un lift, apoi a ie?it pe terasa blocului ?i a zburat de acolo.

Nicolaescu era o personalitate fascinant? pentru cei care l-au cunoscut ?i un adversar de temut pentru ceilal?i. Nu a avut prieteni apropia?i, cred c? sunt printre pu?inii s?i prieteni, c?ruia îi m?rturisea intimit??ile. Iar prietenia noastr? a pornit de la cartea mea „B?ie?ii de bani gata", când a aflat c? e personaj principal cu numele Bo Serge, cum îi spunea familia Maurer, cu care el juca tenis ?i de unde s-a propulsat. M-a chemat la el, la Senat, în biroul pe care îl avea când Senatul se afla în cl?direa fostului C.C.. Era de fa?? ?i Geta Vâlcu, directoarea lui de produc?ie. A spus c? vrea s?-mi cumpere drepturile de autor pentru roman, c? vrea s? fac? un film dup? el. R?m?sese s? ne mai întâlnim. Ca s? aflau de la d-na Vâlcu c? vrea s?-mi cumpere drepturile ca s? nu fac? filmul, s? ingroape subiectul, s? nu-l fac? al?ii. Cartea a fost un best seller. Nu ?tiu care e adev?rul, dar filmul nu s-a mai f?cut, nici de c?tre el, nici de c?tre al?ii.

Sigur, am scris numeroase articole critice la adresa filmelor lui Nicolaescu. El însu?i mi-a dat o replica în revista „Flac?ra", dar din momentul când am scris elogios despre „Orient Express", am devenit prieteni. În condi?iile când Noul Val nu se ridica la exigen?a dorit?, când nu dovedea c? are un talent care s? concureze cu performane?ele lui Nicolaescu, am v?zut în el un reper necesar, un vârf de lance al filmului românesc. Am scris: Dac? Sergiu Nicolaescu n-ar exista, ar trebui inventat. Nu o dat? Nicolaescu mi-a spus c? din Noul Val nu apreciaz? decat un regizor, pe Nae Caranfil, ceilal?i sunt imberbi, nedezvolta?i, iar premiile lor îl l?sau rece, nu credea c? valoarea se m?soar? în premii, fiind chiar dezgustat când afla c? premiile se ob?ineau dup? ce filmele erau plimbate la 150 de festivaluri! El nu ?i-a trimis toate cele 60 de filme la un loc, pe care le-a f?cut, la atâtea festivaluri la câte era trimis, pe banii contribuabililor, un singur film al Noului Val. ?i de undeva trebuia s? cad? un premiu.

Era un formidabil statistician. Avea zeci de tabele, prin care cânt?rea istoria filmului contemporan românesc. Nu o data i-am analizat aceste tabele. Ba am facut-o ?i în cartea sa biografica, „Destin ?i film", de care m-am ocupat. Regret ca nu a scris nici o carte de memorii. Nu „Ultimul corupt", i-am spus. M? asteptam de la dvs la un film numit „Ultima spovedanie". A participat constant ?i la crearea Legii cinematografiei. Filmul românesc de azi func?ioneaz? dupa „Legea Nicolaescu". A f?cut enorm pentru filmul românesc. Numele lui e legat in mare masura de cinematograful „Patria", care ar fi bine s?-i poarte numele. Îi pl?cea lupta, confruntarea. ?in minte c? dup? un articol de-al meu critic, lui Sergiu Nicolaeascu i-a pl?cut ?i a dorit s? ne întâlnim, s?-mi explice de ce n-am dreptate. Cu astfel de întâmpl?ri creatoare am început s?-l descoper, s? descoper fa?a lui ascuns?, care era aceea a unui lupt?tor. În rest, a avut du?mani, o armat? de du?mani, cât armatele din „Dacii". Mai ales genera?ia tân?r?, Noul Val de cinea?ti, l-au urât inexplicabil, cum nu se poate imagina. Mi-aduc aminte ce afectat a fost de un articol al lui Cristian Tudor Popescu, care l-a balacarit cum nu se poate inchipui, l-a f?cut „impotent", „b?tran libidinos", „Alzheimer", „escroc", „curv?" ?i multe altele. Vezi articolul „Cu sec" din „Gândul". Eu i-am dat replica în articolul „Cap sec"[1]

Tot atunci, Noul Val de cinea?ti[2], cu Mungiu în frunte ?i cei de la „Cinemagia", îi doreau pe fa?? moartea lui Sergiu Nicolaescu. Ei a?a în?elegeau s?-?i exprime un punct de vedere fa?? de un film al s?u, scriind „de ce nu moare ?sta odat?, s? nu mai fac? filme!". Nici nu vreau s?-l numesc pe acest animal. El face parte dintr-o hait?, a?a ac?ioneaz? noii limbrici ai presei, în hait?. Cred c? acum se bucur? c? Nicoleascu nu mai e, în loc s? se întristeze de faptul c? a disp?rut un simbol al competi?iei, un opozant serios al lor, o personalitate cum filmul românsc nu a mai avut ?i e greu de prev?zut c? o s? mai aib?, dup? cum evoleaza tinerii cinea?ti. Vor deveni ca U.S.L. f?r? Nicolaescu. Iar f?r? opozi?ie, nu exist? via??, nu exist? progres. S? nu uit?m marea defini?ie a lui Eminescu: „Antitezele sunt via?a".

Nicolaescu regreta ca nici unul dintre ei nu a venit la el s?-i spuna, „Domnule, cum se face un film? Înva??-m? ?i pe mine". Ei nu aveau nevoie de un profesor ca Nicolaescu. Nu voiau s? învete de la el. Îl aveau pe Puiu & Co. ?i Nicoleascu a f?cut inginerie din meseria de cineast. La masa de montaj pe care o avea acas?, m?sura cu cronometrul în mân? cât ?ine un suspans la un film pecum „Conversa?ia", s? spunem, ritm pe care îl aplica la „Cu mâinile curate". ?tia film cât toti cinea?tii la un loc. A fost regizorul american al filmului româneasc. E singurul regizor român pe care I.M.Db. îl are pe lista sa. La capitolul film istoric, „Mihai Viteazul" ocup? locul trei din toate timpurile. „Mihai Viteazul" este studiat în America la multe facult??i de profil.

Ultima mea întâlnire cu el a fost în luna noiembrie, când m? aflam în ?ar?. Tot la U.A.R.F.. Regreta c? nu a avut curajul s? plece în America. I-ar fi pl?cut s? lucreze la Hollywood. ?i regreta ultimii ani din via??, când a acceptat s? fac? ultimele filmele „Pocker" ?i „Ultimul corupt". Spunea: „Mi-au luat 5 ani din via??, puteam face altceva mai bun". ?i c? nu a câ?tigat nimic. „La ultimul film, Lustig mi-a dat 300 mii de euro". S? faci film cu un asemnea deviz, e un eroism. Sigur, Sergiu Nicolaeascu a ratat cateva mari ocazii de a face Luceaf?rul eminescian sau ?iganiada lui Ion Budai-Deleanu, a?a cum am discutat de multe ori cu el. Ultima oar[ m-a întrebat cine este cel mai important la un film, regizorul, secenaristul sau produc?torul? I-am raspuns, produc?torul, scenaristul si regizorul. Ba în America actorii sunt mai importanti decât regizorul. Uneori, regizorul este considerat doar un meseria?, ca ?i operatorul sau editorul de imagine. ?i ultimul lucru pe care i l-am spus, a fost: Dvs a?i fost ?i sunte?i de toate, scenarist, regizor, actor, un singur lucru v? lipse?te, s? fiti ?i produc?tor, produc?torul propriilor filme. În felul acesta nu ve?i mai depinde de nici un Lustig, de nici un C.N.C. si nici Noul Val nu va mai spune c? ii luati m?laiul. ?i deodata s-a luminat. „Da, voi fi produc?torul urm?torului meu film". Care e acela, numai Dumnezeu ?tie acum, care l-a luat pe nepreg?tite. Sergiu Nicolaescu avea de gând s? tr?i?sc? o sut? de ani. ?i putea. Cineva mai presus de noi a hot?rât altfel. Dumnezeu s?-l odihneasca!

Am citit cam tot ce s-a scris despre Sergiu Nicolaescu în presa româneasc? dup? moartea sa. Cei mai mul?i ?i-au dat arama pe fa??, au f?cut-o pe vitejii, adic? au luat moartea faimosului regizor ca pretext ca s?-?i verse dejec?iile pe el. A?a a procedat Cap Sec, editorialistul de la „Gândul", care n-a putut s?-?i ascund? nici într-un astfel de moment infec?iile, tratând moartea lui Nicolaescu în b??c?lie [...]. Un alt mitocan se autodefine?te cu parafa „s?-l ia mama dracului", declarând ca se duce dupa el în iad s?-i ceara socoteal? (cica de 40 de ani umbl? s?-?i ia ni?te drepturi, care au ajuns la sume ame?itoare!), dar cei mai mul?i îl confund? pe cineast cu „senatorul", „revolu?ionarul" sau „propagandistul" Sergiu Nicolaescu, acuzându-l c? în filmele lui a „distorsionat" istoria, ca ?i cum nu s-ar ?ti ca Titus Popovici, omul de cas? al lui Ceau?escu, a scris scenariile ?i, la urma urmei, cinematograful nu e mai presus de timp, ca atare ?i opera lui Nicolaescu reprezint? o epoc?! A?a cum o reprezint? ?i Cenaclul „Flac?ra".[...]

Opera lui Sergiu Nicolaescu este un fenoman, nu o glum?.

Sunt o glum? filme ca „Osanda", „Atunci i-am condamnat pe to?i la moarte", „Mihai Viteazul", „Orient Express", „Ciuleandra" ?i alte ecraniz?ri sau filme istorice? Este o glum? serialul „Cu mâinile curate", la care chinezii din China f?ceau cozi cu milioanele? Este o glum? „Nea Marin miliardar", care de?ine în România cinematografic? recordul de încas?ri, cu peste 15 milioane de spectatori, cât popula?ia matur? din România?! E o glum? faptul ca I.M.Db., cel mai puternic site de film american, plaseaz? „Mihai Viteazul" pe locul 3 în topul filmelor istorice din toate timpurile? [...] Vedem paiul din ograda lui Nicolaescu, dar nu vedem parul din ochiul nostru! „Nea Marin Miliardar" are spectatori de zece ori mai mult decât toate filmele Noului Val la un loc (circa 150). Ba Asocia?ia Film România, fondat? de actorul Constantin Fugasin, merge ?i mai departe ?i spune: „Cele aproape 200 de filme române?ti realizate dup? 1989 nu au atras - toate la un loc! - num?rul de spectatori înregistrat de un singur film al lui Sergiu Nicolaescu - „Nea M?rin miliardar". Mai mult: „Num?rul total al spectatorilor români care au v?zut cele 60 de filme regizate de Sergiu Nicolaescu este de zece ori cât popula?ia României - aproape 200.000.000 ".[3]...
-----------------------------------------------------------
[1] Vezi „Dictionarul critic al filmului românesc dup? 1989 (Ed. Axioma Print, 2011).
[2] Noul Val de cineasti
[3]http://www.ziaristionline.ro/2013/01/04/grid-modorcea-despre-ce-ramane-in-urma-lui-sergiu-nicolaescu/ footer